Alexander Haig

Pentru the British peer, vedeți Alexander Haig, Viscount Dawick.
Alexander Haig
Secretary of State Alexander Haig.jpg
Date personale
Născut2 decembrie 1924(1924-12-02)
Philadelphia, Pennsylvania, SUA
Decedat (85 de ani)
Baltimore, Maryland
ÎnmormântatCimitirul național Arlington[*][1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (boală infecțioasă) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPatricia
(născută Fox, 1950–2010)
Număr de copii3 Modificați la Wikidata
CopiiBrian Haig[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Religieromano-catolic
Ocupațiediplomat
politician
personal militar[*]
om de afaceri Modificați la Wikidata
Secretar de stat al Statelor Unite Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deEdmund Muskie
Succedat deGeorge P. Shultz
Supreme Allied Commander Europe Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Șeful Cabinetului de la Casa Albă Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deHarry Robbins Haldeman[*]
Succedat deDonald Rumsfeld
Vice Chief of Staff of the United States Army Modificați la Wikidata
În funcție
ianuarie 1973 – mai 1973
Viceconsilier pe teme de securitate națională în SUA Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deRichard V. Allen[*]
Succedat deBrent Scowcroft[*]

PremiiCrucea pentru Distincție în Zbor
Bronze Star Medal[*]
legionar al Legiunii de Merit[*]
Purple Heart
Air Medal[*]
Silver Star
National Order of Vietnam[*]
Doublespeak Award[*] ()
Medalia Victoriei în al Doilea Război Mondial[*]
...mai multe...
Partid politicRepublican
Alma materUnited States Military Academy
Edmund A. Walsh School of Foreign Service[*]
Universitatea Columbia
Universitatea Notre Dame
United States Army War College[*]
Columbia Business School[*]
Naval War College[*]
Lower Merion High School[*]
St. Joseph's Preparatory School[*]
ProfesieOfițer, funcționar civil
Semnătură
Alexander Haig Signature.svg
Prezență online

Alexander Meigs Haig, Jr. (n. 2 decembrie 1924 – d. 20 februarie 2010) a fost un general al United States Army, care a servit ca secretar de stat în administrația președintelui Ronald Reagan și Șef al personalului Casei Albe în administrațiile președinților Richard Nixon și Gerald Ford.[2]

Haig a servit de asemenea ca Adjunct al Șefului de stat major al armatei Statelor Unite, cea de-a doua cea mai importantă funcție a unui ofițer al United States Army, [3] precum și în calitatea de Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Europa, fiind simultan comandantul forțelor miltare americane și NATO din Europa.

Veteran al Războiului din Coreea și al celui din Vietnam, Haig a fost decorat cu unele dintre cele mai importante decorații ale Uniunii, dintre acestea distingându-se Distinguished Service Cross, Silver Star cu frunză de stejar și Purple Heart.[4]

În ziua de 20 februarie 2010, Haig a decedat din cauza unor complicații provenite dintr-o infecție stafilococică după ce fusese anterior spitalizat la Johns Hopkins Hospital din Baltimore pe 28 ianuarie 2010. [5]

Viață timpurie și educațieModificare

Alexander Haig s-a născut în Bala Cynwyd, statul Pennsylvania, în apropierea orașului Philadelphia, Pennsylvania, ca fiul mijlociu al avocatului republican Alexander Meigs Haig, Sr. și al soției sale Regina Anne Murphy. [6] La vârsta de zece ani, tatăl său a murit de cancer, iar mama sa, de descendență irlandeză-americană și-a crescut copii în spiritul conservator al bisericii catolice. [7] A studiat la Saint Joseph's Preparatory School din Philadelphia și a absolvit liceul Lower Merion din Ardmore, Pennsylvania. După aceea a învățat la Universitatea Notre Dame timp de doi ani, după care s-a transferat la United States Military Academy, pe care a absolvit-o în 1947. Haig a obținut un masterat în administrarea afacerilor de la Columbia Business School în 1955, și un altul în relații internaționale de la Universitatea Georgetown în 1961. Lucrarea sa de disertație a examinat rolul ofițerilor de armată în politicile naționale.

Carieră militară timpurieModificare

Războiul din CoreeaModificare

PentagonModificare

Războiul din VietnamModificare

West PointModificare

Consultant pe probleme de securitate (1969 – 1972)Modificare

Șeful personalului Casei Albe (1973 – 1974)Modificare

Comandant suprem al NATO (1974 – 1979)Modificare

 
Generalul Haig ca SACEUR,
fotografie din 1 iunie 1977.

Poziții civileModificare

Secretar de stat (Secretary of State) 19811982Modificare

Încercarea de asasinare a președintelui ReaganModificare

Nominalizarea prezidențială a Partidului Republican din 1988Modificare

Viață târzie, probleme de sănătate, decesModificare

În 1980, Haig a avut o dublă operație de bypass la inimă.[8]

FamilieModificare

Distincții militareModificare

Qualification Badges

Decorații

Decorații militare americane

Decorații din alte țări

ReferințeModificare

  1. ^ https://ancexplorer.army.mil/publicwmv/index.html#/arlington-national/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Alexander Haig, MSN Encarta. Arhivat din original la . 
  3. ^ „ALEXANDER M. HAIG, Assistant to the President: Files, 1973–74”. 
  4. ^ „Premier Speakers Bureau”. [nefuncțională]
  5. ^ Weiner, Tim (). „Alexander M. Haig Jr., 85, Forceful Aide to 2 Presidents, Dies”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Hohmann, James (). „Alexander Haig, 85; soldier-statesman managed Nixon resignation”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Haig's Future Uncertain After a Shaky Start”. Anchorage Daily News. . Accesat în . 
  8. ^ Guardian obituary

Bibliografie suplimentarăModificare

  • Haig, Alexander (), Caveat: Realism, Reagan, and Foreign Policy, New York: Macmillan, ISBN 0025473700 .

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alexander Haig
La Wikicitat găsiți citate legate de Alexander Haig.


Predecesor:
General Andrew Goodpaster
Comandant suprem al NATO din Europa
19741979
Succesor:
General Bernard W. Rogers
Predecesor:
H. R. Haldeman
Șeful de protocol al Casei Albe
19731974
Succesor:
Donald Rumsfeld
Predecesor:
Edmund S. Muskie
Secretar de stat
19811982
Succesor:
George P. Shultz