Adalbert de Italia
| Adalbert de Italia | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 932 d.Hr.[1]  |
| Decedat | (40 de ani)[1] Autun, Bourgogne, Franța[1] |
| Înmormântat | Regensburg |
| Părinți | Berengar al II-lea de Italia Willa de Toscana |
| Frați și surori | Rozala de Italia Guy de Ivrea Conrad de Ivrea Gerberga d'Ivrea[*] |
| Căsătorit cu | Gerberga of Chalon[*] Ermengarda of Tuscany[*] () |
| Copii | Otto-Guillaume de Burgundia |
| Ocupație | politician |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf |
| Familie nobiliară | Casa de Ivrea |
| Lista regilor Italiei medievale | |
Modifică date / text  | |
Adalbert (n. 932 d.Hr. – d. , Autun, Bourgogne, Franța) a fost marchiz de Ivrea și a îndeplinit funcția de rege al Italiei în comun cu tatăl său între 950 și 961.
Viața
modificareAdalbert a fost fiul markgrafului Berengar de Ivrea cu Willa de Toscana.[2] În 950, atât el cât și tatăl său au fost încoronați ca regi ai Italiei, în urma morții lui Lothar de Arles.[3] Tatăl său a încercat să o forțeze pe Adelaida, văduva lui Lothar, să se căsătorească cu Adalbert, astfel încât să îi întărească pretențiile regale. Atunci când Adelaida a refuzat și a fugit, ea a fost prinsă și închisă vreme de 4 luni la Como.[4]
În 951, regele Otto "cel Mare" al Germaniei a invadat Italia și a salvat-o pe Adelaida, luând-o apoi în căsătorie.[5] Otto i-a silit pe Berengar și pe Adalbert să îi presteze omagiu pentru regatul lor în 952. În 953, Adalbert a început să îl asedieze pe contele Adalbert Azzo de Canossa, în castelul acestuia din Canossa, unde Adelaida se refugiase cu doi ani în urmă. În 957, ducele Liudolf de Suabia, a invadat Lombardia și a provocat fuga lui Berengar, deși Adalbert adunase o puternică armată la Verona. El a fost înfrânt, însă Liudolf a murit prematur, iar armata sa s-a retras.
În 960, Adalbert s-a alăturat tatălui său în atacarea papei Ioan al XII-lea. Otto a intervenit la solicitarea suveranului pontif și i-a înfrânt pe cei doi co-regi, după care s-a încoronat ca împărat.[6] Dat fiind că Otto l-a alungat din Italia, Adalbert a găsit refugiu în Burgundia.[6] De acolo, a fugit în Corsica. Când a revenit, a efectuat o tentativă de a cuceri Pavia, capitala Italiei de atunci, însă a fost înfrânt de o altă armată invadatoare din Suabia, de această dată sub comanda ducelui Burchard al III-lea. Doar interpunerea fraților săi Conrad și Guy, care a murit în luptă, l-au salvat de la o luptă de dinainte pierdută. Negocierile lui Adalbert cu bizantinii au eșuat, drept pentru care el s-a retras împreună cu soția sa Gerberga în Burgundia. Adalbert a murit la Autun în 971.[2]
Familia
modificareAdalbert a fost căsătorit în jurul anului 956 cu Gerberga, contesă de Mâcon,[2] cu care a avut un fiu:
Rămasă văduvă după moartea lui Adalbert, Gerberga s-a recăsătorit cu ducele Otto-Henric de Burgundia.[2] Henric I l-a adoptat pe fiul să vitreg Otto-Guillaume, pe care l-a numit conte de Burgundia și care a devenit astfel întemeietorul comitatului de Burgundia.[6]
Note
modificare- ^ a b c https://fmg.ac/Projects/MedLands/ITALY,%20Kings%20to%20962.htm#_Toc359998756 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II, Marburg, J. A. Stargardt, 1984, Tafel 59.
- ^ Eleanor Shipley Duckett, Death and Life in the Tenth Century, Ann Arbor, University of Michigan Press, 1967, p. 70.
- ^ Eleanor Shipley Duckett, Death and Life in the Tenth Century, Ann Arbor, University of Michigan Press, 1967, p. 71.
- ^ Roger Collins, Early Medieval Europe, 300–1000, ediția a doua, New York, St. Martin's Press, 1999, p. 400.
- ^ a b c Constance Brittain Bouchard, Sword, Miter, and Cloister; Nobility and the Church in Burgundy, 980-1198, Ithaca, N.Y., Cornell University Press, 2009, p. 33.