Wikipedia

Alexandre Falguière

sculptor francez
Alexandre Falguière
Date personale
Nume la naștereJean Alexandre Joseph Falguière Modificați la Wikidata
Născut[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Toulouse, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[7][8][9][10][11] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[10] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise[12]
tombe d'Alexandre Falguière[*][[tombe d'Alexandre Falguière (Alexandre Falguière's grave in the Père Lachaise Cemetery)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBlanche Falguière[*][[Blanche Falguière (Alexandre Falguière's spouse)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiMaurice-Alexandre-Alfred Falguière[*][[Maurice-Alexandre-Alfred Falguière (Alexandre Falguière's son)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[13] Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor
pictor
artist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[14] Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimFalguiere, Jean-Alexandre-Joseph[1]  Modificați la Wikidata
StudiiȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris, Academia Franceză din Roma[2]  Modificați la Wikidata
PregătireAlbert-Ernest Carrier-Belleuse, François Jouffroy[*]​  Modificați la Wikidata
Profesor pentruAntoine Bourdelle[*]​, Julien Lorieux[*][[Julien Lorieux (sculptor francez)|​]], Léon Chavalliaud[*][[Léon Chavalliaud (artist francez)|​]], Alexandre Laporte[*][[Alexandre Laporte (sculptor francez)|​]], Jakob August Heer[*][[Jakob August Heer (Swiss sculptor and medallist (1867-1922))|​]], Fanny Marc[*]​, Francis Edwin Elwell[*][[Francis Edwin Elwell (artist american)|​]], Julien Caussé[*][[Julien Caussé (sculptor francez)|​]], Laurent Marqueste[*][[Laurent Marqueste (sculptor from France (1848-1920))|​]], Henri Crenier[*][[Henri Crenier (artist american)|​]], Théophile Barrau[*][[Théophile Barrau (artist francez)|​]], Louis-Henri Nicot[*][[Louis-Henri Nicot (sculptor francez)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticărealism[*]​  Modificați la Wikidata
Opere importanteBacchantes[*][[Bacchantes (pictură de Alexandre Falguière)|​]], Éventail et Poignard[*][[Éventail et Poignard (pictură de Alexandre Falguière)|​]], Lutteurs[*][[Lutteurs (pictură de Alexandre Falguière)|​]], La Sasson[*][[La Sasson |​]], fontaine Jean-Baptiste de La Salle[*][[fontaine Jean-Baptiste de La Salle |​]], fontaine-réservoir Sainte-Marie[*][[fontaine-réservoir Sainte-Marie |​]]  Modificați la Wikidata
PremiiPrix de Rome ()
Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ (din )  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alexandre Falguière, (n. , Toulouse, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un sculptor și pictor francez.

Biografie

modificare

Alexandre Falguière s-a născut la 7 septembre 1831, la domiciliul părinților săi, rue Valade nr. 5 din Toulouse. Tatăl său, Joseph, a fost ebenist.

La Școala de Arte Frumoase și Științe Industriale din Toulouse, a intrat în clasa de sculptură a lui Bernard Griffoul-Dorval⁠(d) (1788-1861).[15] Rezultatele sale au convins municipalitatea să-i acorde un subsidiu care să îi permită să își completeze pregătirea la Paris. Încercând să-și îmbunătățească veniturile în vederea înscrierii la Școala de Arte Frumoase din Paris, s-a angajat mai întâi în cadrul firmei foarte prospere de atunci a sculptorului Albert-Ernest Carrier-Belleuse (1824-1887), apoi a lucrat cu Jean-Louis Chenillion⁠(d) ( 1810-1875).[16]

Apropiindu-se de limita de vârstă pentru admiterea la Beaux-Arts din Paris, a hotărât în cele din urmă să intre în 1854.[16] Admis în atelierul lui François Jouffroy⁠(d), Alexandre Falguière a câștigat, alături de Léon Cugnot⁠(d), primul Grand Prix de Rome pentru sculptură în 1859 cu basorelieful Mézence rănit, salvat de curajul fiului său Lausus⁠(d).[17]

A fost oaspete la Villa Medici din Roma între 1860 și 1864[18] unde l-a cunoscut, în 1861, pe compatriotul său din Toulouse Raymond Barthélemy⁠(d) (1833-1902)[19], câștigător al Prix de Rome în 1860, fost elev al lui Griffoul-Dorval ca el. După întoarcerea sa de la Roma la începutul anului 1866, a venit să stea și rue de l'Ouest 36 (districtul Luxemburg, în prezent rue d'Assas 68) unde Falguière s-a stabilit definitiv[20][21].

În 1882, a fost numit profesor la École des beaux-arts din Paris și ales membru al Académie des beaux-arts⁠(d). Studenții lui Falguière au fost Antonin Mercié, Laurent Marqueste⁠(d), Gaston Schnegg⁠(d), Camille Crenier⁠(d), Achille Jacopin⁠(d), Maurice Bouval⁠(d) și Jean-Marie Mengue⁠(d), cel mai faimos dintre ei fiind Antoine Bourdelle⁠(d).

A fost avansat comandant al Legiunii de Onoare.

În 1898, Falguière a fost însărcinat să realizeze Monumentul lui Balzac după ce Société des gens de lettres⁠(d), sponsorul acesteia, respinsese lucrarea lui Auguste Rodin. Afacerea a stârnit un scandal pe care presa l-a descris drept "a doua afacere Dreyfus" pentru că Émile Zola îl susținea pe Rodin.[22] Pentru a dovedi că acest episod nu le-a afectat în niciun fel prietenia, Falguière a creat bustul lui Rodin pentru Salonul din 1897, iar Rodin a sculptat, la rândul său, un bust al lui Falguière.[23]

Printre comenzile publice, putem distinge Monumentul cardinalului Lavigerie pentru orașul Bayonne, al cărui ipsos se păstrează la Toulouse la Musée des Augustins⁠(d), Monumentul lui Goudouli⁠(d) din Toulouse, Monumentul lui Gambetta din Cahors, Monumentul lui La Fayette din Washington.[24]

Slăbit de boală, a plecat la Nîmes pentru a instala Monumentul lui Alphonse Daudet. La câteva ore după întoarcerea sa grăbită la Paris, Alexandre Falguière a murit la 19 aprilie 1900 la domiciliul său din rue d'Assas 68, lăsând-o văduvă pe Blanche Charlotte Virginie, născută Veidie,[25] cu 19 ani mai mică decât el. Este înmormântat la Paris, în cimitirul Père-Lachaise.

Pictorul

modificare
 
Cain purtând trupul lui Abel (1876), Muzeul de Arte Plastice din Carcassonne.

În paralel cu activitatea sa de sculptor, Alexandre Falguière a practicat și pictura. În anii 1870, a realizat pânze de mari dimensiuni, precum studiul pregătitor Diane șezând (1878), păstrat la Paris la Muzeul Rodin. El a compus Les Lutteurs (1875), păstrat la Paris la Musée d'Orsay care face parte din estetica realismului. A expus Madeleine, o compoziție religioasă, la Salonul din 1887.

Lucrări în colecții publice

modificare
Statele Unite ale Americii
Franța
 
Modelul grupului monumental Triomphe de la Révolution, instalat în vârful Arcului de Triumf de l'Étoile, este vizibil în această fotografie realizată cu ocazia înmormântării lui Victor Hugo, la 31 mai 1885.
  • Grenoble, Musée de Grenoble⁠(d): Triomphe de la Révolution, aproximativ 120 cm, model la scară naturală (1:1) din lemn și ipsos al grupului monumental reprezentând un car tras de cai care se pregătește să „zdrobească anarhia și despotismul”, ridicat în vârful Arcului de Triumf de l'Étoile din 1882 până în 1886, când a fost demolat și îndepărtat deoarece era foarte expus la intemperii, se deteriora și era amenințat cu ruina21. Bronzul monumental planificat nu a fost niciodată turnat22.
  • Laon, Musée d'Art et d'Archéologie:
    • Diane chasseresse, bronz, operă furată în 1997;[26]
    • Diane chasseresse, statuetă din bronz.
  • Marsilia, grădina Puget: Monument à l'abbé Dassy, 1892, grup din marmură.
  • Nantes:
    • école Saint-Joseph-du-Loquidy : Monument à saint Jean-Baptiste de La Salle[27].
    • muzee de artă:
      • Diane, 1888, ipsos;
      • Portrait de Léon Mestayer, bronz;
      • Portrait de Madame Mestayer, marmură;
      • Femme à la rose, ipsos patinat.
  • Narbonne, Musée des Beaux-Arts de Narbonne
    • Baigneuse surprise, marmură
  • Nemours, castel-muzeu:
    • Émile Gebhart, 1861, medalion în ipsos, 12 cm;
    • Ernest Guiraud, compozitor, medalion în ipsos, 12 cm.
  • Paris :
    • École nationale supérieure des beaux-arts: Mézence blessé, préservé par l'intrépidité de son fils Lausus, 1859, ipsos.
    • Grands Magasins Dufayel: Le Travail et l'Épargne, 1892, grup de bronz care împodobește o nișă din fațadă, locație actuală necunoscută.
    • Maison de Balzac: Buste de Balzac, 1899, marmură.
    • Musée d'Orsay:
      • Vainqueur au combat de coqs, 1864, statuie din bronz;[28]
      • Tarcisius, martyr chrétien, 1868, statuie din marmură;[29] · [30]
      • Lutteurs, 1875, ulei pe pânză, 231 x 177 cm[31];
      • L'Asie, 1878, statuie din fontă, Expoziția Universală din 1878 de la Paris, una dintre cele șase sculpturi create pentru seria Les Six Continents, care împodobea Palatul Trocadero;
      • La Danseuse, 1896, statuie de marmură bazată pe un mulaj din ghips al corpului lui Cléo de Mérode;[32]
      • Triomphe de la Révolution, circa 1882, model de ceară, 97 x 130 x 99 cm.[33]
    • Parc Monceau: Ambroise Thomas, 1902.
    • Place de Breteuil: Monument à Pasteur, 1908, grup din marmură, completat de Victor Peter și Louis Dubois după moartea lui Falguière.
    • Palais de la découverte : L'Inspiration guidée par la Sagesse, sculptură ecvestră și basorelief.
    • Square de l'Opéra-Louis-Jouvet⁠(d) : Poetul călare pe Pegas, 1897, statuie ecvestră din bronz
  • Reims, Musée des Beaux-Arts:
    • Cléo de Mérode, 1900, marmură;
    • Diane, 1900, marmură.
  • Rouen:
    • fontaine-réservoir Sainte-Marie: L'Élevage, La Ville de Rouen și L'Agriculture, 1879, grup alegoric din piatră.
    • place Saint-Clément: fontaine Jean-Baptiste de La Salle, 1875, grup din bronz.
  • Toulouse:
    • Biserica Sainte-Germaine: Germaine de Pibrac, 1877, marmură.
    • Grand Rond: Vainqueur au combat de coqs, 1864, bronz.
    • Musée des Augustins :
      • Vainqueur au combat de coqs, 1864;
      • La Suisse accueille l’Armée française, 1874, teracotă;
      • Diane, 1882, ipsos;
      • La Musique, 1889;
      • À la porte de l'École, 1889;
      • Femme au paon, 1890;
      • Henri de La Rochejaquelein, 1895, statuie în ipsos;
      • Nymphe courant, marmură.
    • Place Georges-Guillaumin: Monument à Balzac, 1902, piatră.
    • Place Wilson: Monument à Goudouli, 1898, în colaborare cu elevul său Mercié și cu arhitectul Paul Pujol.
Grecia
Vietnam
  • Ho și Min: Monumentul lui Léon Gambetta, 1892, replică a monumentului Cahors. A fost înlăturată în 1955 și nu mai știe unde se află.[35]

Elevi

modificare

Onoruri

modificare
  • În Paris, o piață, o stradă și o stație de metrou poartă numele lui.
  • În Toulouse, o stradă, o școală primară și o grădiniță publică poartă numele lui.

Note

modificare
  1. ^ https://mix-n-match.toolforge.org/#/entry/115939985  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ AGORHA, accesat în  
  3. ^ Alexandre Joseph Falguiere (în franceză), Baza de date Léonore 
  4. ^ Alexandre Falguière, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ Jean Alexandre Joseph Falguière (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  6. ^ Jean Alexandre Joseph Falguière (în engleză), RKDartists 
  7. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ Alexandre Falguière, Falguière, Alexandre[*][[Falguière, Alexandre (encyclopedia article)|​]] 
  9. ^ Alexandre Falguière, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  10. ^ a b https://archives.paris.fr/arkotheque/visionneuse/visionneuse.php?arko=YTo2OntzOjQ6ImRhdGUiO3M6MTA6IjIwMTgtMDEtMjEiO3M6MTA6InR5cGVfZm9uZHMiO3M6MTE6ImFya29fc2VyaWVsIjtzOjQ6InJlZjEiO2k6NDtzOjQ6InJlZjIiO2k6MjQ1MTQ4O3M6MTY6InZpc2lvbm5ldXNlX2h0bWwiO2I6MTtzOjIxOiJ2aXNpb25uZXVzZV9odG1sX21vZGUiO3M6NDoicHJvZCI7fQ==#uielem_move=0%2C0&uielem_rotate=F&uielem_islocked=0&uielem_zoom=58  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ https://www.kansallisgalleria.fi/en/search?authors%5B%5D=Alexandre%20Falquière  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ Le Figaro, , p. 3 
  13. ^ KulturNav, , accesat în  
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ « Chronique » [Nécrologie Bernard Griffoul-Dorval], In : M. F. Lacointa (dir.), Revue de l'Académie de Toulouse, Toulouse, Imp. Chauvin, 1861, p. 459 (en ligne).
  16. ^ a b Léonce Bénédite, Gustave Larroumet (préf.), Alexandre Falguière, Librairie de l'art ancien et moderne, 1902, p. 5 (en ligne).
  17. ^ „Mézence blessé, préservé par l'intrépidité de son fils Lausos”. Accesat în 2022.5.3.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor).
  18. ^ « Jean-Alexandre Joseph Falguière », notice dans la base de données des pensionnaires sur le site de la villa Médicis villamedici.it, consulté le 29 avril 2022.
  19. ^ « Raymond Barthélemy », notice dans la base de données des pensionnaires sur le site de la villa Médicis villamedici.it, consulté le 29 avril 2022.
  20. ^ Léonce Bénédite, Gustave Larroumet (préf.), Alexandre Falguière, Paris, Librairie de l’art ancien et moderne, 1902, p. 1 (en ligne).
  21. ^ Explication des ouvrages de peinture, sculpture, architecture… des artistes vivants… exposés au Palais des Champs-Elysées le 01 05 1866, Paris, Mourgues Frères, successeurs de Vinchon, 1866, p. 452 (en ligne).
  22. ^ Gérard 2004, p. 65. .
  23. ^ Monneret 1987, p. 776. .
  24. ^ /Quelques maîtres de la sculpture à Toulouse. XIXe siècle : Alexandre Falguière, Musée des Augustins.
  25. ^ Archives de Paris Format:6e, acte de décès nr. 885, année 1900 (p. 2/26).
  26. ^ „À nos Grands Hommes - La monumentalité en cartes postales : Monument : Nymphe chasseresse [2209]”. Accesat în . .
  27. ^ „À nos Grands Hommes - La monumentalité en cartes postales : Monument : Monument à saint Jean-Baptiste de La Salle [4707]”. Accesat în . .
  28. ^ Vainqueur au combat de coqs.
  29. ^ Tarcisius, martyr chrétien.
  30. ^ Le peintre américain Kehinde Wiley s'inspire de l'œuvre de Falguière dans son tableau Christian Martyr Tarcisius (2008).
  31. ^ „Lutteurs”. Accesat în 3 Janvier 2022.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor).
  32. ^ culture.gouv.fr Notice du musée d'Orsay sur la base Joconde.
  33. ^ Notice base Joconde.
  34. ^ „Λόρδος Βύρων” (în grec). Accesat în . .
  35. ^ en « Icons of old Saigon, the Gambetta monument » sur le site Historicvietnam.com.

Bibliografie

modificare
  • Monneret, Sophie (). L'Impressionnisme et son époque. 2 (ed. Robert Laffont). Paris. p. 997. ISBN 2-22105412-1. .
  • Les « Toulousains » plâtres originaux et sculptures du XIXe siècle, Toulouse, Musée des Augustins, 1991, 51 p. — Catalogue de l'exposition du 1er octobre 1991 au 6 janvier 1992 au musée des Augustins de Toulouse.
  • Emmanuel Schwartz, Les Sculptures de l'École des Beaux-Arts de Paris. Histoire, doctrines, catalogue, Paris, Beaux-Arts de Paris, 2003.
  • Gérard, Serge (2004). Rodin, l'homme d'airain (ed. Cheminements). Paris. ISBN 2-84478-312-0. Accesat în 6 novembre 2011.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor).
  • Noël, Benoit; Houmon, Jean (). Paris capitale des peintres du XIXe siècle (ed. Presses franciliennes). Paris. ISBN 2-95272140-8. .
  • Guillaume Peigné (). Dictionnaire des sculpteurs néo-baroques français (1870-1914). Format nr. 71 (ed. CTHS). Paris. p. 233-244. ISBN 978-2-7355-0780-1. OCLC 828238758. .
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alexandre_Falguière&oldid=16705039