Otto cel Vesel, Duce al Austriei
| Otto cel Vesel | |
| Duce al Austriei | |
 Otto cel Vesel (portret de Antoni Boys) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 23 iulie 1301 Viena, Ducatul Austria |
| Decedat | 17 februarie 1339 (37 ani) Neuberg an der Mürz(d), Stiria, Austria[1]  |
| Înmormântat | Mӑnӑstirea Neuberg, Ducatul Stiria |
| Părinți | Albert I al Sfântului Imperiu Roman Elisabeta de Gorizia-Tirol |
| Frați și surori | Elisabeta de Austria Agnes de Austria Caterina de Habsburg Anna de Austria Iudita de Oettingen[*] Frederic cel Frumos Albert al II-lea Rudolf I al Boemiei Leopold I Henric cel Blând |
| Căsătorit cu | Elisabeta a Bavariei Inferioare (din ) Anna de Boemia (din ) |
| Copii | Leopold al II-lea de Habsburg Frederic al II-lea de Habsburg |
| Ocupație | suveran[*] |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Duce |
| Familie nobiliară | Casa de Habsburg |
| Monarh | |
Modifică date / text  | |
Otto al IV-lea supranumit cel Vesel (în latină iucundus) și cel Curajos (în latină Audax; n. 23 iulie 1301 la Viena – d. 17 februarie 1339, Neuberg(d)) aparținând Casei de Habsburg, a fost duce de Austria, Stiria și Carintia.
Biografia modificare
El a fost fiul cel mic al lui Albert I al Sfântului Imperiu Roman (1255–1308) și al soției sale, Elisabeta de Gorizia-Tirol (1262–1313), aparținând Casei de Gorizia.
Frații lui Otto au fost regele Rudolf I al Boemiei, antiregele Frederic cel Frumos și ducii Austriei: Leopold cel Glorios, Albert cel Înțelept și Henric cel Blând.
Fiind cel mai mic dintre fii, Otto a fost inițial exclus ca posibil moștenitor al titlului familiei. În 1325 s-a căsătorit cu Elisabeta a Bavariei de Jos (c. 1305–1330),[2] fiica lui Ștefan I, ducele Bavariei de Jos, și a soției sale, Iudita, ducesa de Schweidnitz. În 1329 Otto a primit administrarea posesiunilor habsburgice din Austria Anterioară (în regiunea Rinului Superior). Din 1330 Otto a condus Ducatul Austriei împreună cu fratele său Albert, iar în 1331 Ludovic Bavarezul l-a numit vicar imperial. După moartea lui Henric de Carintia, ultimul din linia Gorizia-Tirol a Casei de Gorizia, frații Albert și Otto au primit pe 2 mai 1335 la Linz ducatele Carintia și Craina ca feude imperiale.
Pe 2 iulie 1335 Otto a fost primul din familia de Habsburg care a primit titlul de Duce de Carintia conform vechiului obicei, în limba slovenă și așezat pe Tronul Ducal(d) din Zollfeld(d). În toată perioada guvernării Otto s-a ocupat de ducatul Carintia mai mult decât de vechiul ducat habsburgic Austria. El a întemeiat Mănăstirea Neuberg în Stiria (mulțumind astfel pentru nașterea primului său fiu, Frederic) și Capela Sf. Gheorghe aflată în Biserica Augustinilor din Viena. În februarie 1335 Otto s-a căsătorit la Znaim cu cea de-a doua lui soție, Anna de Boemia (1323–1338)[3] fiica lui Ioan de Boemia din Casa de Luxemburg, soră a lui Carol la IV-lea. Supranumele „cel Vesel” se referă la faptul că în viața de la curte Otto era deosebit de sociabil.
El a murit în 1339 și a fost înmormântat în Mănăstirea cisterciană Neuberg, pe care o întemeiase. În 1344 cei doi fii ai săi, Leopold și Frederic, au murit la interval de câteva luni la vârsta de 16 ani și respectiv 17 ani (cauza suspectată a fost otrăvirea). Astfel s-a stins familia lui Otto.
Cripta familiei din Mănăstirea Neuberg a ajuns cu timpul în paragină și a fost uitată până când a fost regăsită în 1820. Rămășițele lui Otto, ale soțiilor sale, Elisabeta și Ana, și ale celor doi fii ai săi, au fost reînhumate pe 13 martie 1820 în cripta restaurată.
Căsătorii și descendenții modificare
Pe 15 mai 1325 Otto s-a căsătorit cu Elisabeta a Bavariei de Jos (n. 1301 – d.1330). Din această căsătorie au rezultat doi fii:
- Frederic al II-lea (1327– 11 decembrie 1344), duce al Austriei;
- Leopold al II-lea (1328– 10 august 1344), duce al Austriei.[4]
Pe 25 martie 1335, la 5 ani după moartea primei soții, Otto s-a căsătorit cu Anna de Boemia (n.1323 – d. 1338), fiica regelui Ioan de Luxemburg. Din această căsătorie nu au rezultat copii.[4]
Motto modificare
- O deviză în legătură cu un grifon înaripat: Unguibus et rostro ac alis armatus in hostem („Înarmat cu gheare și cioc și aripi împotriva inamicului.")
Note modificare
- ^ „Otto cel Vesel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Artikel Elisabeth von Niederbayern, în: Brigitte Hamann (ed.), Die Habsburger, 1988, pg. 84.
- ^ Constantin von Wurzbach (). Anna von Böhmen. nr. 20, în: Biographisches Lexikon, partea a 6-a, Viena. p. 149.
- ^ a b Brigitte Sokop: Stammtafel europäischer Herrscherhäuser., Editura Böhlau, Viena 1993, ISBN 3-205-98096-4, p. 6.
Bibliografie modificare
- Constantin von Wurzbach: Anna von Böhmen. nr. 20. În: Biographisches Lexikon. (partea a 6-a) Viena 1860. (versiune online)
- Constantin von Wurzbach: Otto der Fröhliche. (nr. 268) În: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (partea a 7-a), Editura Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1861, p. 111 (Versiune online)
- Alfons Huber: Otto, Herzog von Österreich. În: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 24, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1887, p. 708–711.
- Georg Scheibelreiter: Otto der Fröhliche. (versiune online ) În: Neue Deutsche Biographie (NDB), vol. 19, Editura Duncker & Humblot, Berlin 1999, ISBN 3-428-00200-8, pp. 690-691.
- Brigitte Sokop: Stammtafel europäischer Herrscherhäuser., Editura Böhlau, Viena 1993, ISBN 3-205-98096-4.
Legături externe modificare
- Referire în Otto cel Vesel, Duce al Austriei în: Austria-Forum, rețeaua austriacă de informații – online (auf AEIOU)
- Intrare despre Otto cel Vesel, Duce al Austriei în baza de date Gedächtnis des Landes privind istoria statului Austria Inferioară (Muzeul Austriei Inferioare)