Acrilamidă
| Acrilamidă | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 79-06-1 |
| ChEMBL | CHEMBL348107 |
| PubChem CID | 6579 |
| Formulă chimică | C₃H₅NO[1]  |
| Masă molară | 71,037 u.a.m.[1] |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,12 g/cm³[2] la 20 °C |
| Punct de topire | 184 de Fahrenheiti[2] |
| Solubilitate | 216 gram per 100 gram of solventi[2] |
| Presiune de vapori | 0,007 mm Hg[2] |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Acrilamida (denumită și amidă acrilică) este un compus organic din clasa amidelor, cu formula chimică CH2=CHC(O)NH2. Este un compus solid, alb, inodor, solubil în apă și alți solvenți organici. Este produsă la nivel industrial, fiind un precursor al poliacrilamidelor (substanțe folosite ca agenți de îngroșare și de floculare). Acrilamida este un compus toxic, iar faptul că este întâlnită în unele produse alimentare gătite a atras atenția asupra posibilelor pericole de sănătate pe care le poate cauza.[3]
Obținere
modificareAcrilamida se poate obține în urma reacției de hidroliză a acrilonitrilului. Reacția este catalizată de acid sulfuric sau alte săruri metalice, însă cataliza poate fi și enzimatică, caz în care se folosește o nitril-hidratază.[3]
Acrilamida este un produs secundar care apare în urma procesului de gătire al produselor alimentare, ca urmare a reacției dintre asparagină și glucoză. Această reacție de condensare este o reacție Maillard, iar produsul de condensare, prin dehidrogenare, duce la formarea de N-(D-glucoz-1-il)-L-asparagină, care prin piroliză generează unele acilamide, printre care și acrilamida.
Proprietăți
modificareVezi și
modificareReferințe
modificare- ^ a b c „Acrilamidă”, ACRYLAMIDE (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b c d http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0012.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Takashi Ohara, Takahisa Sato, Noboru Shimizu, Günter Prescher Helmut Schwind, Otto Weiberg, Klaus Marten, Helmut Greim (). „Acrylic Acid and Derivatives”. Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry. Weinheim: Wiley-VCH. doi:10.1002/14356007.a01_161.pub2.