Agnes de Habsburg (1281–1364)

Agnes a Austriei
Reginӑ consoartӑ a Ungariei
Date personale
Născută	18 mai 1281 Viena, Ducatul Austriei⁠(d)
Decedată	10 iunie 1364 (83 de ani) Ehemaliges Kloster Königsfelden⁠(d), cantonul Aargau, Elveția
Înmormântată	Mӑnăstirea Königsfelden[*]​
Părinți	Albert I al Sfântului Imperiu Roman Elisabeta de Gorizia-Tirol
Frați și surori	Iudita de Oettingen[*]​ Caterina de Habsburg Anna de Austria Elisabeta de Austria Frederic cel Frumos Albert al II-lea Rudolf I al Boemiei Leopold I Otto cel Vesel Henric cel Blând
Căsătorită cu	Andrei al III-lea al Ungariei (din 1296)
Religie	catolicism
Ocupație	regină[*]​
Apartenență nobiliară
Titluri	regină
Familie nobiliară	Casa de Habsburg

Agnes de Habsburg, cunoscută și ca Agnes a Ungariei (n. 18 mai 1281 – d. 10 iunie 1364, Königsfelden, lângă Windisch, azi în Elveția), aparținând Casei de Habsburg, a fost fiica regelui romano-german Albert I și a soției sale Elisabeta de Gorizia-Tirol. A fost soția regelui maghiar Andrei al III-lea.

Gertrud de Balm, cerând reginei Agnes a Ungariei grațierea soțului ei, Rudolf de Wart (August Weckesser, pictură din sec. XIX)

Biografie

Căsătoria ei cu regele Andrei al III-lea al Ungariei a avut loc pe 13 februarie 1296 la Viena. Soțul ei a murit cinci ani mai târziu, iar Agnes a preluat de atunci educația fiicei sale vitrege, Elisabeta. În 1308 tatăl lui Agnes a fost ucis lângă Windisch, nu departe de castelul ancestral al Habsburgilor. Pentru a comemora această tragedie familială, văduva Elisabeta de Gorizia-Tirol a întemeiat Mănăstirea Königsfelden - o dublă mănăstire a clariselor și a minoriților franciscani. Agnes a locuit acolo din 1317 fără a deveni însă călugăriță. În același timp, fiica ei vitregă, Elisabeta, a intrat în Mănăstirea dominicană din Töss aflată în apropiere. Mănăstirea Königsfelden a fost extinsă prin achiziționarea de terenuri și printr-o abilă administrare economică. Printre altele, ea a finanțat construirea bisericii Mănăstirii Königsfelden care este una dintre principalele lucrări arhitecturale ale ordinelor mendicante din Elveția.

Aproximațiv din anul 1330 Agnes, în calitate de consilieră a fratelui ei mai mic, ducele Albert al II-lea, a fost reprezentanta Habsburgilor în Austria Anterioară (cuprinzând Bavaria de astăzi și teritoriul aflat la vest de Tirol) acționând ca mediator în numeroase conflicte. În 1333 și 1340 ea a reușit să negocieze așa-numita „Landfrieden” (înțelegere/acord) între orașele Berna și Freiburg din Üechtland. Totuși, în 1351 medierea între orașele Zürich, Rapperswil și Waldstätten a eșuat.

Agnes deținea drepturile suverane asupra administrației habsburgice a orașului Bözberg (care fcea parte din zestrea ei) și asupra orașului Brugg. Ea a fondat spitalul din Baden.

Agnes a fost inițial înmormântată în biserica Mănăstirii Königsfelden. Pe 14 noiembrie 1770 rămășițele ei și cele ale mai multor urmași ai lui Albert I au fost mutate la Catedrala Sf. Blasiu și apoi, după desființarea acestei mănăstiri, în cripta bisericii Mănăstirii Sf. Paul din Lavanttal din Carintia.

Teologul Meister Eckhart a scris în numele și la comanda reginei Agnes cartea Buch der göttlichen Tröstung („Cartea consolării divine”).

Bibliografie

• Martina Wehrli-Johns: Agnes von Ungarn. În: Historisches Lexikon der Schweiz. (Digitalisat)
• Eduard Widmoser: Agnes von Österreich. În: Neue Deutsche Biographie (NDB), vol. 1, Duncker & Humblot, Berlin, 1953, ISBN: 3-428-00182-6, p. 96 (Digitalisat).
• Constantin von Wurzbach: Habsburg, Agnes (Königin von Ungarn). În: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich., Partea a 6-a, Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena, 1860, p. 137 (Digitalisat).
• Ellen Widder: Überlegungen zur politischen Wirksamkeit von Frauen im 14. Jahrhundert. Margarete Maultasch und Agnes von Ungarn als Erbtöchter, Ehefrauen und Witwen, in: 1363–2013. 650 Jahre Tirol mit Österreich, editori: Christoph Haidacher și Mark Mersiowsky, Innsbruck, 2015 (Publicație a Arhivei Landului Tirol 20), pp. 91–134.