Andrei Păunescu
Andrei Păunescu | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Andrei-Alexandru Păunescu |
Născut | (55 de ani) București, România |
Părinți | Adrian Păunescu Constanța Buzea |
Căsătorit cu | Maria Păunescu |
Copii | Adriana Maria Păunescu |
Cetățenie | România |
Ocupație | muzician scriitor jurnalist caricaturist chitarist cântăreț compozitor |
Limbi vorbite | limba română limba engleză |
Activitate | |
Studii | Facultatea de Litere a Universității din București |
Gen muzical | folk[*] folk rock muzică populară pop rock |
Instrument(e) | voce[*] chitară instrument de percuție chitară electrică chitară bas |
Ani de activitate | 1979-prezent |
Interpretare cu | Cenaclul Flacăra, Trupa Totuși |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Andrei Păunescu, născut ca Andrei-Alexandru Păunescu, (n. , București, România) este un muzician, scriitor, jurnalist, cadru didactic și caricaturist român.
Biografie
modificareFamilie
modificareProvine dintr-o familie de scriitori, părinții săi fiind poeții Adrian Păunescu (1943-2010) și Constanța Buzea (1941-2012).
Bunicul său patern, învățătorul Constantin Păunescu, a fost deținut politic (1950-1964), pentru convingeri liberale și activități contra statului comunist).[1][2][3]
Are mai multe surori, Ioana Păunescu (căsătorită Profirescu, n.1967- d.2011)[4], Ana-Maria Păunescu (n. 1990)[5]. După moartea tatălui, Andreea-Mihaela Bîrlea (n. 1968, devenită Păunescu, după 2012) a fost recunoscută ca fiică a lui Adrian Păunescu.[6].
De mic, a trăit în medii culturale, artistice, scriitoricești și jurnalistice precum Cenaclul Flacăra, Televiziunea Română, Radio România, Flacăra și Uniunea Scriitorilor din România.[7]
În copilărie, se simte atras de fotbal dar desele plecări în turnee cu tatăl său și preocupările școlare îl opresc în încercările sale de a face fotbal de performanță.[7]
Educație
modificareA absolvit:
1987 - Școala Centrală (la data aceea Zoia Kosmodemianskaia)
1991 - Facultatea de Litere a Universității din București (filologie)
2002 - Canadian Forces Language School (Școala Forțelor Armate din Canada, Borden Base, Ontario)
2008 - Obține doctoratul în istorie (la Facultatea de Istorie, Universitatea „Ovidius” din Constanța, cu teza „Scriitori și Politică în România Secolul XX”[8]
Instrumentist autodidact, Andrei Păunescu a primit în 1982 îndrumări importante ce îl vor ajuta ulterior în dezvoltarea aptitudinilor sale, de la chitaristul Grigore Bujor Hariga (Pro Musica).
Nu are studii muzicale, este artist liber-profesionist solist și instrumentist din 1987.
Cariera
modificareMuzică
modificareÎn anul 1973, copil fiind, începe să participe la spectacolele Cenaclului Flacăra, fiind impresionat de muzica folk și rock. Este atras de folkul ritmat (al cântăreților Dan Chebac, Vali Sterian, Victor Socaciu și de stilul rock al formației Phoenix).
Debut în Cenaclul Flacăra
modificareÎn 10 februarie 1979, cântă pentru prima dată, în calitate de solist, pe scena Cenaclului Flacăra, la spectacolul de la Sala Polivalentă din București, cântecul „Lumea de mâine” (compus de Ion Zubașcu), fiind acompaniat la chitară de cantautorul italian Evandro Rossetti, care, în aceeași seară, își lua rămas bun de la România .[7]
În 1981, începe să cânte la chitară. Este tot mai mult pasionant de rock (trupele Iris, AC/DC, Beatles, Rolling Stones etc) și de viața de artist.
În 1982, cântă la chitară electrică în concertele Cenaclului Flacăra piesele „Omul pădurii” și „Dragu mi-i veselia”, alături de Ducu Bertzi și de trupa de acompaniament a Cenaclului Flacăra, Flapo.
În 1983, ca solist vocal, interpretează cunoscutul cântec „Da Da Da” (versiunea în engleză a grupului german Trio și versiunea românească, adaptată de Adrian Păunescu)[9]. Din vara lui 1983, cântă la chitară solo la Cenaclul Flacăra piesa instrumentală Europa (a lui Carlos Santana).
În iulie 1983, înființează Trupa Totuși (lider, chitară, voce, compoziții), formație de muzică rock, cu care debutează la Cenaclul Flacăra și în care activează până în prezent.
În decembrie 1989, începe înregistrările la un disc propriu (compoziții, voce, chitară, percuție, chitară bas), la casa de discuri Electrecord (inginer de sunet - Freddy Negrescu, redactor - Romeo Vanica, director - Paul Enigărescu). Ultimele ore de înregistrări sunt în 21 decembrie 1989, dar evenimentele revoluționare din București întrerup proiectul în care mai erau de realizat doar mixajele, iar discul rămâne needitat.
Activează, de la debut, în Cenaclul Flacăra condus de Adrian Păunescu (până în 2010) și continuă acest proiect după 2010 până în prezent.
Trupa Totuși
modificareÎn 1993 Andrei Păunescu înregistrează în studiourile Radio România cântecele:
- „Haide mamă haide tată”
- „Mașina de pâine”
- „Vai ce mic oraș”
- „Vremurile grele”
- „Cosaș în fân”
- „Doamne ocrotește-i pe români”
Cenaclul Flacăra
modificareDupă moartea lui Adrian Păunescu (noiembrie 2010), Andrei Păunescu organizează sute de spectacole (Remember Cenaclul Flacăra sau Cenaclul Flacăra), în țară și în comunitățile din diaspora, iar din 2017, în fiecare început de noiembrie, mari concerte ale noului Cenaclu, la Sala Palatului din București. [10] Începând cu 2018 evenimentul cultural Remember Cenaclul Flacăra poartă numele Cenaclul Flacăra.
Susține concerte în toată țara, în comunitățile românești din Basarabia și Bucovina de Nord și în străinătate (Italia, Germania, Austria, Belgia, Canada, Statele Unite ale Americii, Grecia, Serbia, Croația, Irlanda, „Turneul Manifest pentru sănătatea pământului” - 2010).[11]
Alte activităti
modificareAndrei Păunescu este autorul cântecelor:
- „Punctul pe i” (imn al Festivalul Adolescenților - Salut, din 1992),
- „Să fii și tu un Moș Crăciun” (cântecul generic al proiectului omonim al World Vision, 1997), Români pentru români (campania TV Antena 1, 1998; din 2010, cântecul devine imn al Asociației Românilor din Italia),
- „Balul vieții inegale” (Gala Pro Familia - 1998),
- „Cântec pentru cel mai bun” (Emisiunea realizată de Adrian Păunescu, în care fotbalistul Gheorghe Hagi este convins să revină la echipa Națională, rezultatul fiind prima victorie a României în fața Ungariei, 2-0, în iunie 1999),
- „Imnul tricolorilor” (1998, adoptat de Generația de Aur ca imn al Naționalei de fotbal),
- „Mirii Mileniului” (Gala Pro Familia - TV Antena 1, 1999),
- „Să fim mai frumoși” (Revelionul Realitatea TV 2013),
- „Proiect de țară” (2018)
Realizează muzica pentru emisiuni de televiziune:
- „Duminica în familie”, Antena 1
- „Schimbul de noapte”, Antena 1
- „O șansă pentru fiecare”, Antena 1
- „Viața noastră cea de toate zilele”, Tele 7 abc
Din anul 2000, participă ca membru al juriului sau invitat în recital, la Festivalul „Om Bun” (organizat de Victor Socaciu), care se desfășoară anual, în luna decembrie.
Din 2012, lansează conceptul de evenimente de muzică, poezie, dialog și lansare de carte proprie „Lansare cu cântare, cântare cu lansare”[12]
În 2019, lansează proiectul de conferințe și spectacole „Tórturi și Tortúri”[13]
Face parte din juriile unor importante festivaluri „Om bun” - mai multe ediții, Mamaia Copiilor, Festivalul Callatis, Festivalul Adrian Păunescu de la Craiova, Festivalul de Folk Rock Adrian Păunescu de la Liceul Tudor Vladimirescu din București (2014-prezent).
Jurnalism
modificarePresă scrisă
modificare- 1978. Debutează în presă cu o caricatură, pe care i-o publică pe prima pagină a săptămânalului de mare tiraj Magazin, redactorul-șef al acestuia, Octavian Paler. Apoi publică articole și note în revista Cutezătorii (un interviu cu actorul britanic Peter Gilmore - Linia Maritimă Onedin, în 1979), desene, texte și cronici sportive în Revista Flacăra (Carnet de Junior, după meciurile Benfica Lisabona- Universitatea Craiova 0-0 și Cehoslovacia-România 1-1, 1983).
După 1990, publică sute de articole, interviuri, desene, note, comentarii, cronici etc. în mai multe publicații, în unele cazuri fiind implicat și în viața redacțională sau în activitatea de editare și publishing:
- 1990, redactor la revista Europa[8]
- 1990-1992, redactor-șef, revista săptămânală Vremea[8]
- 1990-1997, redactor-șef, revista săptămânală Totuși iubirea[8]
- 1992-1997, co-director, cotidianul Vremea[8]
- 2000, redactor-șef, revista săptămânală Opinia națională[14][8]
- 2000, redactor-șef, revista săptămânală Viața[8]
- 2001-prezent, director-general (editor coordonator/publisher), revista săptămânală Flacăra lui Adrian Păunescu[15][16][17][18]
- 2005-2007, publicist-comentator, revista Tango[8]
- 2005-2013, colaborator Jurnalul național[8][19]
Călătorește ca reporter în aproape 60 de țări de pe cinci continente, unde scrie articole și reportaje, adunate în cartea „Lumea rabatabilă” (2001 - Europa rabatabilă, Totuși America, Decontul deșertului, Coaja politică a fructului economic - Asia, În căutarea piețelor pierdute - America Latină și Africa).
În 2010, călătorește în Noua Zeelandă și Australia, unde scrie serialul „Jurnal cu capul în jos - Australia și Noua Zeelandă - Fața blândă a colonialismului”.
Publică sute de caricaturi în presă[3], din 1990 (în Vremea, Totuși iubirea, Flacăra lui Adrian Păunescu).
Din 2007, susține constant în revista Flacăra lui Adrian Păunescu[15] rubrica „Emisiunile trecE, perlele rămânE” (aproape 400 de de episoade până în mai 2019)
Televiziune
modificare1998-1999, Antena 1, redactor coordonator, producător de emisiuni: „Schimbul de noapte”, „O șansă pentru fiecare”, „O după-amiază cu Adrian Păunescu”, „Meciul meciurilor”[19]
2000, Tele 7 abc, producător, redactor, emisiunile „Viața noastră cea de toate zilele, Cenaclul Flacăra - Totuși iubirea”[19]
2004-2006, OTV, realizator și prezentator, emisiunea „Noi între noi”, 99 de ediții[19]
2005-2006, OTV, producător, emisiunea „Fanatik Show” (circa 100 de ediții)[19]
2017, Canal 33, realizator și prezentator, emisiunea „Noi între noi”[19]
Radio
modificare2007-2013, Radio București FM, realizator și prezentator a peste 300 de ediții ale emisiunii „Noi între noi”
2016-2017, Radio Smart FM, co-realizator și co-prezentator, emisiunea săptămânală „Smart Sport Casual”[20]
Activitatea didactică universitară
modificare1998-2000, preparator la Facultatea de Filosofie și Jurnalism - Universitatea Spiru Haret din București[8]
2000-2005, asistent universitar la Facultatea de Filosofie și Jurnalism - Universitatea Spiru Haret din București[8]
2005-2014, lector universitar la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării - Universitatea Spiru Haret din București[8]
2005-2006, lector universitar la Facultatea de Drept - Universitatea Româno-Germană din Sibiu
Din 2015, conferențiar universitar la Facultatea de Științe Socio-Umane (Jurnalism) - Universitatea Spiru Haret din București[8]
Susține cursuri, seminare și laboratoare de: Mass-media și cultura, Comunicare politică, Jurnalism tematic, Tehnică mediatică (Elemente și tehnici mediatice, Tehnici și strategii în comunicarea mediatică, Producția publicației, Producția unei emisiuni, Tehnici de lucru în presa scrisă), Stilistica presei, Interviul - artă și tehnică, Ancheta jurnalistică, Presă și cultură, Valori românești în univers, Practică jurnalistică.
Publică articole de cercetare științifică publicate în Analele Universității Spiru Haret, seria Jurnalism și în alte reviste și publicații de specialitate (proceedings, volume ale unor conferințe, congrese și simpozioane naționale și internaționale de jurnalism și din alte domenii).
Activitatea editorială
modificareDesene
modificareIlustrează cu desene, grafică și caricaturi cărțile tatălui său „De la Bârca la Viena și înapoi” (1981), „Într-adevăr” (1988), „Poezii cenzurate” (1990), „Infracțiunea de a fi” (1996)[4]
Cărți publicate
modificare- „Supraviețuirea lui Adrian Păunescu – Calendarul unui vulcan Jurnal” , volumul 1 (debut editorial - jurnal, Editura Păunescu, București, 1997)[21][22]
- „Subsemnatul vă ignoră” (proze și desene, Editura Păunescu, Fundația Iubirea, București, 1998)[22]
- „Nicio șansă” (roman, Editura AAP, București, 1999)[22]
- „Ascuns în toate” (versuri, Editura AAP, București, 2000)[22]
- „Lumea rabatabilă” (publicistică, reportaje, Fundația Constantin, București, 2001) ISBN 973-86091-0-0
- „Doctoratul în tristețe” (versuri, Fundația Constantin, București, 2002) ISBN 973-86091-1-9[23]
- „Jurnalism tematic” (curs universitar, Universitatea Spiru Haret, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005) ISBN 973-725-2071
- „Texte fundamentale” – cultură și mass-media (coautor, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007) ISBN 978-973-725-846-5
- „Scriitori și politică în România. Secolul XX” (teză de doctorat, Editura Semne, Fundația Constantin, București, 2008) ISBN 978-973-88252-8-4
- „Iobag la patron, iobag la stat” (versuri, trei ediții, Editura Semne, Fundația Constantin, București, 2012, 2013, 2015) ISBN 978-606-15-0265-3
- „Zodiacul cu femei” (versuri, trei ediții, Editura Semne, Fundația Constantin, București, 2012, 2013, 2015) ISBN 978-606-15-0266-0
- „Jurnalism tematic” (curs, ediție adăugită, Universitatea Spiru Haret, Editura Fundației România de Mâine, București, 2013) ISBN 978-973-163-764-8
- „Mass-media și cultura” (manual universitar, Universitatea Spiru Haret, Editura Fundației România de Mâine, București, 2013) ISBN 978-973-163-766-2
- „Elemente și tehnici mediatice” (curs universitar, Universitatea Spiru Haret, Editura Fundației România de Mâine, București, 2013) ISBN 978-606-20-0021-9
- „Tehnică mediatică” (volum de specialitate, Editura Sitech, Craiova, 2014) ISBN 978-606-11-4168-5
- „Jurnalist, jurnalism, publicație, tipuri de presă” (volum de specialitate, Editura Sitech, Craiova, 2014) ISBN 978-606-11-4185-2
- „Las-o să plece” (versuri, trei ediții, Editura Semne, Fundația Constantin, București, 2015, 2016) ISBN ISBN 978-606-15-0650-7
- „Popor de somnoroase păsărele” (versuri, trei ediții, Editura Semne, Fundația Constantin, București, 2015, 2016) ISBN 978-606-15-0651-4
- „Țara în poezia lui Adrian Păunescu” (Editura Sitech, Craiova, 2019) ISBN 978-606-11-6973-3
- „Părinții și copiii în poezia lui Adrian Păunescu” (Editura Sitech, Craiova, 2019) ISBN 978-606-11-6974-0
- „Dragostea în poezia lui Adrian Păunescu” (Editura Sitech, Craiova, 2019) ISBN 978-606-11-6975-7
Activitatea în diverse organizații
modificare1990, co-fondator și director general executiv, Editura Adrian Păunescu, editor și îngrijitor de ediții de carte, editare de ziare și reviste
1995, co-fondator și președinte executiv, Fundația Culturală Iubirea, București, editor și îngrijitor de ediții de carte, editare de ziare și reviste
1995, co-fondator și președinte, Fundația Constantin, București, organizare de spectacole, Cenaclul Flacăra, editură, editare de ziare și reviste, producție și editare audio-video
2011, director muzical, Festivalul Callatis (ediția de la Roma)[24]
2014, membru titular, Uniunea Scriitorilor din România[25]
2016, membru titular, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România[26]
Premii și distincții
modificarePremiul U.T.C. pentru debut, Trupa Totuși, Cenaclul Flacăra, 1983
Marele Premiu al U.T.C. pentru Grupuri, Trupa Totuși, Cenaclul Flacăra, 1984
Premiul U.T.C. pentru compoziția „Marile iubiri”, 1984
Premiul U.T.C. Marea Cunună a Adolescenței, 1984
Premiul de Popularitate, Festivalul Primăvara Baladelor, București, 1988
Diploma Comemorativă Doina și Ion Aldea Teodorovici, Federala Națională a Revoluționarilor din România, 1999
Diploma for Performance, Federation of European Cartoonist Organisations (Federația Caricaturiștilor Europeni), Ministerul Culturii, 2001
Diploma, Festivalul Internațional de Poezie Grigore Vieru, Ministerul Culturii și Uniunea Scriitorilor din Moldova, Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, Asociația Culturală Feed Back Iași, 2010[27]
Diploma de Excelență „Ziua Ziaristului Român”, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, 2018[28]
Cetățean de Onoare al Orașului Bușteni, 2018[29]
Creații muzicale importante
modificare- „Amor cubist”[30]
- „Las-o să plece”
- „Iobag la patron, iobag la stat”[31]
- „Doamne, ocrotește-i pe români”
- „Haide, mamă, haide, tată”
- „Români pentru români”
- „Punctul pe i (un imn al adolescenților)”[32]
- „Imnul tricolorilor” (cântec adoptat de generația de aur a fotbalului românesc ca imn al Naționalei de fotbal, care se cântă pe stadionul Steaua, înaintea primei victorii în fața Ungariei, în 1999)
- „Țara lui Impozit Vodă”[33]
- „Suntem aroganți”[34]
- „Vai ce mic oraș”[35]
Discografie
modificareLansări | |
---|---|
↙Albume de studio | 1 |
↙Compilații | 18 |
Albume de studio
modificare- „Suntem aroganți” (casetă, 1999)[36]
Compilații
modificare- Cenaclul Flacăra (CD, 12 albume) - casa de discuri: Intercont Music
- Cenaclul Totuși iubirea (CD, casetă, 6 albume)[36]
Filmografie
modificare- Prezent în pelicula „Te salut, Generație-n blugi - Cenaclul Flacăra” (1983, regia Cornel Diaconu)[37]
- Cenaclul Flacăra - Totuși iubirea la Chișinău, 1 decembrie 1995 (un film de Andrei Păunescu)
Note
modificare- ^ Adrian Păunescu (), „Tatăl meu, învățătorul Constantin M. Păunescu”, Antena 3
- ^ Adrian Păunescu (), „un dosar pe care l-au găsit la Parchetul Militar Timișoara, dosarul fostului deținut politic Constantin M. Păunescu, tatăl meu”, Camera Deputaților[nefuncțională – arhivă]
- ^ Fănuș Neagu (), „învățătorul Constantin Păunescu, din comuna Bârca, judetul Dolj, intra în închisoare pentru ani lungi și grei fiindcă fusese membru al Partidului Liberal”, Gazeta de Cluj
- ^ Libertatea (), „Fata cea mare a lui Adrian Păunescu a fost condusă, ieri, pe ultimul drum”, Libertatea
- ^ Adevărul (), „Ana Maria Păunescu către tatăl său”, Adevărul
- ^ Mediafax (), „Mihaela Bîrlea este fiica poetului Adrian Păunescu”, Mediafax
- ^ a b c Marina Bădulescu (), „Andrei a copilărit și a crescut printre artiștii care s-au lansat la acest Cenaclu și l-a însoțit pe tatăl său în turnee. La rândul său, Andrei a devenit artist, poet, jurnalist.”, Agerpres, arhivat din original la , accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l m Spiru Haret (), „CV doctorat în istorie” (PDF), Spiru Haret
- ^ Marina Bădulescu (), „Acesta este ta da da da da / Precum serviciul l-a lăsat să fie / Cu mâna blândă îți făcea sicriul”, Agerpres, arhivat din original la , accesat în
- ^ Scutaru Cristina (), „Remember Cenaclul Flacăra”, DCnews[nefuncțională]
- ^ Marina Bădulescu (), „prin proiectul "Remember Cenaclul Flacăra - Adrian Păunescu". Ideea acestui proiect s-a născut după moartea poetului Adrian Păunescu. Sute de spectacole au fost prezentate în București și în țară, din 2010 încoace.”, Agerpres, arhivat din original la , accesat în
- ^ Antena 3 (), „Lansare cu cântare, cântare cu lansare”, Antena 3
- ^ Marina Bădulescu (), „Tórturi și Tortúri”, Agerpres, arhivat din original la , accesat în
- ^ Opinia națională (), „Pagina 23 Redactor-șef Andrei Păunescu Opinia națională” (PDF), Opinia națională
- ^ a b Scutaru Cristina (), „Revista Flacăra lui Adrian Păunescu”, DCnews
- ^ Antena 1 (), „va organiza o prima editie a premiilor nationale Flacara lui Adrian Paunescu, la Arenele Romane”, Antena 1
- ^ Rodica Mitu (), „Revista Flacăra lui Adrian Păunescu, variante de abonament”, DCnews
- ^ Cornel Nistorescu (), „Păunescu a preluat revista Flacăra și a redeschis porțile jurnalismului ținut sub obroc”, Cotidianul
- ^ a b c d e f Bianca Felseghi (), „A colaborat, în calitate de redactor sau realizator de emisiuni, cu Jurnalul Național, Tele 7ABC, OTV și Antena 1”, Pressone
- ^ Sebastian S. Eduard (), „Emisiunea „Sport Smart Casual"”, Mișcarea de rezistență
- ^ WorldCat (n.d.), „Books database”, WorldCat
- ^ a b c d Andrei Păunescu (n.d.), „Cărțile mele”, Andrei Păunescu
- ^ Florentina Fântânaru (), „Andrei si-a dat doctoratul in istorie, dar are si Doctoratul in tristete, carte de poezii”, Antena 3
- ^ Radio România Actualități (), „Andrei Păunescu, Felicia Flip și Talisman la Callatis-ul italian”, Radio România Actualități
- ^ David Simion (), „Andrei Păunescu membru al Uniunii Scriitorilor”, România Liberă
- ^ Daniela Gîfu (), „Andrei Păunescu (pentru consecvență și rezistență prin muzică și jurnalism la invazia nonvalorii și nonculturii) pag. 11” (PDF), Universitatea Ioan Cuza din Iași, arhivat din original (PDF) la , accesat în
- ^ Spectacol muzical sustinut de Andrei Păunescu si Valentin Moldovan[1][nefuncțională – arhivă]
- ^ Andrei Paunescu (pentru consecventa si rezistenta prin muzica si jurnalism, la invazia nonvalorii si nonculturii)[2]
- ^ Ziar de Sinaia (), „Andrei Păunescu a primit titlul de Cetățean de onoare al orașului Bușteni, chiar pe scenă”, Ziar de Sinaia
- ^ Antena 1 (), „Andrei, fiul poeților Adrian Păunescu și Constanța Buzea ...... cântă melodia „Amor cubist"”, Antena 1
- ^ Antena 1 (), „Iobag la patron, iobag la stat”, Antena 1
- ^ Antena 1 (), „Punctul de i, un imn al adolescenților pe muzica lui Andrei, fiul scriitorului”, Antena 1
- ^ Cosmin Navadaru (), „Andrei Paunescu si colegii sai ne ofera, astfel, piesele Noi, Tara lui Impozit Voda”, Antena 1
- ^ Discogs (n.d.), „Suntem răi și aroganți”, Discogs
- ^ Andrei Păunescu (), „o strofă din cântecul nostru, scris astă-iarnă, Vai, ce mic oraș”, Antena 3
- ^ a b Discogs (n.d.), „Discografie”, Discogs
- ^ Alexandra Constanda (), „Filmul-documentar „Te salut, generație în blugi!", difuzat de Realitatea TV”, Adevărul
Bibliografie
modificareLectură suplimentară
modificareVezi și
modificareLegături externe
modificare- Canal Youtube oficial Andrei Păunescu
- Site web oficial operat de Andrei Păunescu
- Andrei Păunescu la Internet Movie Database
- Andrei Păunescu (discografie) la MusicBrainz
- Andrei Păunescu discografia la Discogs
- Andrei Păunescu pe Facebook