Ernest Henri Dubois
| Ernest Henri Dubois | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ernest Henri Dubois  |
| Născut | [2][3][4][5][6] Dieppe, Haute-Normandie, Franța[3] |
| Decedat | (67 de ani) Paris, Franța[3] |
| Înmormântat | cimitirul Montmartre[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | sculptor medalist |
| Limbi vorbite | limba franceză[7] |
| Activitate | |
| Studii | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris |
| Pregătire | Henri Chapu[*], Alexandre Falguière[*], Antonin Mercié, Jules Chaplain[*] |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()[1] Ordinul „Coroana României” în grad de comandor[*] () |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ernest Henri Dubois (n. , Dieppe, Haute-Normandie, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un sculptor francez, figură de seamă a neoclasicismului francez.
Atras de tânăr de pictură și sculptură, în 1881 intră la école des Arts décoratifs (Școala de Arte decorative), apoi la Ecole des Beaux-Arts (Școala națională de Arte frumoase) din Paris, unde a studiat sculptura cu Henri-Michel-Antoine Chapu și Alexandre Falguière.[8]
A studiat și cu Jules Chaplain (1839-1909) și d'Antonin Mercié, al cărui elev preferat a fost.[8]
Ernest Dubois a realizat busturi și lucrări alegorice, pe care le-a expus cu regularitate la Salonul din Paris, începând cu 1892, când a și primit o mențiune pentru sculptura „Jeune Adolescent”.[8]
A fost remarcat la salonul din 1894 unde a primit medalia clasa I pentru lucrarea „Le pardon”, una din cele mai cunoscute opere ale sale, pe care statul francez a reprodus-o în marmură pentru Palatul Luxembourg. În 1899 a fost răsplătit cu o Medalie de onoare.[8]
Având o reputație bine stabilită, Ernest Dubois primește multe comenzi. În 1900, la Expoziția Universală de la Paris prezintă macheta statuii lui Jacques-Bénigne Bossuet. A avut un succes enorm, primește medalia de onoare și este făcut cavaler al Legiunii de onoare. După ce a terminat statuia, aceasta a fost instalată în 1911 în catedrala din Maux.[8]
Monumente ridicate în România
modificareÎn România, a ridicat următoarele monumente publice:[9]
- Monumentul lui Ion C. Brătianu[10]
- Monumentul lui Gheorghe C. Cantacuzino.
- Monumentul lui George D. Pallade[11]
- Monumentul lui Eugeniu Carada din București[12]
- Monumentul lui Take Ionescu[13]
- Bustul lui Ion C. Brătianu[14]
Note
modificare- ^ Baza de date Léonore
- ^ Ernest Henri Dubois (în engleză), RKDartists
- ^ a b c Allgemeines Künstlerlexikon Online, accesat în
- ^ LH/811/65, Baza de date Léonore
- ^ Ernest Henri Dubois (în engleză), Benezit Dictionary of Artists
- ^ https://books.google.fr/books?id=YneWAgAAQBAJ&lpg=PA100&ots=FOzwJiB_oF&dq=Ernest%20Henri%20Dubois%20mars%201863&hl=fr&pg=PA100#v=onepage&q=Ernest%20Henri%20Dubois%20mars%201863&f=false Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d e Biographie - Ernest Dubois - 1863 – 1930 - Sculpteur français
- ^ Sculpturi franceze în România
- ^ Monumentul lui Ion C. Brătianu cu o înălțime de aproximativ 9 metri, din bronz, instalat pe un soclu de piatră albă, a fost dezvelit la 18 mai 1903 în Piața Universității și a fost distrus de către regimul comunist în vara lui 1948, bronzul sculpturilor fiind topit la Uzinele Republica – foste Malaxa. În vârful monumentului era înfățișat, în picioare, Ion C. Brătianu, alături de figura alegorică a României încoronate, arătând cu mâna dreaptă către nord. Mai jos, pe piedestal se afla România Nouă, reprezentată printr-o femeie tânără ce rupe lanțul robiei (1877), iar pe partea opusă, România muncii, reprezentată printr-o femeie cu doi copii, oferă lui Ion Brătianu laurii recunoștinței. Pe postament se aflau două altoreliefuri, unul reprezentându-l pe Ion Brătianu în 1848 vorbind națiunii, celălalt pe Prințul Carol salutat la sosirea sa în România de Ion Brătianu și de popor. Pe soclul larg, în cele patru colțuri se afla câte o femeie așezată în atitudini deosebite.
- ^ Monumentul lui George D. Pallade a fost inaugurat în 1904, în grădina publică din Bârlad. În anii de după cel de-al doilea război mondial, au urmat o serie de transformări ale Grădinii Publice. Cu această ocazie, bustul lui Gheorghe D. Pallade a fost înlocuit cu cel al lui George Enescu.
- ^ Monumentul lui Eugeniu Carada a fost dezvelit la 17 februarie 1924, lângă Banca Națională. Consta dintr-un mic bust de bronz ridicat pe un soclu încărcat cu basoreliefuri și figuri alegorice. Statuia lui Eugeniu Carada a fost realizată de sculptorul francez Dubois, dar amenajarea acesteia a fost făcută de sculptorul român Dumitru Mățăoanu. Monumentul a fost demolat în 1952 din rațiuni politice și probabil distrus.
- ^ Monumentul lui Take Ionescu, autori sculptorul Ernest-Henri Dubois și arhitectul Paul Smărăndescu, a fost ridicat la 21 iunie 1931 în fața blocului Leonida, pe actualul amplasament al stației de metrou Piața Romană. Lucrarea a fost elaborată în Franța de către Ernest-Henri Dubois, însă turnarea în bronz s-a realizat la București, fiind ridicată prin subscripție publică condusă de ziarul Universul. Amplasamentul statuii era relativ aproape și de casa în care locuise Take Ionescu. Statuia a fost distrusă odată cu instaurarea regimului comunist.
- ^ Bustul lui Ion C. Brătianu, amplasat în curtea Bisericii „Sf. Nicolae” din Pitești, a fost distrus, iar biserica a fost demolată de comuniști în anul 1962, în baza H.C.M. nr. 387/1962 semnată de Ion Gheorghe Maurer.
