Alfabetul glagolitic
Alfabetul glagolitic | |
O pagină din Codicele lui Zograf cu un fragment al Evangheliei după Luca. | |
Tip | alfabet |
---|---|
Limbi scrise | limba slavonă veche |
Creator | Sfinții Chiril și Metodiu |
Perioadă de utilizare | de la secolul VII până la Evul Mediu târziu |
ISO 15924 | Glag |
Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite. | |
Modifică text |
Alfabetul glagolitic, cunoscut și ca glagoliță (scris cu alfabetul glagolitic: Ⰳⰾⰰⰳⱁⰾⰻⱌⰰ Glagolitsa) este cel mai vechi alfabet cunoscut folosit pentru a reprezenta limbi slave în scris. Numele lui este o invenție modernă, a fost derivat din substantivul reconstruit din limba slavă veche, *glagolъ, care înseamnă „limbaj” sau „exprimare”. Întrucât verbul *glagolati poartă semnificația de „a vorbi”, „a rosti”, glagoliticul a fost uneori supranumit în poezie ca „semnele care vorbesc”. Alfabetul se bazează mult pe alfabetul grec, dar se pot observa și influențele orientale în forma sau modul de citire al unor caractere.
Numele alfabetului este exprimat în bielorusă ca глаголіца (hlaholița), în bulgară și macedoneană ca глаголица (glagolița), în limbile diasistemului slav de centru-sud ca glagoljica sau глагољица, în cehă ca hlaholice, în poloneză ca głagolica, în rusă ca глаголица (glagólița), în slovenă ca glagolica, în slovacă ca hlaholika iar în ucraineană ca глаголиця (hlaholîția).
Alfabetul glagolitic cuprinde 41 de semne.
Tabel cu imaginea și valoarea literelor alfabetului glagolitic
modificareScrierea de la Murfatlar
modificareAcest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2020 |
La ansamblul rupestru de la Murfatlar, „[î]n anii ce au urmat, cercetările au continuat, fiind descoperite bisericile B3 și B4, locuințe de suprafață, un mic cimitir aferent, vetre de foc, fragmente ceramice, 10 schelete de oameni și animale, precum și unelte din fier. În urma datării inscripțiilor de pe pereții bisericuțelor (înscrisuri grecești, glagolitice, desene paleocreștine) și a celorlalte artefacte găsite, complexul a fost datat ca fiind din epoca medievală timpurie (secolele X-XI).”[1]
Note
modificare- ^ Ziarul Lumina. „„«Bisericile de cretă» de la Murfatlar, un monument unic în Europa"”.
Vezi și
modificareBibliografie
modificare- Fucic, Branko: Glagoljski natpisi. (In: Djela Jugoslavenske Akademije Znanosti i Umjetnosti, knjiga 57.) Zagreb, 1982. 420 p.
- Fullerton, Sharon Golke: Paleographic Methods Used in Dating Cyrillic and Glagolitic Slavic Manuscripts. (In: Slavic Papers No. 1.) Ohio, 1975. 93 p.
- Gosev, Ivan: Rilszki glagolicseszki lisztove. Szofia, 1956. 130 p.
- Jachnow, Helmut: Eine neue Hypothese zur Provenienz der glagolitischen Schrift - Überlegungen zum 1100. Todesjahr des Methodios von Saloniki. In: R. Rathmayr (Hrsg.): Slavistische Linguistik 1985, München 1986, 69-93.
- Jagic, Vatroslav: Glagolitica. Würdigung neuentdeckter Fragmente, Wien, 1890.
- Kiparsky, Valentin: Tschernochvostoffs Theorie über den Ursprung des glagolitischen Alphabets In: M. Hellmann u.a. (Hrsg.): Cyrillo-Methodiana. Zur Frühgeschichte des Christentums bei den Slaven, Köln 1964, 393-400.
- Miklas, Heinz (Hrsg.): Glagolitica: zum Ursprung der slavischen Schriftkultur, Wien, 2000.
- Vais, Joseph: Abecedarivm Palaeoslovenicvm in usum glagolitarum. Veglae, [Krk], 1917. XXXVI, 74 p.
- Vajs, Josef: Rukovet hlaholske paleografie. Uvedení do knizního písma hlaholskeho. V Praze, 1932. 178 p, LIV. tab.