Aminoacid
Acest articol are nevoie de atenția unui expert în medicină. Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului! |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Aminoacizii sunt compuși cu funcțiune mixtă (compuși care au grupe funcționale diferite în molecula lor) care conțin în molecula lor grupările -NH2 și -COOH.

Formula generală a aminoacizilor este:
NomenclaturăModificare
Aminoacizii se denumesc folosind cuvântul „acid“, urmat de „amino“ și numele acidului corespunzător. Prin prefixele „di“, „tri“ etc., se arată numărul de grupe amino și carboxil, iar poziția relativă a două grupe funcționale se precizează cu literele grecești „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“, în care acidul este α dacă grupările amino și carboxil se leagă de un același carbon, β dacă grupările amino și carboxil se leagă la atomi de carbon alăturați, iar, pe măsură ce crește distanța, se vor numi γ, δ, ε. În cazul compușilor aromatici, se folosesc prefixele „orto“, „meta“, „para“.
, acid α amino-propanoic
, acid β amino-propanoic
Tipuri de aminoacizi naturaliModificare
Un aminoacid este natural dacă este alifatic și α. Există 20 de aminoacizi ce intră în componența proteinelor. Aceștia sunt: alanină, valină, leucină, izoleucină, prolină, triptofan, fenilalanină, metionină, glicocol, serină, treonină, tirozină, asparagină, glutamină, cisteină, acid aspartic, acid glutamic, arginină, lizină, histidină (acesta din urmă constituie un aminoacid esențial pentru copiii cu vârsta sub 1 an). Dintre aceștia, 8 sunt esențiali, adică nu pot fi produși de organismul uman și trebuie aduși din exterior, prin alimentație (valina, leucina, izoleucina, triptofanul, fenilalanina, metionina, lizina și treonina).
După numărul grupelor carboxil și aminoModificare
Aminoacizi monoaminici și monocarboxiliciModificare
, acid amino-acetic (glicina, glicocol)
, acid α-amino-propanoic (α-alanină)
, acid α-amino-izovalerianic (valină)
Aminoacizi monoaminici și dicarboxiliciModificare
, acid aminosuccinic (acid asparagic)
, acid α aminoglutaric (acid glutamic)
Aminoacizi diaminici și monocarboxiliciModificare
, acid α, ε diamino-capronic (lisină)
După alte grupări incluseModificare
Aminoacizi hidroxilațiModificare
, acid α amino β hidroxi propanoic (serină)
Aminoacizi tioliciModificare
Proprietăți fiziceModificare
Aminoacizii sunt substanțe solide, cristalizate. Au puncte de topire foarte ridicate (P.t.>250 °C datorită legăturilor de H ce se stabilesc între grupările -COOH la moleculele vecine) și sunt solubili în H2O dar insolubili în compuși organici. Aminoacizii inferiori au gust dulce iar cei superiori au gust amar. Sunt incolori la temperatura camerei.
Proprietăți chimiceModificare
Caracter de amfionModificare
Amfionii sunt structuri chimice care, în cadrul aceleeași molecule, conțin ambele tipuri de sarcini.
, în prezența H2O
Caracter de amfion/Caracter amfoterModificare
, cation al aminoacidului
, anion al aminoacidului
SoluțiiModificare
Aminoacizii se folosesc la prepararea soluțiilor tampon. Acestea sunt soluțiile în care, dacă se adaugă o cantitate limitată (mică) de acid sau de bază, aceasta este neutralizată și pH-ul soluției nu se schimbă.
Reacții caracteristice acizilor organiciModificare
Deoarece conțin gruparea carboxil, care este specifică acizilor carboxilici, aminoacizii reacționează la această grupare în același fel.
Reacții caracteristice aminelorModificare
Datorită grupării amino, care este specifică aminelor, conținută în moleculă, aminoacizii reacționează la această grupare în mod similar.
Reacția de condensareModificare
În timpul acestei reacții se formează legături noi între atomi ce aparțin la molecule distincte, numite legături peptidice. Rezultatul reacției sunt peptidele.