Adalbert de Italia
Date personale
Născut932 d.Hr.[1] Modificați la Wikidata
Decedat (40 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Autun, Bourgogne, Franța[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRegensburg Modificați la Wikidata
PărințiBerengar al II-lea de Italia
Willa de Toscana Modificați la Wikidata
Frați și suroriRozala de Italia
Guy de Ivrea
Conrad de Ivrea
Gerberga d'Ivrea[*][[Gerberga d'Ivrea |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGerberga of Chalon[*][[Gerberga of Chalon (10th-century Queen consort of Italy)|​]]
Ermengarda of Tuscany[*][[Ermengarda of Tuscany (Peerage person ID=415900)|​]] () Modificați la Wikidata
CopiiOtto-Guillaume de Burgundia Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titlurimargraf
Familie nobiliarăCasa de Ivrea
Lista regilor Italiei medievale Modificați la Wikidata

Adalbert (n. 932 d.Hr. – d. , Autun, Bourgogne, Franța) a fost marchiz de Ivrea și a îndeplinit funcția de rege al Italiei în comun cu tatăl său între 950 și 961.

Adalbert a fost fiul markgrafului Berengar de Ivrea cu Willa de Toscana.[2] În 950, atât el cât și tatăl său au fost încoronați ca regi ai Italiei, în urma morții lui Lothar de Arles.[3] Tatăl său a încercat să o forțeze pe Adelaida, văduva lui Lothar, să se căsătorească cu Adalbert, astfel încât să îi întărească pretențiile regale. Atunci când Adelaida a refuzat și a fugit, ea a fost prinsă și închisă vreme de 4 luni la Como.[4]

În 951, regele Otto "cel Mare" al Germaniei a invadat Italia și a salvat-o pe Adelaida, luând-o apoi în căsătorie.[5] Otto i-a silit pe Berengar și pe Adalbert să îi presteze omagiu pentru regatul lor în 952. În 953, Adalbert a început să îl asedieze pe contele Adalbert Azzo de Canossa, în castelul acestuia din Canossa, unde Adelaida se refugiase cu doi ani în urmă. În 957, ducele Liudolf de Suabia, a invadat Lombardia și a provocat fuga lui Berengar, deși Adalbert adunase o puternică armată la Verona. El a fost înfrânt, însă Liudolf a murit prematur, iar armata sa s-a retras.

În 960, Adalbert s-a alăturat tatălui său în atacarea papei Ioan al XII-lea. Otto a intervenit la solicitarea suveranului pontif și i-a înfrânt pe cei doi co-regi, după care s-a încoronat ca împărat.[6] Dat fiind că Otto l-a alungat din Italia, Adalbert a găsit refugiu în Burgundia.[6] De acolo, a fugit în Corsica. Când a revenit, a efectuat o tentativă de a cuceri Pavia, capitala Italiei de atunci, însă a fost înfrânt de o altă armată invadatoare din Suabia, de această dată sub comanda ducelui Burchard al III-lea. Doar interpunerea fraților săi Conrad și Guy, care a murit în luptă, l-au salvat de la o luptă de dinainte pierdută. Negocierile lui Adalbert cu bizantinii au eșuat, drept pentru care el s-a retras împreună cu soția sa Gerberga în Burgundia. Adalbert a murit la Autun în 971.[2]

Adalbert a fost căsătorit în jurul anului 956 cu Gerberga, contesă de Mâcon,[2] cu care a avut un fiu:

Rămasă văduvă după moartea lui Adalbert, Gerberga s-a recăsătorit cu ducele Otto-Henric de Burgundia.[2] Henric I l-a adoptat pe fiul să vitreg Otto-Guillaume, pe care l-a numit conte de Burgundia și care a devenit astfel întemeietorul comitatului de Burgundia.[6]

  1. ^ a b c https://fmg.ac/Projects/MedLands/ITALY,%20Kings%20to%20962.htm#_Toc359998756  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d e Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II, Marburg, J. A. Stargardt, 1984, Tafel 59.
  3. ^ Eleanor Shipley Duckett, Death and Life in the Tenth Century, Ann Arbor, University of Michigan Press, 1967, p. 70.
  4. ^ Eleanor Shipley Duckett, Death and Life in the Tenth Century, Ann Arbor, University of Michigan Press, 1967, p. 71.
  5. ^ Roger Collins, Early Medieval Europe, 300–1000, ediția a doua, New York, St. Martin's Press, 1999, p. 400.
  6. ^ a b c Constance Brittain Bouchard, Sword, Miter, and Cloister; Nobility and the Church in Burgundy, 980-1198, Ithaca, N.Y., Cornell University Press, 2009, p. 33.