Actul de mediere, Elveția
Actul de mediere a fost un document semnat de Napoleon Bonaparte în ziua de 19 februarie 1803, consfințind abolirea Republicii elvețiene, care a existat de la invadarea Vechii Confederații a Elveției în perioada sa târzie, cunoscută sub numele de Ancien Régime, de către trupele franceze în anul 1798. După retragerea trupelor franceze în iulie 1802, Republica elvețiană a colapsat, situație cunoscută în istoria Elveției sub numele de Stecklikrieg.
| Istoria Elveției | |
 Acest articol este parte a unei serii | |
| Istoria timpurie (înainte de 1291) | |
| Vechea Confederație (1291–1516) | |
| Reforma (1516–1648) | |
| Ancien Régime (1648–1798) | |
| Era lui Napoleon (1798–1814) | |
| Republica Elvețiană (1798–1803) | |
| Actul de mediere (19 feb. 1803) | |
| Restaurația (1814–1847) | |
| Statul federal (1848–1914) | |
| Elveția interbelică (1914–1945) | |
| Istoria modernă (1945–prezent) | |
Actul de medierea a fost încercarea lui Bonaparte de a realiza un compromis statal între cel existent al Ancien Régime și recent "decedata" Republică elvețiană, stat clientelar al Franței. Această fază de revenire a societății elvețiene pe drumul de refacere al Confederației Elvețiene a durat până la Restaurația din 1815, care a creat statul federal modern al Elveției.