Adad
| Adad | |
 | |
| Civilizația | Mitologie mesopotamiană  |
|---|---|
| Tată | Anu |
| Mamă | Urash[*] |
| Bunic | Anshar[*] |
| Bunică | Kishar[*] |
Modifică date / text  | |
| Zeități din Orientul Mijlociu | |
| Zeități levantine | |
|
Adonis | Anat | Asherah | Astarte | Ba'al | Berith | Dagon | El | Elyon | Elohim | Hadad | Moloh | Mot | Salem | Shaddai | Yaw |
|
| Nume ale lui Dumnezeu în Biblia ebraică | |
| Zeități mesopotamiene | |
|
Adad | Amurru | An/Anu | Anshar | Asshur | Abzu/Apsu | Enki/Ea | Enlil | Ereshkigal | Inanna/Ishtar | Kingu | Kishar | Lahmu și Lahamu | Marduk | Mummu | Nabu | Nammu | Nanna/Sin | Nergal | Ninhursag/Damkina | Ninlil | Tiamat | Utu/Shamash | |
| editează |
Adad (Addu, rar Ramman; ->Fulgerătorul) este zeu mesopotamian de origine sumeriană (Ishkuru) al trăsnetului și ploii, identificat în Babilon, sub numele atributiv Addu, cu Marduk.
Era venerat în general ca stăpân al apelor violente, care a declanșat potopul și deci poate distruge recoltele prin ploi excesive sau, dimpotrivă, printr-o mare secetă, reținând apele necesare ogoarelor.
Era considerat totuși zeu sentimental, cu vagi nuanțe prometeice: când zeul suprem Enlil, spre a pedepsi omenirea, ordonă curmarea ploilor, oamenii îl invocă prin sacrificii pe Adad: "îi puseră dinainte [turte] coapte, iar lui îi plăcu prinosul de făină coaptă, [...] i se făcu rușine și ridică mâna. În fiece dimineață făcu să plouă din ceață, iar în fiece noapte lăsă să pice roua pe furiș" (Când zeii erau încă oameni, II, 26-32).
Cultul lui Adad era foarte răspândit (în Canaan - același Addu), uneori ca al zeului global al furtunii.
Adesea, Adad era reprezentat cu un ciocan într-o mână și cu un snop de fulgere în cealaltă.
Bibliografie modificare
- Victor Kernbach, Mitologie generală, 1989 - pag. 12
Legături externe modificare
- Mesopotamia: Zei: Adad(Ishkur) (Ilustrație)