Agnes a Austriei (1281–1364)

Agnes a Austriei
Reginӑ consoartӑ a Ungariei
Date personale
Născută	18 mai 1281 Viena, Ducatul Austriei⁠(d)
Decedată	10 iunie 1364 (83 de ani) Ehemaliges Kloster Königsfelden⁠(d), cantonul Aargau, Elveția
Înmormântată	Mănӑstirea Königsfelden
Părinți	Albert I al Sfântului Imperiu Roman Elisabeta de Gorizia-Tirol
Frați și surori	Iudita de Oettingen[*]​ Caterina de Habsburg Anna de Austria Elisabeta de Austria Frederic cel Frumos Albert al II-lea Rudolf I al Boemiei Leopold I Otto cel Vesel Henric cel Blând
Căsătorită cu	Andrei al III-lea al Ungariei (din 1296)
Religie	catolicism
Ocupație	regină[*]​
Apartenență nobiliară
Titluri	Regină
Familie nobiliară	Casa de Habsburg

Agnes a Austriei cunoscută și ca Agnes a Ungariei (n. 18 mai 1281 – d. 10 iunie 1364, Königsfelden, lângă Windisch, azi în Elveția) aparținând Casei de Habsburg, a fost fiica regelui romano-german Albert I și a soției sale Elisabeta de Gorizia-Tirol. A fost soția regelui maghiar Andrei al III-lea.

Gertrud de Balm, cerând reginei Agnes a Ungariei grațierea soțului ei, Rudolf de Wart (August Weckesser, pictură din sec. XIX)

Biografie

Căsătoria ei cu regele maghiar a avut loc pe 13 februarie 1296 la Viena. Regele Andrei al III-lea a murit cinci ani mai târziu, iar Agnes a preluat de atunci educația fiicei sale vitrege, Elisabeta. În 1308 tatăl lui Agnes a fost ucis lângă Windisch, nu departe de castelul ancestral al Habsburgilor. Pentru a comemora această tragedie familială, văduva Elisabeta de Gorizia-Tirol a întemeiat Mînăstirea Königsfelden, o dublă mănăstire a clariselor și a minoriților franciscani. Agnes a locuit acolo din 1317 fără să devină călugăriță. În același timp, fiica ei vitregă, Elisabeta, a intrat la mănăstirea dominicană din Töss aflată în apropiere. Mînăstirea Königsfelden a fost extinsă prin achiziționarea de terenuri și printr-o abilă administrare economică. Printre altele, ea a finanțat construirea bisericii Mănăstirii Königsfelden, care este una dintre principalele lucrări arhitecturale ale ordinelor mendicante din Elveția.

Cu aproximație din anul 1330 Agnes în calitate de sfătuitoare a fratelui ei mai mic, ducele Albert al II-lea, a fost reprezentanta habsburgilor în Austria Anterioară (Bavaria de astăzi și teritoriul aflat la vest de Tirol), acționând ca mediator în numeroase conflicte. În 1333 și 1340 ea a reușit să negocieze așa-numita „Landfrieden” (înțelegere/acord) între orașele Berna și Freiburg din Üechtland. Totuși, medierea din 1351 între orașele Zürich, Rapperswil și Waldstätten a eșuat.

Agnes a Ungariei deținea drepturile suverane asupra administrației habsburgice din Bözberg și Eigenamt, precum și asupra orașului Brugg. Ea a fondat spitalul din Baden.

Agnes a fost inițial înmormântată în biserica mănăstirii Königsfelden. Pe 14 noiembrie 1770 rămășițele ei și ale mai multor urmași ai lui Albert I, au fost mutate cu un cortegiu funerar special imperial, la Catedrala Sf. Blasiu și, după desființarea acestei mănăstiri, în cripta bisericii Mănăstirii Sf. Paul din Lavanttal din Carintia.

Meister Eckhart a scris în numele și la comanda reginei Agnes cartea „Buch der göttlichen Tröstung” („Cartea consolării divine”).

Bibliografie

• Martina Wehrli-Johns: Agnes von Ungarn. În: Historisches Lexikon der Schweiz. (Digitalisat)
• Eduard Widmoser: Agnes von Österreich. În: Neue Deutsche Biographie (NDB), vol. 1, Duncker & Humblot, Berlin, 1953, ISBN: 3-428-00182-6, p. 96 (Digitalisat).
• Constantin von Wurzbach: Habsburg, Agnes (Königin von Ungarn). În: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich., Partea a 6-a, Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena, 1860, p. 137 (Digitalisat).
• Ellen Widder: Überlegungen zur politischen Wirksamkeit von Frauen im 14. Jahrhundert. Margarete Maultasch und Agnes von Ungarn als Erbtöchter, Ehefrauen und Witwen, in: 1363–2013. 650 Jahre Tirol mit Österreich, editori: Christoph Haidacher și Mark Mersiowsky, Innsbruck, 2015 (Publicație a Arhivei Landului Tirol 20), pp. 91–134.