Ana Conta-Kernbach

Ana Conta-Kernbach
Date personale
Nume la naștere	Ana Conta
Născută	5 noiembrie 1865 Târgu Neamț, România
Decedată	13 decembrie 1921 (56 de ani) Iași, România
Înmormântată	Cimitirul „Eternitatea” din Iași
Cauza decesului	boală cardiacă[*]​
Frați și surori	Vasile Conta
Cetățenie	România
Ocupație	învățătoare scriitoare activistă[*]​
Limbi vorbite	limba română limba franceză
Activitate
Domeniu	dreptul de vot al femeilor[*]​
Instituție	Institutul liceal de domnișoare Humpel Școala Normală „Mihail Sturdza” din Iași
Alma Mater	Institutul liceal de domnișoare Humpel Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Universitatea din Paris Collège de France
Premii	Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ”

Ana Conta-Kernbach (n. 5 noiembrie 1865, Târgu Neamț, Neamț, România – d. 13 decembrie 1921, Iași, România) a fost o profesoară de origine română, scriitoare și activistă pentru drepturile femeilor.

Mormântul scriitoarei Ana Conta-Kernbach de la Cimitirul Eternitatea din Iași.

Biografie

Ana Conta s-a născut pe 5 noiembrie 1865 în Târgu Neamț, Regatul României, fiica Mărioarei (născută Scutariu) și a lui Grigore Conta. A fost penultimul copil născut într-o familie cu 10 copii, unul dintre frații săi fiind Vasile Conta, care urma să devină un cunoscut filozof și politician. Familia sa era originară din comuna Bodești-Precista, Neamț, unde mai multe generații au servit ca preoți în Biserica Ortodoxă Română. Tatăl sau a fost angajat în 1864 să slujească la Mănăstirea Bărboi din Iași, unde familia s-a mutat la scurt timp după nașterea Anei. Mama sa a murit când Ana Conta era încă tânără, iar fratele ei Vasile a fost cel care i-a influențat preocupările în ceea ce privește problemele sociale și simțul datoriei de a le adresa. De asemenea, acesta i-a încurajat abilitățile muzicale, ea devenind o pianistă virtuoasă.

Carieră

În 1878, Conta a fost acceptată la Institutul Humpel din Iași. Acolo a terminat curriculumul de 7 ani în doar 5 ani și a absolvit în 1883. Pentru a-și continua educația, în acel an, s-a înscris la Universitatea din Iași, unde a studiat atât pedagogia cât și filosofia. În același timp cu studiile sale universitare, a predat istorie, logică și psihologie la Institutul Humpel, până în 1885, când a început să predea la Liceul ,,Oltea Doamna”, unde a rămas pentru aproape un deceniu. Și-a finalizat studiile universitare în 1888, obținând calificativul ,,magna cum laude” .

În 1891 s-a căsătorit cu poetul Gheorghe Kernbach, care a încurajat-o să scrie și să publice atât poezie cât și proză. Ana Conta a avut cu soțul său o fiică, Maria-Ana. Debutul său ca scriitoare a fost în revista Convorbiri literare în 1891, iar în scurt timp alte lucrări i-au fost publicate în jurnalele Junimea literară și Arhiva.

În anul 1893 a plecat singură la Paris pentru a studia la Universitatea din Paris și la College de France, unde își obține doctoratul în 1895, cu calificativul ,,magna cum laude”. Când s-a întors în România, a devenit directoarea Școlii Normale de Aplicație și a predat atât pedagogie cât și psihologie la Școala normală ,,Mihail Sturdza”, pentru mai mult de două decenii.

În 1893, la cererea Ministerului Educației, Conta-Kernbach a produs două rapoarte evaluând educația vocațională accesibilă fetelor în Franța. În anul următor, Conta a realizat o evaluare similară a educației pentru fete din Sankt Petersburg.

Abordarea sa pedagogică s-a bazat pe concepte psihologice de tipul asocierii și pe rezultate din psihologie experimentală, împărtășind, de asemenea, idei propuse de alți teoreticieni cum ar fi J. A. Comenius, F. Fröbel , J. Locke și alții, adaptate contextului din România timpului.

Conta-Kernbach a fost una dintre primele delegate române trimise de guvern la întâlniri științifice internaționale. A participat la Congresul Internațional al Institutelor de Femei, care a avut loc la Paris în 1899, la Congresul Internațional de Pedagogie din Bruxelles în 1911 și la alte evenimente care au avut loc în Geneva și Nürnberg.

A fost prima femeie acceptată în Consiliul General de Instrucție și din 1913 până la moartea ei, în 1921, a servit de asemenea ca inspectoare pentru școlile de fete din întreaga țară. Meritele sale au fost recunoscute de două ori de către guvernul României, fiindu-i acordată distincția Răsplata Muncii pentru Învățământ, clasa întâi, atât pentru educație primară cât și pentru educație secundară. Ana Conta-Kernbach este considerată una dintre profesorii excepționali care au ajutat la dezvoltarea sistemului educațional și a teoriei pedagogice în România.

În perioada Primului Război Mondial, Ana Conta-Kernbach a început să se implice în mișcarea feministă, publicând articole despre egalitatea salarială și drepturile profesionale ale femeilor. A propus ca femeile să devină cetățeni de drept și a fost una dintre fondatoarele Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române în 1918, în Iași, împreună cu Calypso Botez, Maria Baiulescu, Elena Meissner,Ella Negruzzi, Izabela Sadoveanu, Ortansa Satmary și Olga Sturdza. Scopul asociației a fost de a lupta pentru drepturile legale, politice și social-economice ale femeilor. În același an, sufragiul universal pentru bărbați cu vârsta de peste 21 de ani a fost aprobat de către legislatură iar femeilor li s-a promis considerarea în viitor a acordării dreptului lor de vot. În 1920, Conta-Kernbach a adresat o petiție legislaturii cerând acordarea drepturilor politice femeilor care au activat în serviciul public, au participat la război sau au fost soțiile sau mamele soldaților care au luptat în conflict.

Sfârșitul și posteritatea

Conta-Kernbach a murit din cauza unei boli de inimă pe data de 13 decembrie 1921 în Iași și a fost înmormântată în cimitirul orașului, Cimitirul „Eternitatea” .

În 1925, când Adela Xenopol a înființat Revista scriitoarei, Conta-Kernbach a fost una dintre primele feministe ale cărei lucrări au fost publicate în acest jurnal influent.

Lucrări

Jurnalism

• Munca și plata ei. Reglementarea petrecerilor, 1919
• În chestiunea feministă, 1920
• Pentru ridicarea Iașului,1920
• Cu toții la muncă,1921

Literatură

• Clipe, 1897
• Fulgi, 1905
• Biografia lui Vasile Conta, 1916
• Boabe de mărgean, 1922
• Pulbere, 1925

Știință

• Școlile profesionale din Franța, 1893
• Dezideratele Congresului din Petersburg privitoare la organizarea învățămîntului profesional de fete, 1894
• Les programmes actuels et la nouvelle méthode d’enseignement, au point de vue de l’hygiene intellectuelle, 1904
• Școlare, 1904
• Elemente de metodică, 1905
• Elemente de pedagogie, 1907
• L’éducation manuelle, 1913
• Noțiuni de pedagogie și metodică,  1914
• Despre muzică, 1920
• Elemente de cultură generală: Noțiuni de Pedagogie, Didactică și Metodică, 1921
• Logică și psihologie: Schița unui manual de școală. Anexă la Elemente de cultură generală: Noțiuni de Pedagogie, Didactică și Metodică, 1921

Bibliografie

• Stela Iancu - Ana Conta-Kernbach (EDP, București, 1974)
• Ana Conta-Kernbach - Wikipedia ( în limba engleză)