Alexandru Bălintescu
| Alexandru Bălintescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 9 ianuarie 1920 Costești, Județul Vâlcea |
| Decedat | 1990 |
| Naționalitate | România |
| Ocupație | istoric, arhivist |
Modifică date / text  | |
Alexandru Bălintescu (n. 9 ianuarie 1920, comuna Costești, județul Vâlcea[1]- d. 1990[2]) a fost un istoric și arhivist român.
Viața și activitatea modificare
Alexandru Bălintescu s-a născut la 9 ianuarie 1920 în comuna Costești, județul Vâlcea. Situația familiei sale a fost una precară fapt ce a determinat întreruperea și reluarea succesivă în diverse locuri a studiilor superioare. În 1932 se înscrie la Liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu-Vâlcea, dar va renunța pe parcurs. În 1934 se înscrie la zi la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina. Între 1935-1937 va studia la liceul de băieți din Satu Mare, urmând a reveni în Slatina în 1937 pentru finalizarea studiilor. În 1940 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București[2].
După terminarea facultății, în anul următor (1946) aplică pentru ocuparea locului de paleograf la Direcția Generală a Arhivelor. Va fi pe rând paleograf, arhivist și arhivist principal[1]. Un rol definitoriu în parcursul său profesional l-a avut prietenia cu Aurelian Sacerdoțeanu, directorul Direcției Generale a Arhivelor Statului. Astfel că, în 1951 Alexandru Bălintescu pune bazele Secției Regionale a Arhivelor Statului Râmnicu-Vâlcea. În 1953 devine director al Arhivelor Statului din Craiova, funcție pe care o ocupă până în 1972. Din 1972 el decide să se reîntoarcă la Râmnicu-Vâlcea, de data aceasta ocupând poziția de muzeograf principal la Muzeul Județean Vâlcea, până la pensionarea sa în 1982[2].
Contribuțiile sale cele mai importante au privit domeniul arhivisticii (publicarea de cataloage de documente, editare de documente etc.). Adițional interesului dovedit față de instrumentele de lucru, Alexandru Bălintescu s-a mai ocupat și de studii privind istoria Olteniei[1].
Activitatea sa culturală nu s-a rezumat doar la simplele publicații de specialitate. Visul său de o viață, împlinit în 1970, a fost acela de a deschide în satul său natal, Costești, un muzeu. Bazele le pune în anul menționat prin inaugurarea Colecției de Artă din Căminul Cultural Costești. În 1974 colecția devine o secție a Muzeului Județean Vâlcea[2].
Opera modificare
O parte din lucrările cele mai importante ale istoricului[1]:
- Documente noi în legătură cu răscoala poporului de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, Craiova, 1954, 82 p.
- Meșteșugari și neguțători din trecutul Craiovei, București, 1957, 374 p.
- Problema țărănească în Oltenia în secolul al XIX-lea, București, 1967, 605 p.
- Arhiva generalului Gheorghe Magheru. Catalog de documente, 1582-1880, București, 1968, 178 p.