Otto cel Vesel, Duce al Austriei

duce austriac
Otto cel Vesel
Duce al Austriei
Otto the Merry.jpg
Otto cel Vesel (portret de Antoni Boys)
Date personale
Născut23 iulie 1301
Viena, Ducatul Austria
Decedat17 februarie 1339 (37 ani)
Neuberg an der Mürz⁠(d), Stiria, Austria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMӑnӑstirea Neuberg, Ducatul Stiria
PărințiAlbert I al Sfântului Imperiu Roman
Elisabeta de Gorizia-Tirol
Frați și suroriElisabeta de Austria
Agnes de Austria
Caterina de Habsburg
Anna de Austria
Gutta de Oettingen[*]
Frederic cel Frumos
Albert al II-lea
Rudolf I al Boemiei
Leopold I
Henric cel Blând Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElisabeta a Bavariei Inferioare (din )
Anna de Boemia (din ) Modificați la Wikidata
CopiiLeopold al II-lea de Habsburg
Frederic al II-lea de Habsburg Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
TitluriDuce
Familie nobiliarăCasa de Habsburg
Monarh Modificați la Wikidata

Otto al IV-lea supranumit cel Vesel (în latină iucundus) și cel Curajos (în latină Audax; n. 23 iulie 1301 la Viena – d. 17 februarie 1339, Neuberg⁠(d)) a fost duce de Austria, Stiria și Carintia.

BiografiaModificare

El a fost fiul cel mic al lui Albert I al Sfântului Imperiu Roman (1255–1308) aparținând Casei de Habsburg, și al soției sale Elisabeta de Gorizia-Tirol (1262-1313), aparținând Casei de Gorizia.

 
Otto cel Vesel și fiii sӑi (Mӑnӑstirea Neuberg)

Frații lui Otto au fost Rudolf I, regele Boemiei, antiregele Frederic cel Frumos și Leopold cel Glorios, Albert cel Înțelept și Henric cel Blând,duci ai Austriei.

Fiind cel mai mic dintre fii, Otto era inițial exclus ca posibil moștenitor al titlului familiei. În 1325 s-a căsătorit cu Elisabeta a Bavariei Inferioare (c. 1305–1330),[1] fiica lui Ștefan I, ducele Bavariei Inferioare, și a Iuditei, ducesă de Schweidnitz. În 1329 Otto a primit administrarea posesiunilor habsburgice din Austria Anterioară (în regiunea Rinului Superior). Din 1330 Otto a condus Ducatul Austriei împreună cu fratele său Albert, iar în 1331 Ludovic Bavarezul l-a numit vicar imperial. După moartea lui Henric de Carintia, ultimul din linia Gorizia-Tirol a Casei de Gorizia, frații Albert și Otto au primit pe 2 mai 1335 la Linz ducatele Carintia și Craina ca feude imperiale.

Pe 2 iulie 1335 Otto a fost primul din familia de Habsburg care a primit titlul de Duce de Carintia conform vechiului obicei, în limba slovenă și așezat pe Tronul Ducal⁠(d) din Zollfeld⁠(d). În toată perioada guvernării Otto s-a ocupat de ducatul Carintia mai mult decât de vechiul ducat habsburgic Austria. El a întemeiat Mănăstirea Neuberg în Stiria (mulțumind astfel pentru nașterea primului său fiu, Frederic) și Capela Sf. Gheorghe aflată în Biserica Augustinilor din Viena. În februarie 1335 Otto s-a căsătorit la Znaim cu cea de-a doua lui soție, Anna de Boemia (1323–1338)[2] fiica lui Ioan de Boemia din Casa de Luxemburg, soră a lui Carol la IV-lea. Supranumele „cel Vesel” se referă la faptul că în viața de la curte Otto era deosebit de sociabil.

El a murit în 1339 și a fost înmormântat în Mănăstirea cisterciană Neuberg, pe care o întemeiase. În 1344, cei doi fii ai săi, Leopold și Frederic, au murit la vârsta de 16 ani și respectiv 17 ani la interval de câteva luni (cauza suspectată a fost otrăvirea). Astfel s-a stins familia lui Otto.

Cripta familiei din Mănăstirea Neuberg a ajuns cu timpul în paragină și a fost uitată până când a fost regăsită în 1820. Rămășițele lui Otto, ale soțiilor sale, Elisabeta și Ana, și ale celor doi fii ai săi, au fost reînhumate pe 13 martie 1820 în cripta restaurată.

DescendențiiModificare

Din căsătoria lui Otto cu Elisabeta a Bavariei Inferioare au rezultat doi fii:

MottoModificare

O deviză în legătură cu un grifon înaripat: Unguibus et rostro ac alis armatus in hostem („Înarmat cu gheare și cioc și aripi împotriva inamicului.")

NoteModificare

  1. ^ Artikel Elisabeth von Niederbayern, în: Brigitte Hamann (ed.), Die Habsburger, 1988, pg. 84.
  2. ^ Constantin von Wurzbach (). Anna von Böhmen. nr. 20, în: Biographisches Lexikon, partea a 6-a, Viena. p. 149. 

BibliografieModificare

  • Constantin von Wurzbach: Anna von Böhmen. nr. 20. În: Biographisches Lexikon, partea a 6-a, Viena 1860, pg. 149 (Versiune online)
  • Constantin von Wurzbach: Otto der Fröhliche. nr. 268. În: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, partea a 7-a, Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1861, pg. 111 (Versiune online)
  • Alfons Huber: Otto, Herzog von Österreich. În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 24, Duncker & Humblot, Leipzig 1887, pg. 708–711.
  • Georg Scheibelreiter: Otto der Fröhliche. (Versiune online ) În: Neue Deutsche Biographie (NDB), vol. 19, Duncker & Humblot, Berlin 1999, ISBN 3-428-00200-8, pg. 690-691.

Legături externeModificare