Octavian Paler

scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român
Octavian Paler

Octavian Paler
Date personale
Născut2 iulie 1926
Lisa, jud. Făgăraș
Decedat (80 de ani)
București
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Naționalitate român
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, jurnalist, eseist
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Român  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București
Colegiul Național „Radu Negru” din Făgăraș
Activitatea literară
Activ ca scriitor1958-2007
Specie literarăpoezie, eseu
Operă de debutUmbra cuvintelor
Note
PremiiOrdinul național „Steaua României”  Modificați la Wikidata

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov – d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.

Biografie modificare

Fiul lui Alexandru și al Anei, Paler a urmat școala primară în satul natal, în anul 1937, după care a fost admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o săptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, a avut o altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și a fost obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele filosofie, latină, elină.

În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu laudă.[2] În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale Facultății de Drept din București.

După absolvire, este recomandat de Tudor Vianu pentru a rămâne asistent la Catedra de estetică, dar declină propunerea și se angajează la Radiodifuziunea Română.[3]

Între 1949 și 1961 a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. În 1964 a fost timp de trei luni corespondent Agerpres la Roma.

A încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.

Activitatea politică modificare

Următoarele activități erau în cadrul statului comunist puternic politizate.

Este persecutat de Securitate din cauza viziunilor sale pro-occidentale și de critica la adresa PCR și a lui Nicolae Ceaușescu. I se stabilește domiciliul forțat și i se interzic diferite activitați în lumea artistică.[4]

Activitatea civică după 1989 modificare

După evenimentele din decembrie 1989, devine, pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat. Participă la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viață, devine un critic acerb al clasei politice românești.

A realizat un film de televiziune dedicat satului natal, Lisa.

Activitatea literară modificare

  • Umbra cuvintelor, 1970
  • Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia), 1972
  • Drumuri prin memorie II (Italia), 1974
  • Mitologii subiective, 1975, (ed. II, 1976)
  • Apărarea lui Galilei, 1978, (versiune noua, 1997)
  • Scrisori imaginare, 1979, (ed. II, 1992; ed. III, 1998)
  • Caminante, 1980
  • Viața pe un peron, 1981, (ed. II, 1991)
  • Polemici cordiale, 1983
  • Un om norocos, 1984 [5]
  • Un muzeu în labirint. Istorie subiectiva a autoportretului, 1986, ed. Cartea Romaneasca
  • Viața ca o coridă, 1987
  • Don Quijote în est, 1993
  • Rugați-vă să nu vă crească aripi, 1994
  • Vremea întrebărilor, 1995
  • Aventuri solitare, 1996
  • Deșertul pentru totdeauna, 2001
  • Autoportret într-o oglindă spartă, 2004
  • Eul detestabil: o istorie subiectivă a autoportretului, (intitulat initial Un muzeu in labirint), 2005, editura Albatros
  • Caminante. Jurnal și contrajurnal mexican, 2005, ediția a doua, adăugită, editura Albatros
  • Calomnii mitologice, 2007, editura Historia[6]
  • Convorbiri cu Octavian Paler (conlocutor fiind Daniel Cristea-Enache), 2007, editura Corint[7]
  • Poeme, 2008, ed. Semne-Artemis
  • Rugați-vă să nu vă crească aripi, 2010

Deseori i se atribuie un text de largă circulație în „samizdat”-ul internautic, și anume „Interviu cu Dumnezeu”. În repetate rânduri, Octavian Paler a negat paternitatea acestui text.[8]

În 2008, editura Polirom a demarat seria de autor „Octavian Paler”.

Traduceri modificare

  • Leben auf einem Bahnsteig. Versiunea germană de Ewalt Zweyer a romanului Viața pe un peron, Editura Kriterion, București, 1994
  • Život na nástupišti. Versiunea cehă de Jindřich Vacek a romanului Viața pe un peron, Editura Mladá fronta, Praga, 2009
  • Polémiques cordiales – traducerea franceză (traducător Alain Paruit), Editura Kriterion, București, 1991

Premii și distincții modificare

  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1972) pentru Drumuri prin memorie. Egipt. Grecia
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1980) pentru Caminante
  • Premiul Academiei Române pentru Apărarea lui Galilei, 1978
  • Opera Omnia a Uniunii Scriitorilor din România, 2005
  • Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a IV-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[9]
  • Ordinul național „Steaua României”, în grad de cavaler, 2003

In memoriam modificare

  • În memoria lui Octavian Paler, o stradă din Făgăraș a primit numele său: strada Octavian Paler.
  • Școala din satul lui Octavian Paler, Lisa, îi poartă numele.
  • Biblioteca municipală din Făgăraș îi poartă, și ea, numele.

Note modificare

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ „Promoția 1945”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Paler, Octavian (). Autoportret într-o oglindă spartă. Polirom. p. 4. 
  4. ^ „Activitatea scriitorului și jurnalistului Octavian Paler”.  amosnews.ro, 7 mai 2007
  5. ^ CRONICA LITERARA / Monstrii din azilul de batrâni, 25 februarie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
  6. ^ Ultimul Paler, 28 martie 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
  7. ^ Convorbiri cu Octavian Paler, 8 iunie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
  8. ^ Cristea Enache, Daniel (). Convorbiri cu Octavian Paler. Corint. p. 85-89. 
  9. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 20.

Bibliografie modificare

Legături externe modificare

 
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Octavian Paler.

Interviuri