Anatol Bigot de Saint-Quentin

Anatol Bigot de Saint-Quentin
Anatol Bigot de St. Quentin 2.png
Anatol conte Bigot de Saint-Quentin ca general, 1904
Date personale
Născut7 martie 1849
Viena, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat11 septembrie 1932, (83 de ani)
Părinți[August conte Bigot de Saint-Quentin
Henriette Isabella von Podstatzki-Prussinowitz und Thonsern
Căsătorit cuElena de Flondor
CopiiDouglas, Desideria, Frederic (Friedrich)
NaționalitateFlag of France (7x10).svg franceză
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac;  România
StudiiAcademia Militară Tereziană din Wiener Neustadt
Activitate
A luptat pentruImperiul Austro-Ungar
Ani de serviciu44
GradulFeldmarschalleutnant, apoi general de cavalerie (anterior Feldzeugmeister)
A comandatComandant interim al diviziei 11 dragoni
comandant al regimentului K.u.K. boem de dragoni nr. 7
Decorații și distincții
DecorațiiComandor al Ordinului Național „Steaua României”
Marea cruce al Ordinului Regal Victorian
Ordinul Coroana de Fier de clasa 1 și 3
Medalia de merit militar Signum Laudis
Crucea de Fier de clasa a 1-a
Ordinul Regal al Prusiei „Vulturul Roșu” de clasa II
șambelan imperial
adevărat consilier secret imperial

Anatol conte Bigot de Saint-Quentin, botezat Anatole (n. 7 martie 1849, Viena – d. 11 septembrie 1932, Jadova, România Mare), a fost un ofițer de cavalerie din Armata Comună a Austro-Ungariei cu gradul de general de cavalerie (anterior Feldzeugmeister), șambelan imperial, adevărat consilier secret imperial și mare postelnic al Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen din familia Bigot de Saint-Quentin.

FamiliaModificare

 
Elena de Flondor

Anatol s-a născut dintr-o familie nobilă franceză din Picardia, pomenită deja în secolul al XIV-lea. Bunicul său a fost Feldmarschalleutnantul și din 1840 divizionar la Sibiu François-Louis (Franz Ludwig) conte Bigot de Saint-Quentin (n. 25 noiembrie 1774, Marmoutier – d. 15 septembrie 1854, Viena), bunica Elise baroneasa von Ysselbach (n. 3 noiembrie 1779 - d. 17 ianuarie 1853). Tatăl său, maiorul imperial August (* 20 martie 1804, Radom – d. 18 decembrie 1848, Ciucea care a căzut tânăr pe timpul revoltei maghiare în bătălia de la Ciucea, mama sa a fost baroneasa Henriette Isabella von Podstatzki-Prussinowitz und Thonsern (n. 11 iulie 1816 – d. 30 martie 1903). Unchiul a fost renumitul general de cavalerie imperial habsburgic, Karl August Leopold (n. 12 iunie 1805, Neuburg an der Donau – d. 8 septembrie 1884, Kwassitz, Moravia), între altele și general comandor al Voivodinei sârbești și al Banatului timișean precum scriitor, pe care l-a moștenit.[1][2]

Ulteriorul general s-a căsătorit la 3 iulie 1898 în Cernăuți cu Elena de Flondor (n. 22 noiembrie 1866, Cernăuți - d. 31 ianuarie 1930, Viena), strănepoata cavalerului Nicolae de Wassilko (n. 1759 - d. 1809) care moștenise de la tatăl ei George (1839-1917), căsătorit cu Aglaia de Goian, moșia Mega, iar Anatol a mai cumpărat moșiile din Jadova de la vărul Elenei, preotului-paroh Iancu de Goian.[3] Soții au avut 3 copii: Douglas (n. 19 aprilie 1899 - d. 10 septembrie 1982), entomolog austriac, căsătorit cu Elisabeth von Wagner (1904-1985), Desideria (n. 2 iulie 1900 – d. 15 martie 1999), căsătorită cu Francisc conte Marenzi de Tagliuno i Talgate și Frederic Gheorghe (n 4 octombrie 1906, Bratislava - d. 16 februarie 2000, Viena), inginer cu diplomă, căsătorit în 1953 la București cu profesoara Florica Mihăilescu (n. 10 aprilie 1910, Buzău - d. 8 martie 1987, București, înmormântată în Buzău). Familia s-a stins pe linia masculină, după ce numai Desideria a avut copii.[4][5]

BiografieModificare

 
Anatol de St. Quentin ca căpitan
 
Stema contilor Bigot de St. Quentin

După ce a absolvit Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt, una dintre cele mai prestigioase din Europa, tânărul Anatol a fost transferat pe 1 mai 1869 ca locotenent la regimentul K.u.K. de dragoni „Prinz Eugen von Savoyen” nr. 13 sub comanda Feldmarschalleutnant-ului baron Dobrženský von Dobrženitz. În anul 1883, pe atunci căpitan, a fost onorat cu titlul de șambelan imperial, iar pe ziua de 1 mai 1892 a fost numit maior și adjutant de aripă al împăratului Franz Joseph al Austriei.[6]

La 1 noiembrie 1895, după trei ani și jumătate serviciu direct pentru împărat, a devenit locotenent-colonel și însărcinat cu comanda interimară de divizie la regimentul dragoni nr. 11, apoi, la 1 mai 1897, cu comanda regimentului K.u.K. boem de dragoni nr. 7 „Herzog von Lothringen“ (Duce de Lorena). În acest post a fost avansat la gardul de colonel în ziua de 1 noiembrie al anului.[7]

La 17 martie 1903 a fost numit mare postelnic al Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen, ulteriorul Feldmareșal și concomitent adevărat consilier secret.[8] În această funcție a fost avansat la gradul de Generalmajor (1. Mai 1904).[1] Cu prilejul vizitei arhiducelui Friedrich la Londra pe care generalul îl însoțise în exercitarea atribuțiilor sale, a fost decorat cu Marea cruce al Ordinului Regal Victorian de către regele Eduard al VII-lea al Regatului Unit (11 iunie 1904).[9]

În sfârșit, la 1 mai 1908, a urmat desemnarea de Feldmarschalleutnant, iar pe 1 ianuarie 1913 a fost onorat cu titlul de general de cavalerie și trimis la pensie).[1] Anatol s-a retras după acea la Jadova unde a administrat moșiile până la moartea sa la 11 septembrie 1932. Fiul său mai tânăr Frederic (Friedrich) a preluat administrația moșiilor din Jadova până la ocuparea sovietică conform Pactului Ribbentrop-Molotov și răpirea Bucovinei de Nord în 1940.

Decorații militare (selecție)Modificare

Generalul a fost un ofițer mult decorat, între altele cu:[10]

Galerie de imaginiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b c Antonio Schmidt-Brentano: „Kaiserliche und k. k. Generale (1618–1815)”, Österreichisches Staatsarchiv/A. Schmidt-Brentano 2006, p. 16 Oesta.gv.at
  2. ^ Prof. Dr. Ernst Heinrich Kneschke: „Neues allgemeines Deutsches Adels-Lexicon“, Band 3 Verlag T. O. Weigel, Leipzig 1854, p. 27-28
  3. ^ Erich Prokopowitsch: „Der Adel in der Bukowina”, Editura Südostdeutscher Verlag, München 1983, p. 123
  4. ^ „Gothaisches genealogisches taschenbuch der Gräflichen Häuser”, Editura Justus Perthes, Gotha 1894, p. 127
  5. ^ Hans Friedrich von Ehrenkrook (ed.): „Genealogisches Handbuch des Adels”, vol. 112, Editura C.A. Starke, 1997, p. 68, 71
  6. ^ „Kais. königl. Militär-Schematismus”, partea 1, pentru 1869–1870, Editura k. k. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1870, S. 580.
  7. ^ Istoria regimentului de dragoni nr. 7
  8. ^ „Kaiserlich königlicher Militärschematismus”, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1903, p. 163.
  9. ^ William A. Shaw: „The knights of England: A Complete Record from the Earliest Times to the Present Day of the Knights of All the Orders of Chivalry in England, Scotland”, 2004, p. 430, ISBN 0-8063-0443-X
  10. ^ „Hof- und Staats-Handbuch der Österreichisch-Ungarischen Monarchie”, vol. 36, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1910, p. 48
  11. ^ Hof- und Staatshandbuch des Köenigreiches Württemberg”, vol. 20, Editura Verlag der Hofbuchdruckerei zu Guttenberg, 1907, p. 133

BibliografieModificare

  • Hans Friedrich von Ehrenkrook (Hrsg.): „Genealogisches Handbuch des Adels“, vol. 112, Editura C.A. Starke, Limburg an der Lahn 1997
  • Erich Prokopowitsch: „Der Adel in der Bukowina“, Editura Südostdeutscher Verlag, München 1983
  • Friedrich Graf Bigot de St. Quentin: „Die Geschichte der Familie Le Bigot de St.-Quentin“
  • Heinrich Marenzi: „Meine Familie – ein Versuch Geschichte und Erinnerungen zu bewahren“

Legături externeModificare