Wikipedia

Adrian Majuru

jurnalist român

Adrian Majuru (n. 19 decembrie 1968, București)[1] este un istoric și antropolog[2] român, preocupat de București, de geografia simbolică a vechiului oraș, contribuție pentru care a și primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler Categoria H – „Cercetarea științifică”[3] . Din 2014 este directorul Muzeului Municipiului București.[4] Ocazional a urmat cursuri la Facultatea de Urbanism și Arhitectură „Ion Mincu”.[5][6]

Majuru este licențiat în istorie al Universității din București (1997), unde a susținut și doctoratul în domeniul geografiei umane (2004).[7]

A publicat în: Cotidianul (din aprilie 2010), Capital (februarie-decembrie 2007), Adevărul (ianuarie 2007 - mai 2008), Ziarul Financiar (din septembrie 2006), revista Casa Lux (din iulie 2006), Time Out (din aprilie 2006), revista Altitudini (martie – iunie 2006), Cultura (februarie 2004 – martie 2005), Adevărul literar și artistic (septembrie 2003 – decembrie 2006), Observator Cultural (iulie 2002 – iulie 2005), Femeia (martie 2001 – martie 2005), Revista Magazin (august 2001 – iulie 2002).[8]

Cărți și studii

modificare
  • „Bucureștiul albanez”, 2002, Editura Ararat[9][10]
  • „Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență”, 2003, Editura Compania[5]
  • „Destinul în oglindă”, 2005, Pitești, Editura Paralela 45[9][11][12]
  • „Familia Minovici - univers spiritual”, 2005, Editura Institutului Cultural Român[5]
  • „Bucureștiul subteran. Cerșetorie, delincventă, vagabondaj”, 2005, Editura Paralela 45[13][9][14]
  • „Copilăria la români (1850-1950)”, 2006, Editura Compania[9]
  • „Prin Bucureștiul albanez / Nëpër Bukureshtin Shqiptar”, ediție bilingvă română și albaneză, 2006, București, Editura Privirea
  • „Legenda Khazară”, povestire fantastică ilustrată, 2007, București, editura Caligraf
  • „București. Povestea unei geografii umane”, 2007, Editura Institutului Cultural Român[5]
  • „București. Diurn. Nocturn”, 2009, Editura Curtea Veche[5]
  • „Destin valah. Povestea unei geografii umane”, București, Editura Paralela 45[5]
  • „Șapte variațiuni pentru flautul fermecat, (volum-octet-ilustrat)”, ediție limitată pentru «Gala Forbes 2010», 2010, București, Editura Adevărul
  • „Cum se distrau românii odinioară”, 2011, editura Adevărul[15][16]

Proză

modificare
  • Șapte variațiuni pentru flautul fermecat, Oscar Print, 2010, povestiri.
  • Hoțul din Curtea Miracolelor, Litera, BPC, 2023, roman

Publicații în colaborare

modificare
  • București-arhipelag. Demolările anilor '80: ștergeri, urme, reveniri, fotografii de Cristian Popescu și texte de Adrian Majuru, Editura Compania, 2007 [17][18]

Volume colective

modificare

Note

modificare
  1. ^ Adrian Majuru
  2. ^ „ISTANBUL. Istoricul Adrian Majuru, despre influența otomană în viața culturală și socială din Țările Române”. www.icr.ro. Accesat în . 
  3. ^ „Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România » Adrian Majuru dedică decorația Meritul Cultural întregii echipe a Muzeului Municipiului București”. Accesat în . 
  4. ^ „#ARCUB 25 | Dialoguri cu oameni care deschid orașul – Adrian Majuru – ARCUB”. Accesat în . 
  5. ^ a b c d e f Cum se distrau românii odinioară, 6 ianuarie 2012, Adevărul, accesat la 28 iunie 2012
  6. ^ "Bucuresti, dragostea mea", 10 august 2007, Dan C. Mihăilescu, Evenimentul zilei, accesat la 28 iunie 2012
  7. ^ https://mnlr.ro/memoria-obiectelor-mici-si-mari-pe-intelesul-tuturor-4-cu-adrian-majuru/
  8. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b c d Amintiri din copilarie scoase la iveala prin „metoda Majuru", 23 mai 2006, Cristian Patrasconiu, Cotidianul, accesat la 22 iunie 2012
  10. ^ Adrian Majuru despre Bucurestiul albanez – o succinta istorie culturala..., Observator cultural - numărul 149.150, ianuarie 2003, accesat la 21 ianuarie 2014
  11. ^ Omul zilei - Adrian Majuru[nefuncțională], 9 iunie 2005, Jurnalul Național, accesat la 27 iunie 2012
  12. ^ LITERATURA. Adrian Majuru, Destinul din oglinda, Mihaela Iacobescu, Observator cultural - numărul 283, august 2005, accesat la 21 ianuarie 2014
  13. ^ Romania si subculturile periferiei - Numarul 306 - Februarie - 2006, Paul Cernat, Observator cultural, accesat la 30 aprilie 2013
  14. ^ Bucurestiul subteran, in paginile unei carti, 26 noiembrie 2005, Cristina Popescu, Curierul Național, accesat la 27 iunie 2012
  15. ^ Adrian Majuru a lansat, la standul editurii "Adevărul", volumul „Cum se distrau românii odinioară", 25 noiembrie 2011, Adrian David, Adevărul, accesat la 22 iunie 2012
  16. ^ Adrian Cioroianu: "Adrian Majuru și-a asumat un pariu delicat", 25 noiembrie 2011, Adrian David, Adevărul, accesat la 22 iunie 2012
  17. ^ Cartea "Bucuresti-Arhipelag" prezinta imagini surprinse la mijlocul anilor ’80, in toiul demolarilor Arhivat în , la Wayback Machine., 17 iulie 2007, Elena Vladareanu, România liberă, accesat la 21 ianuarie 2014
  18. ^ Carte, Adriana Bittel, Formula AS - anul 2007, numărul 787, accesat la 21 ianuarie 2014

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Adrian_Majuru&oldid=16347412