Deschide meniul principal
Alfred Alessandrescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani) Modificați la Wikidata
București, Republica Populară Română Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor
pianist
compozitor Modificați la Wikidata
Activitate
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
Bustul lui Alfred Alessandrescu expus în holul Studioului de concerte 'Alfred Alessandrescu' al Societății Române de Radiodifuziune

Alfred Alessandrescu (n. 2 august 1893, București - d. 18 februarie 1959, București) a fost un compozitor, dirijor, pianist și critic muzical român.

StudiiModificare

A urmat Conservatorul din București (1903 - 1911). S-a perfecționat la Schola Cantorum din Paris (1913-1914, 1923-1924). A studiat compoziție cu Paul Vidal la Conseratoire national de musique din Paris (1913-1914). În paralel, a urmat cursuri la Facultatea de Drept din Paris, pe care le-a întrerupt din cauza izbucnirii primului război mondial.

ActivitateModificare

A debutat ca dirijor la Filarmonica din București (20 dec. 1915). A activat ca dirijor (1926-1940) și subdirector (1926-1937) la Filarmonică, pianist de muzică de cameră (1919-1945), dirijor la Opera Română din București (1921-1959), profesor de teorie-solfegiu (1932-1934) și de armonie-contrapunct (1938-1939) la Conservatorul din București, director muzical la Radiodifuziunea Română (1933-1938, 1945-1947), director artistic și director permanent la Orchestra Simfonică Radio București (1933-1959). A fost reprezentant al Ministerului Instrucțiunii Publice pentru problemele domeniului muzică. A fost corespondent muzical al revistelor Musica din Paris, Comoedia din Paris, Il Pianoforte din Torino, Musical Courier din New York, The Chesterian din Londra.
A fost cronicar muzical permanent la ziarele bucureștene de limbă franeză L'Orient și L'Independance Roumaine.
A tradus multe librete în limba română și a scris programe de sală la Opera Română din București.
A susținut numeroase emisiuni radiofonice, concerte - lecții, conferințe.
A colaborat cu articole la volumele Muzica românească de azi de Petre Nițulescu, 25 de ani de muzică românească de Ion Dumitrescu.
A susținut emisiuni radiofonice, concerte - lecție, conferințe, etc.
A colaborat în recitaluri, ca pianist cu renumiți soliști ai timpului, din țară și de peste hotare.
A dirijat peste 1500 de spectacole de operă, operetă și balet.

CreațieModificare

Muzică simfonicăModificare

  • Amurg de toamnă (1910), schiță pentru orchestră de coarde,
  • Didona (1911), poem simfonic după "Eneida" de Virgiliu, Premiul II onorific de compoziție "George Enescu" (1913)
  • Acteon (1915), poem simfonic, Premiul I de compoziție "George Enescu" (1915)

Muzică de camerăModificare

  • Piese pentru pian, vioară și cvartet de coarde.

Muzică vocalăModificare

  • Lieduri pentru voce și pian pe versuri Elena Văcărescu, Tristan Klingsor (versuri în limba franceză traduse în limba română), Edmond Rostand, Alfred de Musset, Henry de Régnier, în limba originală.

AlteleModificare

  • Orchestrații și transcripții pentru peste 100 de lucrări, de toate formele și genurile.
  • Scrieri despre George Enescu, în: Studii muzicologice, București, nr.9, 1958.
  • Traduceri de librete: Don Giovanni, de W. A. Mozart, Aurul Rinului și Parsifal, de R. Wagner, Thais de J. Massenet. A revizuit traducerile libretelor Carmen, de G. Bizet, Traviata și Aida, de G. Verdi, Louise de G. Charpentier.

BibliografieModificare

  • Tomescu, V. (1962). Alfred Alessandrescu. București: Editura muzicală
  • Speranția, E. (1966). Medalioane muzicale. București: Editura muzicală
  • Vancea, Z. (1968). Creația muzicală româneasă. Secolele XIX -XX. București: Editura muzicală