Alexandru George

Date personale
Alexandru George
Născut	6 aprilie 1930^[1]^[2]
Decedat	28 septembrie 2012 (82 de ani)^[1]^[2]
Cetățenie	România
Ocupație	critic literar[*]
Limbi vorbite	limba portugheză^[3]
Modifică date / text

Alexandru George (n. 6 aprilie 1930, București- d. 28 septembrie 2012, București), pe numele său adevărat George-Alexandru Georgescu, a fost un prozator, eseist, traducător din limba franceză, istoric și critic literar român.

Biografie modificare

Este fiul lui George Georgescu și al Elizei. Semnează Alexandru George. După terminarea studiilor liceale, se înscrie în 1949 la Facultatea de Filologie, de unde este exmatriculat în 1950 din motive politice. Devine muncitor necalificat și desenator tehnic în construcții, apoi bibliotecar la Biblioteca Academiei.

Activitatea literară modificare

Debutează în presa literară la 39 de ani, în 1969, cu povestirea Nocturnă, tipărită în Luceafărul, iar editorial la 40 de ani, în 1970, cu volumul de povestiri Simple întâmplări cu sensul la urmă și cu eseul Marele Alpha, consacrat operei argheziene.

Amânarea debutului este similară celei a reprezentanților Școlii prozatorilor târgovișteni (Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Tudor Țopa), căreia i se integrează în chip declarat în ultima vreme.

Colaborează la numeroase reviste atât înainte cât și după 1989. În ultimii ani deține rubrici permanente în revistele Luceafărul, din București, și Litere, din Târgoviște.

Volume modificare

Studii critice modificare

Marele Alfa, eseu critic despre opera lui Tudor Arghezi, 1970 (ed. a II-a, 2005)
Semne și repere, 1971
În jurul lui Lovinescu, studiu monografic, 1975
Mateiu I. Caragiale, micromonografie, 1981
La sfârșitul lecturii, I-III, 1973-1980
Caragiale, 1996

Povestiri modificare

Simple întîmplări cu sensul la urmă, nuvele, 1970
Clepsidra cu venin, 1971
Simple întîmplări în gînd și spații, povestiri, 1982
Petreceri cu gîndul și inducții sentimentale, povestiri, 1986
Pașii unui fantasticist. Povestiri, 2009

Romane modificare

Caiet pentru..., 1984
Dimineața devreme, 1987
Seara târziu, 1988
Într-o dimineață de toamnă. Cinci sau chiar șase personaje în jurul unui autor, 1989
Oameni și umbre, glasuri, tăceri, Ed. Polirom, 2003
Simplex, Târgoviște, 2008.

Publicistică modificare

Capricii și treceri cu gândul prin spații, București, 1994;
Pro libertate, București, 1999;
În treacăt, văzând, reflectând, Târgoviște, 2001;
Constatări în curs și la fine, Târgoviște, 2002;
Litere și clipe, 2007.

Ediții critice și traduceri modificare

A îngrijit ediții critice, cea mai importantă fiind cea de Opere a lui Eugen Lovinescu. A tradus din Voltaire, Anatole France, Émile Zola, frații Goncourt, Rémy de Gourmont, Jean Starobinski, Jean-Pierre Richard, Salvattore Bataglia, Ph. Van Tieghem.

Premii și distincții modificare

Premiul Uniunii Scriitorilor, în 1971, 1982, 1996
Premiul Național de Literatură, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, 2010
Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[4]

Note modificare

^ ^a ^b Alexandru George, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Alexandru George, Autoritatea BnF
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, c) 10.

Bibliografie modificare

Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, pp. 1156-1157, Ed. Fundației Luceafărul, 2001;
Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane, pp. 795-800, Ed. Mașina de scris, București, 2005;
Dicționarul general al literaturii române, III, E-K, pp. 296-298, coordonare Eugen Simion, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2005;
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, pp. 1257-1262, Editura Paralela 45, Pitești, 2008.

Legături externe modificare

Revista Litere: http://www.bibliotheca.ro

[2ca298f8074730bb06f7cb58d6b9e414-1] Alexandru George, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017

[6492955c6c65eef421fe7bb029f51449-2] Alexandru George, Autoritatea BnF

[b036807dd69e26352c5d58a9966c23a8-3] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[4] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, c) 10.

[1]

[2]

[3]

[4]