Wikipedia

Rață mică

(Redirecționat de la Anas crecca)

Rața mică (Anas crecca) este o specie comună de rață sălbatică, ce clocește în Europa Centrală și de Nord, Asia și America de Nord. Iarna migrează spre sud, iar în România este oaspete de iarnă. [2][3] Cuibărește în diverse zone cu apă dulce, preferând lacurile, iazurile, dar și lubgul râurilor și al zonelor de țărm cu vegetație abundentă.

Rață mică
Mascul
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Anseriformes
Familie: Anatidae
Subfamilie: Anatinae
Gen: Anas
Specie: A. crecca
Nume binomial
Anas crecca
Linnaeus, 1758
Global range.
Bright green: summer only
Dark green: all year
Blue: winter only
Sinonime

Anas crecca crecca Linnaeus, 1758
Anas crecca nimia Friedmann, 1948

Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare

Rața mică face parte din rândul grupului de rațe mici din specia Anas, înrudite îndeaproape cu rața sălbatică (A. platyrhynchos) și cu rudele acesteia. Uniunea Americană a Ornitologilor încă analizează dacă rața mică și rața mică cu aripi verzi trebuie tratate ca una sau două specii,[4] în timp ce Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și BirdLife International le separă în prezent..[1] În ciuda penajului nupțial aproape identic și foarte apomorf al masculilor, care continuă să îi nedumerească pe oamenii de știință, acestea par a fi specii bine distincte, după cum indică o multitudine de date comportamentale, morfologice și moleculare.[5][6][7][8]

Rața mică a fost denumită științific pentru prima dată de Carl Linnaeus în ediția sa din 1758 a Systema naturae. Descrierea sa latină este următoarea: [Anas] macula alarum viridi, linea alba supra infraque oculos – „o rață cu speculum verde, o linie albă deasupra și dedesubtul ochilor” – iar principala sa referință a fost descrierea păsării în lucrarea sa anterioară Fauna Svecica.[9] De fapt, descrierea pe care a folosit-o în Systema Naturae a fost numele sub care pasărea a fost inclusă în Fauna Svecica, demonstrând valoarea noii sale nomenclaturi binomiale prin comprimarea numelor lungi și complicate utilizate anterior în clasificarea biologică în nume științifice mult mai simple, precum Anas crecca.

Linnaeus a menționat, de asemenea, în descrierea sa că autorii anteriori scriseseră deja pe larg despre rața mică: Conrad Gessner[10] o descrisese în Historiae animalium ca anas parva;Ulisse Aldrovandi[11] o numise phascade sau querquedula minor și a fost menționată în mod corespunzător de Francis Willughby[12] care a denumit specia querquedula secunda Aldrovandi [note 1]). John Ray[14] poate fi creditat cu introducerea oficială a denumirii de "rață mică comună". În ceea ce privește localitatea tip, Linnaeus a remarcat pur și simplu că această specie locuiește în ecosistemele de apă dulce din Europa.[13]

Numele științific provine din latinescul Anas, „rață” și kricka, numele suedez al acestei specii..[15]

Descriere

modificare
 
Penajul de reproducere al masculului este în principal gri, cu un cap castaniu și o mască verde.

Rața mică este una dintre cele mai mici rațe care mai există, având o lungime de 34-43 cm și o greutate medie de 360 g la masculi și 340 g la femele. Aripile au o lungime de 17,5-20,4 cm, având o anvergură de 53-59 cm. Ciocul măsoară 3,2-4 cm în lungime, iar tarsul 2,8-3,4 cm.[16][17]

Există un dimorfism sexual accentuat în ceea ce privește culoarea penajului, masculul prezentând o coloratură mult mai vie și mai izbitoare decât femela. Masculul adult în penaj de reproducere are o culoare predominant cenușie, în realitate datorită unei dungi fine alb-negricioase vizibilă doar de aproape, cu pieptul pestriț închis la culoare pe un fond albicios al restului părților inferioare, cu o anumită culoare aurie sub coadă. În schimb, capul este brun-roșcat, cu o bandă largă de culoare verde închis în jurul ochilor, mărginită de linii fine de culoare crem care se extind până la cioc. Penajul femelelor este în principal maroniu, cu un fond deschis cu dungi mai întunecate. Creștetul este maro închis, iar deasupra ochilor se află o dungă superciliară deschisă și o dungă postoculară închisă, iar obrajii și gâtul sunt mai palide și fin striate cu maro. În penajul de non-reproducere (eclipsă), masculul seamănă mai mult cu femela, dar cu părțile superioare mai închise la culoare și cu ciocul gri.

Este o specie zgomotoasă, masculul emite un cric repetat, nu tare, dar foarte clar. Femela emite slab keh sau neeh.[17]

Galerie

modificare

Notee

modificare
  1. ^ Aldrovandi's "first teal" was the Garganey, which was consequently scientifically described as Anas querquedula ("teal-duck").[13]

Referințe

modificare
  1. ^ a b BirdLife International (). „Anas crecca”. IUCN Red List of Threatened Species. 2020: e.T22680321A181692388. doi:10.2305/IUCN.UK.2020-3.RLTS.T22680321A181692388.en  . Accesat în . 
  2. ^ Atlas zoologic, prof. univ. dr. doc. Constantin Bogoescu, prof. Alexandru Dabija, prof. Emil Sanielevici, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005, pag 162; ISBN 973-30-1722-1;
  3. ^ Anas crecca: rața mică Arhivat în , la Wayback Machine. de la animale-sălbatice.ro; accesat pe 10 septembrie 2014
  4. ^ South American Classification Committee (). „Part 1. Struthioniformes to Cathartiformes, Version of 22 December 2008”. A classification of the bird species of South America. Accesat în . 
  5. ^ Livezey, Bradley C. (). „A phylogenetic analysis and classification of recent dabbling ducks (Tribe Anatini) based on comparative morphology” (PDF). Auk. 108 (3): 471–507. doi:10.2307/4088089. JSTOR 4088089. 
  6. ^ Johnson, Kevin P.; Sorenson, Michael D. (). „Phylogeny and biogeography of dabbling ducks (genus Anas): a comparison of molecular and morphological evidence” (PDF). Auk. 116 (3): 792–805. doi:10.2307/4089339. JSTOR 4089339. 
  7. ^ Laurie-Ahlberg, C.C.; McKinney, F. (). „The nod-swim display of male Green-winged Teal (Anas crecca)”. Animal Behaviour. 27: 165–172. doi:10.1016/0003-3472(79)90136-2. 
  8. ^ Sangster, George; Knox, Alan G.; Helbig, Andreas J.; Parkin, David T. (). „Taxonomic recommendations for European birds”. Ibis. 144: 153–159. doi:10.1046/j.0019-1019.2001.00026.x. 
  9. ^ Linnaeus, Carl (1746): 109. Anas macula alarum viridi: linea alba supra infraque oculos. In: Fauna Svecica Sistens Animalia Sveciæ Regni, etc. (1st ed.): 39–40 [in Latin]. Conrad & Georg Jacob Wishoff, Leiden ("Lugdunum Batavorum").
  10. ^ Gessner, Conrad (). Historiae animalium (în latină). 3. Zürich [Tigurium]: Christoph Froschauer. pp. 103–105. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Aldrovandi, Ulisse (Ulyssis Aldrovandus) (). Ornithologia (în latină). 3: Tomus tertius ac postremus (ed. 2nd). Bologna [Bononia]: Nicolò Tebaldini. pp. 207–209. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Willughby, Francis (). Ornithologiae libri tres (în latină). London: John Martyn. p. 290. Arhivat din original la . 
  13. ^ a b Linnaeus, Carl (). Systema naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. pp. 126–127. 
  14. ^ Ray, John (Joannis Raii) (). Synopsis methodica avium & piscium: opus posthumum, etc (în latină). 1. London: William Innys. pp. 147–148. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Jobling, James A (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. pp. 46, 121. ISBN 978-1-4081-2501-4. 
  16. ^ Carboneras, Carles (). del Hoyo, Josep; Elliott, Andrew; Sargatal, Jordi, ed. Family Anatidae (Ducks, Geese and Swans). Handbook of Birds of the World. 1: Ostrich to Ducks. Barcelona: Lynx Edicions. pp. 536–629, plates 40–50. ISBN 84-87334-10-5. 
  17. ^ a b Madge, S.; Burn, H. (). Wildfowl, an Identification Guide to the Ducks, Geese and Swans of the World. London: Christopher Helm. ISBN 0713636475. 

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rață_mică&oldid=16474820