Alphavirus

În biologie și imunologie, alphavirusul aparține clase IV Togaviridae conform clasificării Baltimore(creată de biologul american David Baltimore).Există circa 27 virusuri capabile să producă infecții la om, rozătoare, păsări și mamifere mai mari (cai).Datorită transmiterii prin intremediul țânțarilor, alphavirusurile pot fi încadrate cu ușurință în clasa arbovirisurilor.Particulele alphavirusurilor au circa 70 nm în diametru, tind să aibă o formă sferică, nucleocapsida având dimensiunile de circa 40 nm.

Alphavirus
Clasificarea virusurilor
Grupă:	Grupa IV ((+)ssRNA)
Familie:	Togaviridae
Gen:	Alphavirus

Genomul viral

Genomul alphavirusului constă dintr-un ARN monocatenar, lungime agenomului fiind de circa 11000-12000 nucleotide, legarea fiind de tipul 5’ -3’.Exista 2 regiuni denumite regiuni ORF (Open reading frames) cu rol nonstructural(1) și structural (2).Prima regiune asigură codarea proteinelor pentru transcripția și replicarea ARN-ului viral.A doua codează proteinele structurale:proteina C (capsidă), glicoproteinele E₁, E₂, E₃(anvelopa virală).

Bolile provocate de alphavirusuri

Datorită distribuirii lor pe un areal extrem de larg [1], [2] Arhivat în 28 septembrie 2007, la Wayback Machine., sunt capabile de transmiterea la om a numeroase boli printre care cel mai des întâlnite:artrită, encefalită, rash și febră.În unele cazuri se poate înregsitra decesul animalului gazdă.În cele mai multe cazuri alphavirusurile se transmit prin țânțari, rozătoare și păsări.

Alphaviruși importanți

Virus	Sindrom clinic	Gazde	Areal
Sindbis	Rash, artrită	păsări	Europa, Africa, Australia
Pădurii Semliki	Rash, artrită	Păsări	Africa
O'nyong'nyong	Rash, artrită	Primate	Africa
Chikungunya	Rash, artrită	Primate, om	Africa, India, Asia de sud-est
Mayaro	Rash, artrită	Primate, om	America de Sud
Ross River	Rash, artrită	Mamifere, om	Australia, Oceania
Estic al encefalitei equine	Encefalită	Păsări	America de Sud
Vestic al encefalitei equine	Encefalită	Păsări , mamifere	America de Nord
Venezuelean al encefalitei equine	Encefalită	Rozătoare, cai	America de Sud

Bibliografie

• Manualul Merck ediția a XVII-a Editura ALL 1999
• http://www.gsbs.utmb.edu/microbook/ch054.htm