modificare 

Portal Artă

Nuvola apps kcoloredit.png

Arta este în esență cea mai profundă expresie a creativității umane. Pe cât de dificil de definit, pe atât de dificil de evaluat, având în vedere faptul că fiecare artist își alege singur regulile și parametrii de lucru, se poate spune totuși că arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu și a unui set de valori care determină ce anume merită a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzație sau o trăire în modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul său de manifestare, arta poate fi considerată și ca o formă de cunoaștere (cunoașterea artistică).

Mai multe despre... artă, istoria artei

modificare 

Articolul zilei

Nicolae Grigorescu s-a născut în ziua de 15 mai 1838 în satul Pitaru din Județul Dâmbovița, în familia lui Ion și a Ruxandrei Grigorescu. El al fost cel de al șaselea copil din cei șapte pe care familia s-a străduit cu greu să-i întrețină. Dintre cei șapte copii ai lui Ion Grigorescu, există mențiuni documentare doar pentru patru: Nicolae pictorul, Gheorghe zugravul de biserici, Elena croitoreasă și Maria cea mai vârstnică dintre ei.

Sora pictorului Maria Ghigorț s-a măritat în anul 1844 la doar 13 ani și a murit destul de tânără. Ea apare într-o fotografie (W.W. Ollenteit, București) din jurul anului 1860 alături de soțul ei. Nicolae Grigorescu a realizat un portret al acesteia care o înfățișează cosând, așezată pe o sofa. Tabloul se află astăzi la Biblioteca Academiei Române, Direcția de stampe.

Elena s-ar fi născut în anul 1831 și era mai vârstnică decât Gheorghe, ea fiind menționată documentar pentru prima oară ca garant (chezaș) într-un contract încheiat cu Anton Chladek. Elena s-a măritat cu Filionescu, un funcționar de primărie, cu care a avut o fată Alexandrina Filionescu. De aceasta s-a ocupat Nicolae oferindu-i educație și accesul la studii la Universitatea de Litere de la Paris. După studiile pe care le-a făcut în capitala Franței, Alexandrina s-a întors la București și a deschis un renumit pension de fete. Grigorescu i-a pictat, de altfel, și un foarte frumos portret.

Gheorghe era mai tânăr decât Elena, el a murit cu șase ani mai înaintea ei, în data de 31 august 1912. El s-a născut prin anul 1835 și și-a făcut ucenicia de zugrav de biserici în atelierul lui Anton Chladek. La vârsta de 16 ani a fost destul de avansat în meșteșugul picturii, drept pentru care a încheiat un contract pentru zugrăvirea unei biserici, dar cu o remunerație destul de modestă. Gheorghe l-a ajutat pe Nicolae la executarea picturilor murale de la Mănăstirea Zamfira în anul 1856 - 1857 și la Mănăstirea Agapia în anul 1860. Mai târziu, Gheorghe a intrat în rutina execuției de icoane. Sporadic a mai realizat copii după ilustrate și a încercat să facă portrete, dorind să-l urmeze pe Nicolae pe tărâmul picturii. Pictura lui a rămas la stadiul de diletant și ca un mijloc de a câștiga suplimentar mici sume de bani.

Tatăl lui Nicolae a fost după unii biografi notar în sat și mai apoi îngrijitor al conacului boieresc a lui Filip Lenș, după alții a fost un fel de administrator. Mama Ruxandra, în opinia lui George Oprescu, s-ar fi îndeletnicit cu croitoria.

Familia Grigorescu a locuit la conacul moșiei lui Filip Lenș (cel care a construit Casa Vernescu din București) care se afla în satul Strâmbeanu, pe malul pârâului Șuța ce se varsă în apropiere în râul Răstoaca. Ion Grigorescu a murit în anul 1843 și ca urmare, soția sa Ruxandra împreună cu copiii s-au mutat la București în grădina lui Filip Lenș din Clopotari, acolo unde astăzi ființează un spital pentru copii. După un timp familia Grigorescu s-a mutat la o rudă de-a lor, la Popa Volbură din mahalaua Cărămidarilor, unde au dus o viață simplă, mulțumindu-se cu puțin.

Așa cum Gheorghe (Ghiță) muncea la atelierul pictorului Anton Chladek, așa și Nicolae (Nicu) a intrat ca ucenic la acest atelier de zugrăvit. Din precizările pe care Virgil Cioflec le-a făcut despre această perioadă de ucenicie, a rezultat că Nicolae a fost pe la mai mulți meșteri zugravi până să ajungă la Chladek, la Gheorghe Puiu din Olari, mai apoi la fratele acestuia Dragomir și mai apoi la Nae Pantelimonescu care era un pictor de biserici renumit. Cu timpul, Nicolae a rămas singurul susținător al familiei, elocventă în acest sens fiind mărturisirea lui din anul 1856 în care a spus că ... este împovărat de îngrijirea de existență a unei mame văduve și [a unei] sore mai mică decât mine.

Una dintre cele mai mari iubiri pe care le-a avut Grigorescu în perioada sa de tinerețe a fost soprana Carlotta Lerik, pe care a cunoscut-o pe timpul studiilor sale la Școala de la Barbizon. După analiza criticilor și istoricilor de artă, Carlotta a fost una dintre muzele sale, ea pozând plină de feminitate pentru mai multe lucrări ale pictorului român. Astfel, ea apare în tabloul Interior de atelier, În grădină, Pe malul mării și La mare. În ultimii optsprezece ani de viață, Nicolae Grigorescu a trăit cu Maria Dáncs (Dancu sau Danciu) născută în familia lui Dáncs Gábor si Ördög Zsuzsánna din Chiuruș (Covasna). Cu aceasta pictorul a avut un fiu numit Gheorghe care a lăsat în urmă patru urmași, două fete și doi băieți. Există precizări controversate că pictorul s-ar fi căsătorit în ultima sa zi de viață cu cea care i-a stat alături și i-a dăruit un fiu. Întreaga avere, artistul a lăsat-o moștenire prin testament Mariei Dáncs și lui Gheorghe Grigorescu.


modificare 

Articole de calitate

modificare 

Imaginea zilei

Gustav Klimt 046.jpg

Primul Portret al Adelei Bloch-Bauer este un tablou pictat de Gustav Klimt între anii 1903 și 1907. Tabloul a fost furat de către naziști în 1941 și expus la Österreichische Galerie Belvedere. În 2006, după 8 ani de eforturi ale moștenitoarei Bloch-Bauer, Maria Altmann, pictura a fost returnată familiei; a fost vândut în același an pentru 135 de milioane de dolari americani, la acel moment un preț record pentru o pictură.


modificare 

Categorii

modificare 

Știați că...

Arta digitală (arta manifestată cu ajutorul computerului) este denumirea pe care o poartă orice creație artistică care se manifestă, este creată exclusiv sau este modificată, prelucrată, printr-un proces computerizat. Ea a apărut în urma dorinței revoluționare a creatorilor contemporani de a se exprima într-un mod cu totul nou și foarte expresiv. Întreaga omenire trăind un moment de răscruce spirituală, atât pentru arta contemporană cât și pentru întreaga lume tehnologică, noile tehnologii avansate creind dorința de exprimare rapidă și cu un larg impact, după căutări și stratificări creatoare instrumentele de creație digitală aduc cu ele explozia unor manifestări puternice. Arta digitală a devenit o componentă importantă a artei contemporane, noile mijloace de exprimare influențând gândirea artistică și extinzând modalitățile de creație prin intermediul interfețelor mult diversificate, prin adăugarea unei palete de culori inimaginabil de bogate, prin introducerea sunetelor, sau animației și a diverselor efecte scenice uluitoare obținute cu ajutorul computerului și a noilor tehnologii IT. Arta digitală și art printul sunt acceptate de mari muzee ca mijloace legitime de creație și expunere, multe dintre ele începând să colecționeze artă digitală. În România s-a deschis de curând prima galerie de artă digitală din sud-estul Europei, aceasta se numește Galeria 115, fiind situată pe strada Mihai Eminescu numarul 115, în București.

modificare 

WikiProiecte

modificare 

Asociația Wikimedia

Următoarele proiecte ale Fundației Wikimedia oferă mai multe despre acest subiect:

Wikimanuale
Manuale

Commons
Media

Wikiștiri 
Știri

Wikicitat 
Citate

Wikisource 
Texte

Wikiversity
Resurse de învățare

Wikivoyage 
Ghiduri de călătorie

Wikționar 
Dicționar

Wikidata 
Bază de date

Wikispecies 
Director de specii

modificare 

Alte Portale

Curăță memoria cache