Phoenix (formație)

Pentru alte sensuri, vedeți Phoenix (dezambiguizare).

Phoenix
Formația Phoenix în componența actuală. Din stânga-sus, în sensul acelor de ceasornic: Nicu Covaci, Cristi Gram, Costin Adam, Lavinia Săteanu, Vlady Săteanu și Flavius Hosu.
Date personale
Nume la naștere	Sfinții
Născut	1962
Limbi vorbite	limba română limba engleză
Alte nume	Sfinții · Transsylvania Phoenix
Origine	Timișoara
Gen muzical	etno rock · hard rock · rock progresiv · rock simfonic · folk rock · art rock · folk metal · heavy metal · rock psihedelic · beat
Data formării	1962
Ani de activitate	1962—prezent
Case de discuri	Electrecord · Bacillus Records · Bellaphon Records · Extra Records & Tapes · Eurostar · Unimedia Records · Genius CD · Cat Music · Zone Records · Phoenix Records · Roton · Fangorn Acoustic · DB Schenker
Membri
Nicu Covaci – chitară, vocal, lider Cristi Gram – chitară, voce Costin Adam – solist vocal Flavius Hosu – baterie Vlady Săteanu – chitară bas, voce Lavinia Săteanu – vioară
Foști membri
Vezi secțiunea: Lista foștilor membri
Discografie
Listă completă	Discografia formației Phoenix
Prezență online
Site web

Phoenix, cunoscută în Occident ca Transsylvania Phoenix, este o formație românească de muzică rock, înființată în anul 1962 la Timișoara.

Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Membrii formației au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului. Traseul stilistic al formației a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic și de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor politice din țară asupra vieții culturale au dus la destrămarea multor formații de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neașteptate evoluții, dând naștere subgenului rock numit etno rock, inspirat din folclorul românesc autentic.

Istoria formației

Perioada beat (1962–1970)

Formația este una dintre primele de muzică rock din România (alături de Uranus, Cometele și alte câteva), numite în epocă „formații de chitare electrice”. Ca în cazul altor grupuri apărute în acei primi ani, modelul urmat a fost cel propus de formația britanică The Shadows, care îl acompaniază pe cântărețul Cliff Richard în filmul Tinerii (The Young Ones, 1961). Titulatura inițială a fost „Sfinții”, schimbată în „Phoenix” la propunerea chitaristului Claudiu Rotaru, pentru a evita conflicte cu autoritățile vremii.

Anul înființării Phoenix este 1961, grupul făcându-și debutul un an mai târziu. Primii ani au fost mai curând o fază de experimentare a noului gen muzical, în plină dezvoltare și în Vest, practicile formațiilor din invazia britanică (The Beatles, The Rolling Stones) fiind inițial imitate. Aportul componistic al muzicienilor Phoenix este redus, repertoriul fiind majoritar alcătuit din versiuni cover ale unor piese scrise de formațiile vestice amintite.

Prima compoziție proprie a fost piesa „Știu că mă iubești și tu”, înregistrată la radio în 1964. Din anul următor datează alte două înregistrări („Bun e vinul ghiurghiuliu” și „Pădure, pădure”), care erau și primele melodii din rock-ul românesc inspirate din folclor. Acestea două se mai păstrează încă în arhiva Radio România.

Perioada blues. Țiganiada (1970–1971)

Imediat după plecarea solistului Moni Bordeianu în Statele Unite ale Americii, formația Phoenix a fost interzisă pe plan local pentru mai bine de un an. Agenția Română de Impresariat Artistic (ARIA) nu mai avea voie să facă turnee cu ei, iar la Radio și la Televiziune nu s-au mai difuzat înregistrările avându-i ca protagoniști. Claudiu Rotaru se retrăsese din formație, astfel încât din vechea componență mai rămăseseră doar Nicu Covaci, Dorel Vintilă Zaharia, Béla Kamocsa și Günther Reininger.

Urmează o scurtă perioadă în care formația cântă mai multe piese blues rock, în majoritate compoziții de-ale lui Günther Reininger, cu text în limba engleză. Acesta era solist vocal, cântând totodată și la pian. Formația dădea reprezentații în fiecare sâmbătă seara, la clubul PM6 din Timișoara. Cu un repertoriu asemănător s-au prezentat și la Festivalul Studențesc din 1970, organizat la Sala Palatului din București, dar impresia lăsată nu a fost extraordinară. De asemenea, au participat și la un concert de binefacere, ținut pentru sprijinirea victimelor inundațiilor din mai 1970.

O altă experiență notabilă din această perioadă a fost realizarea unui concert la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara, în care secțiunea ritmică a fost susținută de către doi toboșari: Dorel Vintilă Zaharia și Eugen Gondi, la ora aceea un toboșar de jazz virtuoz, recunoscut în țară. Primul a preluat metrica și fluxul pieselor, în timp ce al doilea a realizat break-urile și percuția.

„Chiar și un schimb de cinele era împărțit între cei doi astfel încât nici unul dintre ei să nu lovească de două ori la rând și să alterneze în lovituri. (...) Doi toboșari, având o anumită inerție, nu puteau nici să accelereze, nici să tragă, așa cum ar fi făcut-o unul singur. ”

—Nicolae Covaci

În vara anului 1970, formația a susținut recitaluri la Hotelul Europa din Eforie Nord, în toamnă survenind noi schimbări în componența formației. Pleacă Béla Kamocsa, fiind înlocuit de către liderul formației cu Zoltán Kovács (fost component al grupului Clasicii). În noiembrie–decembrie este cooptat în formație și Mircea Baniciu. Împreună încep repetiții cu piese din repertoriul formației.

În același timp, în decembrie 1970, Victor Cârcu reușește să îi convingă pe membrii formației să participe la realizarea piesei de teatru Țiganiada a lui Ioan Budai-Deleanu. Fiecare primise un rol, inclusiv textierii și oamenii apropiați formației, unii trebuind să și cânte la un moment dat.

„Toți cei din clanul Phoenix participau la piesă, toți deveniseră actori, dar nu trebuiau să facă altceva decât să se joace pe ei înșiși, sinceri, așa cum erau, plini de sarcasm, de cinism, plini de inventivitate și spontaneitate, plini de umor. Montarea a fost o lovitură de geniu dată celor consacrați în acea vreme. ”

—Nicolae Covaci

Turneul care a urmat, între decembrie 1970 și ianuarie 1971, a fost încununat de un real succes. Mulți dintre spectatori, neînțelegând faptul că membrii formației participau doar în piesă, au făcut presiuni pentru a obține un minirecital Phoenix la sfârșitul piesei, ceea ce s-a și întâmplat.

Ulterior acestui turneu teatral a fost cooptat Liviu Butoi, care cânta la flaut și la oboi. Au fost susținute o serie de concerte cu ARIA. Din această perioadă datează melodiile „Dorința”, „Amintește-ți”, „Niciodată” și, probabil, „Te întreb pe tine, soare...”. De asemenea compun noi piese cu filon folcloric, încercând să-și creeze un stil specific.

Participă la cea de-a doua ediție a Festivalului Club A, în mai 1971. Cu mai multe piese de folclor arhaic, aproape toți membrii obțin premii individuale pe instrumente.

Vara anului 1971 aduce plecarea lui Zoly Kovács și a lui Dorel Vintilă, în locul cărora au fost cooptați Josef Kappl (fost membru Clasic XX), respectiv Cornel Liuba (Țulă), un fost elev de-al lui Pilu Ștefanovici.

În noiembrie, Liuba este înlocuit cu Costin Petrescu (fost component Olympic '64), astfel grupul stabilizându-se la formula care a creat imaginea noului Phoenix etno-rock, formula de aur a grupului, care a dat discurile cele mai spectaculoase ale formatiei, rămase peste mulți ani în memoria fanilor și a publicului. Componența era: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Costin Petrescu, Valeriu Sepi.

Directivele lui Nicolae Ceaușescu, exprimate în iulie 1971, într-o conferință de la Mamaia, privind creația artistică din România, pun în impas multe formații cu repertoriu occidental, nu însă și pe liderul Nicolae Covaci, care se hotărăște să o apuce pe un nou drum.

Perioada etno-rock (1971–1977)

Phoenix în anii 1972–73. De la stânga la dreapta: Nicolae Covaci, Valeriu Sepi, Mircea Baniciu, Josef Kappl și Costin Petrescu.

În noaptea de 1 spre 2 iunie 1977, camionul cu formația ascunsă în boxe părăsește țara prin vama de la Porțile de Fier. După mai multe ore de stat în vamă, în timpul cărora camionul este percheziționat de către grăniceri, Nicu Covaci, care emigrase legal în Olanda cu un an înainte, reușește să-i scoată clandestin din România, trecând în Iugoslavia. După cum povestește liderul formației, vigilența grănicerilor vecini a fost adormită cu pachete de bani și discuri cu muzică.

Perioada din Germania (1977–1989)

După plecarea băieților din țară, conform spuselor lui Dan Chișu, se credea că au fost eliminați în secret de către Securitate. Mircea Baniciu a fost chestionat o vreme de Securitate. Ușurarea a venit în momentul în care la Radio Europa Liberă s-a anunțat faptul că membrii formației au ajuns cu bine în Germania Federală.

„Am parcat în «Țara nimănui» cu spatele camionului spre o pădure. Am stat vreo treizeci de ore în vama aceea, iar cei dinăuntru, în pantaloni scurți și tricou, înghețau de frig. La lăsarea serii i-am scos afară din camion și, prin pădure, au plecat spre Austria. A doua zi dimineața a venit și omul cu banii, garanția pentru scule, iar dimineața eram în Austria. Băieții mă așteptau acolo, în primul han, și glumeau pe seama mea că am întârziat. Eram deja liberi. ”

—Nicolae Covaci despre problemele la granița cu Austria

Pentru formație începe o perioadă grea, plină de lipsuri și privațiuni, dar și de creații muzicale. După ce s-au terminat banii strânși de Nicolae Covaci între timp, fiecare a încercat să se descurce cum a putut, prestând diferite munci, sau plecând pe la diverse formații. Perioada scurtă, de circa un an, în care au avut concerte împreună, rare și prost plătite, a fost marcată de revenirea lui Moni Bordeianu din Statele Unite ale Americii, care a preluat rolul de solist vocal.

„Mi-am adus aminte de Moni, solistul nostru din anii '60... I-am dat un telefon și, ca și cum n-ar fi așteptat decât acest lucru toată viața, a lăsat totul, și familie, și slujbă, și a venit încoace. ”

—Nicolae Covaci, 1990

În această perioadă s-a încercat cântarea în limba română, mai apoi cu text englezesc, a pieselor de rezistență din țară. Au apărut „Winter”, „Music and Muzak”, „Rock and Roll Bird”, „Wedding”, „Gipsy Story”. Erlend Krauser și Josef Kappl încep să creeze primele piese cu sunet vestic („Alaska”, „Get Around”, „Brontozaur dat cu aur” etc.), disociindu-se astfel de viziunea de atunci a liderului Covaci, care dorea o continuare a liniei din țară. „Recunosc că am fost un prost. Ei îmi spuneau că trebuie să cântăm altceva și în engleză. Eu, în patriotismul meu nătâng, țineam morțiș s-o facem în românește, fără a schimba stilul. Azi, le dau dreptate.” Încep astfel disputele stilistice dintre Covaci și restul membrilor formației. Inițial s-a dorit scoaterea unui LP intitulat Zgâriați-vă pe ochi, care cuprindea piesele „Alaska”, „Zicala dobei”, „Wedding”, „Winter”, „Sunset” și altele. Producătorii caselor de discuri se arătau plăcut impresionați de piesele prezentate, însă replicau că ei nu sunt instituții de cultură, ci de făcut bani. Propunerile acestora de a crea noi compoziții în stilul „hit parade” s-au lovit de refuzul categoric al liderului Nicolae Covaci. Din materialul inițial a mai rămas în discuție doar piesa „Winter”. Formația urma să înregistreze o nouă variantă a ei, urmând a fi editat un single. Evenimentele ulterioare nu au mai permis acestui proiect să capete viață.

În timpul unei dispute creative serioase, la finalul unei perioade în care membrii formației aveau nervii întinși la maximum, Nicolae Covaci utilizează argumente dintre cele mai solide împotriva celor formulate de Josef Kappl. Drept rezultat, formația se desparte. Mircea Baniciu declara într-un interviu că și renunțarea la Moni Bordeianu – care nu mai putea face față în studio – a fost una din cauzele care au dus la destrămare. De asemenea, aprecia că Erlend Krauser era o fire dificilă. Ulterior, Kappl, Krauser și Lipan formează o nouă trupă, Madhouse (în traducere „Casa de nebuni”), cu care reușesc să scoată un disc, în 1979, primit însă cu rezerve de către public.

Articol principal: Madhouse.

În 1980 Madhouse se desparte la rându-i, Ioji Kappl și Erlend Krauser plecând la formația Lake, iar Ovidiu Lipan Țăndărică revenind la Phoenix. Potrivit lui Mani Neumann, Josef Kappl a avut și el inițial intenția de a reveni în Phoenix.

Între timp, Covaci reușește să îl coopteze în formație pe Mani Neumann, alături de alți violoniști. Este creată o trupă de rock „rea și agresivă”, compusă din șase oameni (două viori electrice, violoncel electric, chitară bas, chitară electrică și baterie), care susține concerte o vreme, cu mult succes la public, fiind un concept nou pe acele timpuri. Deși Nicolae Covaci era singurul român din formație, după un an cu 8–14 ore de repetiții zilnic, fiecare membru al formației știa să cânte piesele consacrate, în limba română, fără accent. De acest lucru, liderul formației s-a arătat foarte mândru.

În 1980, Nicolae Covaci, alături de noua formație, pune bazele unei opere rock, intitulată Empire of Vampires. Din această lucrare făceau parte piesa titulară și „Running”, apărute ceva mai târziu pe discuri. Covaci dorea nu atât respectarea adevărului istoric, ci mai ales urmărirea și punctarea motivațiilor psihologice pe care le-a avut Vlad Țepeș în acțiunile sale.

Articol principal: Empire of Vampires (operă rock).

În același an, formația participă la Festivalul de muzică pop al debutanților, organizat în Würzburg, și primește premiul „Deutsche Phonoacademie”, apărând cu piesa „Stars Dance” pe compilația live Folk, Lied, Song – Nachwuchs Festival '80. În 1981 este scos primul disc occidental al formației, aflată deja sub numele de „Transsylvania Phoenix”, pentru a nu fi confundată cu o formație similară. Discul este intitulat Transsylvania, fiind înregistrat în formula Nicu Covaci (chitări, voce), Mani Neumann (vioară, voce), Tom Buggie (chitară bas), Ovidiu Lipan (baterie), Sabin Dumbrăveanu (violoncel) și Ivan Kopilović (voce). Discul este bine primit, însă după epuizarea primelor 5.000 de exemplare, în numai câteva zile de la lansare, casa de discuri Bellaphon a refuzat să mai scoată și o a doua ediție. Producătorii au replicat că nu sunt dispuși să deschidă o nouă piață pentru asemenea gen de muzică. Lipsită de sprijin consistent și având astfel de piedici în față, formația se desparte din nou, pentru o perioadă mai lungă.

Ovidiu Lipan se implică în diverse proiecte. Cântă în și alături de Eruption, Gilbert Bécaud, Ginger Baker (fost component în formația Cream), Herman Rarebell (de la Scorpions), Rated X.

Josef Kappl rămâne basist în formația Lake până în 1986, continuând totodată o serie de proiecte personale, alături de Heinz Rudolf Kunze (1981–1994), iar mai apoi și de Todor (Toscho) Todorovic cu care a scos două discuri de blues (Serious Fun în 1996 și Back by Popular Demand în 1999).

Erlend Krauser a cântat cu Roter Mund, după care, din 1984, a înregistrat opt albume solo: Ambrosia (1984), Erlend Krauser (1986), Talkin Guitar (1990), Flight of the Phoenix (1991), Pioneers and Heroes (1996), Now (2002), It (2010) și Last Discoveries (2017). Discul Flight of the Phoenix a ajuns pe locul 20 în Top New Age al revistei americane Billboard. Între timp, a devenit profesor de chitară și a mai avut o serie de alte colaborări muzicale cu Goombay Dance Band, Taco și James Last. Colaborările cu Phoenix au fost sporadice, fiind legate mai mult de proiectele lucrate împreună cu liderul Nicolae Covaci: în 1986 și 1987 operele de la teatrul din Osnabrück, iar în 2000, albumul În umbra marelui U.R.S.S..

Mircea Baniciu, rămas în țară, scoate câteva discuri folk rock apreciate de public: Mircea Baniciu (1979, EP), Tristeți provinciale (1981), Ploaia (1984), Secunda 1 (1989) și Secunda 2 (1991). În concerte cântă totodată și hit-urile mai vechi („Andrii Popa”, „Mugur de fluier”, „Mica țiganiadă” etc.), păstrând vie astfel legenda Phoenix în rândul noilor generații din România.

Günther Reininger emigrează și el în Germania Federală, la începutul anilor '80, întemeindu-și o familie. Cu toate că și-a înființat un studio bine echipat, cu posibilitatea înregistrării pe 16 canale, dotat cu toate efectele posibile, și având 6–8 claviaturi de ultimă oră, muzica a rămas pentru el un hobby. S-a apucat de pictură și și-a dedicat timpul cu precădere familiei sale.

Mani Neumann, împreună cu Ulli Brand, pe care îl întâlnise din 1979, și cu basistul Ecke Volk, înființează în 1982 Trio Farfarello, „pur și simplu pentru că vechiul Düsseldorf avea nevoie de trio-ul său, care să facă muzică la un nivel superior.” Mani va păstra strânse legături cu Nicolae Covaci de-a lungul acestei perioade, având să declare mai târziu: „Farfarello a avut mare succes la vremea respectivă, dar ei au fost, bineînțeles, influențați de muzica grupului Phoenix.”

Nicu Covaci – absolvent al Facultății de Arte Plastice din Timișoara – se reapucă de pictură și sculptură. Predă arta plastică în Osnabrück și crează o serie de tablouri, cel mai cunoscut fiind giganticul „Gladiator 2000” (1986), expus în exteriorul sălii de sport din același oraș. Având dimensiuni imense (45 × 6 metri) este realizat printr-o tehnică specială, cu vopsele care intră în pânză, ceea ce face ca pictura să reziste foarte mult timp. Printre altele, la cererea primăriei din Osnabrück, creează o statuie a zeiței fertilității („Fruchtbarkeitskönigin”), având forme rubiconde. După ce au văzut lucrarea, membrele unei organizații de femei au protestat vehement, acuzându-l pe Covaci că zeița are capul prea mic și că „asta e semn de prostie”. Totodată, în opinia lor, sculptorul sugera prin acea statuie că femeia e o mașină de făcut copii. Drept urmare, statuia i-a fost confiscată lui Nicolae Covaci, el nemairămânând decât cu fotografiile. Chiar și astăzi, în Osnabrück sunt expuse, în interior sau în exterior, lucrări de-ale sale. Tot în această perioadă creațiile lui Covaci participă la o serie de expoziții. Este vremea bandelor de motocicliști și a primului „Jaguar” pe care și l-a luat Nicolae Covaci.

Proiectele muzicale ale liderului Phoenix sunt sporadice, în 1983 cântând în duet cu Dzidek Marcinkiewicz. În 1986 este solicitat de primăria din Osnabrück pentru a pune în scenă opera Evita (a lui Andrew Lloyd Weber), împreună cu Erlend Krauser, iar un an mai târziu, pentru opera Jesus Christ Superstar (scrisă de Andrew Lloyd Weber și Tim Rice), ambele încununate cu un mare succes, încasările teatrului din Osnabrück sporind de aproximativ cinci ori.

„Am cântat cu patru mixere, cu efecte, tot ce era modern la ora aceea, și a ieșit extraordinar de bine. După un an am fost solicitat să fac «Jesus Christ Superstar». Nu am mai vrut să continui, nu-mi plăcea lucrul cu orchestra, era o chestie gigantică din punct de vedere tehnic. Dar a ieșit nemaipomenit.”

—Nicolae Covaci

În 1987 Nicolae Covaci și Josef Kappl reîncep colaborarea. Este scos un disc single, Ballade for You/The Lark, conținând două prelucrări ale unor celebre compoziții românești („Balada pentru vioară și orchestră” din 1880 a lui Ciprian Porumbescu și „Ciocârlia”, melodie populară). Producătorul discului este Josef Kappl, care nu apare însă creditat pe copertă ca făcând parte din formație. Cu toate acestea, în această perioadă au compus împreună o serie de piese și demo-uri în limba engleză („Bounty Man” etc.) și au cizelat piesele operei Empire of Vampires.

În același an, pe compilația NDR – HörFest 87 apar două melodii ale formației: „Empire of Vampires” și „Die Lerche” (alias „The Lark”).

Anul următor, 1988, aduce două materiale din partea formației Transsylvania Phoenix, care de această dată îl include și pe basistul Josef Kappl (totodată și producător). Acesta se va ocupa de chitară bas, claviaturi și percuție sintetizată. Tuareg/Mr. G's Promises conține două piese cu bătaie lungă înspre Moscova și U.R.S.S., unul dintre motivele pentru care titlurile lor originale („Afganistan”, respectiv „Perestroika”) au fost schimbate la editare. Acest disc a fost urmat de un maxi-single, intitulat simpu Tuareg, având patru piese („Tuareg”, „Tuareg (Extended Version)”, „Mr. G's Promises” și „The Lark”).

Spre sfârșitul anului, vechea formație se reunește, odată cu revenirea lui Ovidiu Lipan și a lui Mani Neumann. Sunt susținute câteva concerte în Germania Federală, continuate și în anul următor.

Din 1989 datează o înregistrare făcută de Mircea Florian la o întâlnire în trei, la care au mai participat Nicu Covaci și Nicu Vladimir. Au fost imortalizate piese în stadiul de proiect, printre care „Iovano” (apărută pe disc abia în 1999) și „Măicuța”, încă neînregistrată.

Pe 20 decembrie 1989 are loc un concert în „Hyde Park” din Osnabrück, în timpul căruia membrii formației sunt anunțați despre Revoluția începută în România. Membrii Phoenix izbucnesc în lacrimi de bucurie pe scenă și dedică acel concert evenimentelor din țară. Materialul înregistrat în timpul acelui concert va fi utilizat mai apoi în 1990, pentru a produce un nou album.

Întoarcerea în România (1990–2000)

În primele zile ale lunii ianuarie 1990, Nicu Covaci se reîntoarce cu trenul în România, reușind să apară în prima ediție de după Revoluție a emisiunii Meridianele cântecului, prezentată de Octavian Ursulescu la Televiziunea Română Liberă. În cursul anului, i se vor lua mai multe interviuri, uneori împreună cu Mircea Baniciu. În acestea, liderul formației dezvăluie pentru prima dată în mod public câteva din simbolurile ascunse de textierii formației în piesele perioadei 1967–1976. Tot în ianuarie, se reîntoarce și Ovidiu Lipan, aducând 24 de tone de ajutoare pentru municipiul Iași. În aceeași lună, Moni Bordeianu și Erlend Krauser – foști membri ai formației – înregistrează „Păsări albe”, o piesă dedicată Revoluției și românilor ce au participat la înfăptuirea acesteia.

În luna mai are loc prima întâlnire a lui Nicolae Covaci cu publicul român, după o absență de 13 ani, la festivalul de la Palatul Copiilor din București, unde, împreună doar cu Mircea Baniciu și cu Mani Neumann, cântă câteva piese vechi cunoscute. Tot publicul (6–7.000 de oameni), printre care cei mai multi erau născuți după plecarea clandestină în Germania a formației, demonstrează că știu toate textele, silabă cu silabă. Acest fenomen se va repeta la fiecare concert Phoenix din această perioadă. A doua zi are loc un concert susținut împreună cu câțiva prieteni.

Nicolae Covaci dorea organizarea mai multor concerte în țară, începând cu Paștele acelui an, drept pentru care a contactat câteva firme specializate din străinătate. Acestea i-au promis sprijinul până în ultima clipă, după care s-au retras.

„Proiectasem un concert în Piața Operei din Timișoara, cu scena montată spre ușile catedralei, care să înceapă după încetarea slujbei. Ne gândisem și la o imensă cruce aprinsă în piață. Voiam să le amintim, celor care au făcut asta, că în decembrie, atunci când oamenii au încercat să fugă din calea gloanțelor, ei au închis porțile lăcașului lui Dumnezeu. Aveam nevoie de 140.000 de mărci.”

—Nicolae Covaci

Singura realizare notabilă din acest punct de vedere a aparținut mai vechiului baterist al formației, Costin Petrescu, care a reușit împreună cu Asociația Românilor din Paris să organizeze un concert în capitala Franței, în sala „La Cigalle”, pe 31 martie 1990. Acțiunea a reprezentat concertul reunirii, în formația întregită revenind Mircea Baniciu. Secția ritmică era asigurată atât de Ovidiu Lipan (baterie), cât și de Costin Petrescu (percuție), acesta din urmă aducând un set de vreo 35 de tobe diferite, clopote și un gong chinezesc. La vioară a cântat de acum nelipsitul Mani Neumann. Concertul a avut drept scop adunarea de fonduri pentru România. Günther Reininger a declinat participarea sa la concert, datorită mai multor probleme pe care le avea la acea dată, dar a mărturisit ulterior că a regretat propria sa absență. După acest eveniment, era proiectat un concert monumental, al revenirii în țară, de data aceasta la Timișoara, dar el nu a mai putut fi susținut din cauza lipsei de organizatori.

În vara lui 1990 sunt realizate înregistrări în sala „Hyde Park” din Osnabrück, Germania, acestea fiind folosite la producerea unui nou material. Vocea lui Mircea Baniciu a fost înregistrată și adăugată ulterior, în „Studio N” din Köln, iar masterizarea a fost făcută în „Happy Valley Studios” din Osnabrück. Producător a fost Josef Kappl.

„Faptul care mă bucură enorm e că sunt acela care a produs primul disc al formației Phoenix reunită, după Revoluție. Am produs și am finanțat discul «Aniversare 35». A venit Baniciu, pentru prima oară după 13 ani, au venit toți în Germania pentru că acolo am produs acest disc; deci Mircea Baniciu, Nicu Covaci, eu, Ovidiu Lipan, Mani Neumann, Tudoran Sorin.”

—Josef Kappl

Înregistrările s-au făcut digital, cu echipament profesionist (trei magnetofoane cu 32 de canale fiecare, cu posibilitate de cuplare între ele, trei mese de mixaj computerizat etc.), în acest mod fiind finisate 18 piese. Inițial se dorea editarea unui disc intitulat „Phoenix”, în colaborare cu o casă de discuri occidentală, iar albumul trebuia să apară în țară în perioada august–septembrie. Nereușind această variantă, în octombrie produsul a fost adus în România și propus Electrecordului spre editare, având ca termen de lansare decembrie 1990. Din cauza faptului că oferta casei românești de discuri nu acoperea nici măcar pe jumătate costurile producției, negocierile au fost întrerupte, iar materialul a fost pus „la sertar”. Acesta a fost scos pe piață oficial mult mai târziu, în anul 1997, fiind intitulat Aniversare 35, deși o variantă piratată a acestuia apăruse cu circa doi ani înainte pe casetă audio.

În același timp, Radio Timișoara Liberă, în cadrul serialului Istoria muzicii rock, a difuzat o serie de cinci emisiuni, a câte o oră fiecare, despre Phoenix (ciclu intitulat „Phoenix – istoria unui mit”), în care au fost prezentate o serie de piese inedite și au fost rememorate multe întâmplări petrecute în cadrul formației. Printre invitații realizatorului Petru Umanschi s-au aflat Béla Kamocsa și Sorin Bârcă. Nicu Covaci nu a putut fi prezent live, în acele zile purtând negocieri la București, cu Electrecordul, dar Umanschi îi luase un interviu înregistrat pe bandă, cu câteva zile înainte.

Tot în 1990 a fost vehiculată ideea înființării unor fan-cluburi Phoenix, la București și la Timișoara, locuri în care să se găsească informații la zi cu privire la activitatea formației, autografe, discuri, fotografii și înregistrări deosebite.

Pentru luna decembrie 1990 fusese proiectată o apariție televizată de trei ore, o retrospectivă la care să fie prezenți și foști membri ai formației. Nici acest eveniment nu a mai putut fi realizat.

La Festivalul Rock '91, susținut pe 1 și 2 iunie 1991, în Parcul Tineretului din București, organizatorul Dorian Ciubuc a invitat și formația Phoenix, la sugestia lui Iuliu Merca de la Semnal M. Acest eveniment a reprezentat concertul de revenire a formației în țară. Din componența inițială lipsea basistul Josef Kappl, locul său fiind luat de Dietrich (Dixie) Krauser, fratele lui Erlend. Totodată, au fost cooptate și două foste membre ale formației Catena, și anume Anca Vijan Graterol și Ortansa Păun. Succesul repurtat în timpul concertului (după organizatorul Dorian Ciubuc ar fi fost prezenți peste 60.000–70.000 de spectatori) l-a determinat pe liderul Nicolae Covaci să plănuiască din nou un turneu național al formației Phoenix.

Organizatorul turneului avea să fie Dan Chișu, cel care, în 1975, colaborase cu formația la realizarea spectacolului „Cantofabule - Însă eu...”. Acesta a adus aparatură și o instalație de sunet din Lituania, pentru a putea beneficia de un spectacol la standarde ridicate. Totodată a realizat o publicitate a evenimentului pe scară largă.

Turneul s-a desfășurat în septembrie 1991, formația avându-l, de această dată, pe Josef Kappl la bas. Dan Chișu dorea să îl aducă și pe Günther Reininger, însă acesta „a fost imposibil de convins”. În conferința de presă susținută pe 15 septembrie la Athenée Palace s-a declarat că se așteaptă o medie de 10.000 de spectatori pe concert, precum și că primul concert, programat a fi susținut la Chișinău, a fost anulat din motive neelucidate. Totodată, s-au luat măsuri pentru înregistrarea video și audio a concertelor, în vederea unui eventual disc live ori a unui film al turneului. În 1990, Nicu Covaci scosese în Germania un disc single, intitulat Ciocîrlia/Perestroika, ce conținea mai vechile piese „The Lark” (1987) și „Mr. G's Promises” (1988). Acest disc, realizat în 5.000 de exemplare, era destinat împărțirii către fani în cadrul acestor concerte, prin tragere la sorți. În cele din urmă, însă, a ajuns să fie vândut pe stradă, contra sumei de 100 lei.

Turneu a cuprins mai multe orașe importante din țară: București (19 septembrie), Iași, Cluj-Napoca (22 septembrie), Timișoara (24 septembrie) și Constanța (27 septembrie), în deschiderea concertelor cântând, timp de jumătate de oră, Mircea Florian.

Pe parcursul concertelor, membrii formației au rămas plăcut impresionați de faptul că spectatorii, cei mai mulți tineri născuți după plecarea lor în Germania, le știau textele „silabă cu silabă”. Începutul concertului timișorean, după minirecitalul lui Mircea Florian, l-au făcut dubașii din Brănești. Potrivit liderului formației, scenele impresionante nu au lipsit:

„În Timișoara, când am cântat acel cântec-imn pentru Timișoara, tot stadionul au aprins lumânări (...) și s-au pus în genunchi... Cântam, și aud că sună tot mai prost: n-am mai auzit aia, n-am mai auzit aia; când mă întorc, băieții plângeau. Pe scenă nu se mai putea cânta. Iar eu, cu noduri în gât până aici, m-am chinuit să termin piesa, trebuia terminată cumva, indiferent cum... ”

—Nicolae Covaci

Un interviu luat lui Nicu Covaci în toamna anului 1991 și difuzat la Radio Constanța (ulterior publicat în cotidianul Telegraf) a relevat multe lucruri inedite despre formație. În acest an apare primul fan-club Phoenix, anume în București, sub coordonarea lui Florian Pittiș.

Tot în 1991, casa de discuri Electrecord a scos un disc, intitulat Remember Phoenix (titlul de pe eticheta discului diferă: Negru Vodă), ce cuprindea mai multe piese ale formației de pe discurile din 1968, 1969, 1972 și 1973. Acest disc a fost editat și pe casetă audio. În aceeași perioadă apar casetele-compilații Phoenix 1 și Phoenix 2.

La începutul anului 1992, ulterior terminării turneului național, Nicu Covaci împreună cu Dan Chișu au pus bazele următorului proiect al formației: noul album SymPhoenix/Timișoara. Acesta urma să fie realizat la un nivel superior celor anterioare, prin cooptarea unui grup simfonic (Orchestra Filarmonicii Radio din București) și a două grupuri vocale (corul „Song”, dirijat de Ioan Luchian Mihalea și „Grupul de «popi»”). Dan Chișu a reușit să îi aducă la București și să îi cazeze acolo, „într-o perioadă cumplită de iarnă”, pe Mani Neuman (care va fi și dirijorul orchestrei), pe noul basist Volker Vaessen, pe chitaristul Ulli Brand și pe inginerul de sunet Klaus J. Eisner.

Costurile au fost, potrivit producătorului Dan Chișu, imense. S-a plătit masterizarea, iar publicitatea a avut alocată, pentru prima dată în România, suma de 10.000 de dolari. Nicolae Covaci s-a declarat foarte mulțumit de rezultat: „Piesele înregistrate sunt așa cum mi le-am dorit eu să fie inițial. (...) Această producție este prima de care pot spune că sunt mulțumit.” Noul material a fost promovat, în avanpremieră, la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, în vara anului 1992. Deși s-au oferit să participe gratuit, cu orchestră și cor, și la Festivalul „Cerbul de Aur” de la Brașov (reluat după o pauză de 21 de ani), au fost refuzați. Albumul a fost lansat la Timișoara pe 20 decembrie 1992 aducând o noutate: primul compact disc cu Phoenix, pe lângă varianta pe dublu disc de vinil și cea pe casetă audio. Totodată, a fost pregătită o ediție de lux a discurilor (circa 1.000 de bucăți), ce beneficia de o grafică deosebită, precum și de o fotografie cu membrii Phoenix și autografele acestora. Totuși, la momentul lansării, CD-urile nu fuseseră terminate. Aveau să apară pe piață abia în 1993. Acest nou produs a fost promovat și printr-o serie de concerte, desfășurate în luna decembrie a acelui an. Orașele cuprinse au fost: București (15), Craiova (18), Timișoara (20), Brașov (23), Ploiești (25), Brăila (26) și Constanța (29). Din cauză că au existat niște diferende de ordin material, Nicu Covaci a renunțat la serviciile lui Mircea Baniciu. Ca solist vocal a evoluat Dragoș Bădoi (fost component Direcția 5), împreună cu invitatul special Tony Putrino (cel care a câștigat premiul de popularitate la ediția din acel an a festivalului de la Brașov).

Casa de discuri Electrecord a profitat de publicitatea iscată de noul album și a reeditat, în același timp, LP-urile din anii '70. Oferindu-le pe piață la un preț mult inferior (de exemplu, 26 de lei pentru Mugur de fluier, față de 1.000 de lei pentru Symphoenix/Timișoara), a reușit să vândă peste 100.000 de unități. Ca o ironie, Electrecord a înmânat discul de aur chiar lui Dan Chișu, reprezentantul formației Phoenix.

În 1992 formația a fost invitată să susțină un concert în Spania, la Sevilla, și a efectuat un turneu în Statele Unite și Canada. Tot din 1992 datează și un concert inedit, susținut pe unul din holurile Politehnicii din București. Au participat: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Mani Neumann, Volker Vaessen și probabil Ovidiu Lipan.

La sfârșitul lui 1992 a luat ființă și cel de-al doilea fan-club Phoenix, de data acesta la Timișoara, sub coordonarea Fundației Independente pentru Tineret Timiș. Printre facilitățile oferite membrilor se numărau: intrarea gratuită la concert și accesul cu prioritate la albumele și materialele promoționale ale formației. În momentul inițierii se dorea organizarea unor serate muzicale săptămânale, precum și invitarea unor foști membri Phoenix care să povestească despre formație.

Pentru anul 1993 s-au conturat trei evenimente: apariția monografiei trupei, intitulată Adevărata istorie a formației Phoenix, realizarea unui film documentar pe baza acesteia și punerea în scenă a operei rock Empire of Vampires, cu versuri în limba română compuse de Șerban Foarță. Totodată, Nicu Covaci dorea să înființeze o mică editură și o casă de discuri. Nici unul dintre aceste proiecte nu a fost finalizat în acel an. Formația cântă în continuare cu Volker Vaessen la chitară bas și cu Dragoș Bădoi ca solist vocal.

În același an, casa de discuri Fanny din Belgia a scos o copie pirat a albumului Cantafabule, pe CD, supranumită Cant of a Bule. Însă sunetul și transpunerea de pe discul de vinil erau la standarde scăzute.

Sigla formației, folosită începând cu anul 1994, este o pasăre Phoenix stilizată realizată de Nicolae Covaci.

Anul 1994 a adus cu sine plecarea vocalistului Dragoș Bădoi din formație. Nicolae Covaci a considerat că stilul acestuia de a cânta este „bun, dar ușurel”, nefiind în concordanță cu linia haiducească a formației.

Între realizările anului sunt de menționat două concerte, la București și la Timișoara, în formula anilor '60 (Nicu Covaci, Moni Bordeianu, Béla Kamocsa, Pilu Ștefanovici), prilejuite de apariția monografiei Phoenix, însă eu..., la Editura Nemira. De menționat este faptul că drumul muzicienilor de la București la Timișoara a fost deschis de către mașinile de poliție, toate zborurile fiind suspendate din cauza vremii. Cartea amintită, scrisă de Nicu Covaci, surprinde activitatea formației din perioada 1962–1977 într-o manieră ușor romanțată. Volumul al doilea, dedicat perioadei ulterioare și intitulat Phoenix, dar eu..., era programat să apară în primăvara lui 1995, însă din anumite motive, Nicu Covaci nu l-a mai scris atunci.

„Multă vreme nu am fost decis să dezvălui totul. Lumea o să-și schimbe impresia despre Phoenix. Ei vor să aibă niște idoli perfecți, intangibili și adevărul este că artiștii sunt departe de a fi niște îngeri.”

—Nicolae Covaci, interviu în revista Playboy''

Phoenix, însă eu... a fost apreciată de Uniunea Scriitorilor ca una dintre puținele mărturii autentice de la jumătatea anilor '90 despre viața tineretului în România anilor '60–'70. În aceeași perioadă și tot la Editura Nemira, apare volumul Versuri pentru Phoenix de Șerban Foarță (în colaborare cu Andrei Ujică). Acesta conține textele albumului Cantafabule însoțite de câteva ilustrații și reprezintă de fapt ediția a doua (revăzută și adăugită) a volumului publicat inițial în 1976, când Foarță a debutat ca poet.

Tot acum este reluat proiectul Empire of Vampires – Împăratul Vampirilor, de data aceasta renunțându-se la ideea de „stage performance”. Cu scenariul și piesele finalizate, se încerca găsirea unui producător dispus să finanțeze un film artistic. În acest sens a fost făcută o sesiune de înregistrări. „I Need a Friend”, piesa centrală a coloanei sonore a filmului, urma să apară și pe un album viitor. Dorința liderului Phoenix era ca pelicula să fie regizată la Hollywood, iar în ea să joace actori celebri.

În paralel cu aceste activități, Nicu Covaci a realizat un proiect solo, înregistând piesa „Neverending Fight”. Ea a beneficiat de un videoclip produs de postul de televiziune Antena 1.

În 1995 Electrecord a lansat compilația Evergreens, în format CD, acest produs reprezentând al doilea compact disc cu piese Phoenix, după Symphoenix/Timișoara. Inițial se dorise o reeditare pe suport modern a suitei „Ciclul anotimpurilor”, apărută pe LP-ul Cei ce ne-au dat nume (1972). Faptul că nu a fost consultat asupra formei finale, precum și selecția defectuoasă prezentă pe compilație, l-au nemulțumit profund pe liderul Nicolae Covaci. Practic CD-ul începe cu trei piese de pe EP-urile formației, continuă cu întreg albumul Cei ce ne-au dat nume și se sfârșește cu o selecție de pe Mugur de fluier. Concomitent cu CD-ul Evergreens, apare o versiune pe casetă audio a compilației Remember Phoenix (scoasă inițial în 1991, pe disc de vinil). Confuzia constă în faptul că Electrecordul a intitulat caseta Evergreen, folosind aceeași grafică cu cea a CD-ului.

Tot în 1995 apare un alt material pirat: este vorba despre Pasărea Rock, ce cuprinde o parte din piesele înregistrate în 1990 și cele două prelucrări de pe single-ul Ballade for You/The Lark. Nicolae Covaci a reacționat prompt, dând în judecată casa respectivă de discuri.

În 1996 este reeditat albumul Cantofabule, de data aceasta cu denumirea corectă: „Cantafabule”. Diferă însă coperta (creație a lui Nicu Covaci, menită să o evoce pe cea inițială a lui Valeriu Sepi, cenzurată în 1975) și ultima piesă, „Phoenix”, care nu se mai termină cu acel solo de pian electric, ci reia imnul „Fie să renască” enunțat la finalul primei compoziții de pe album. După un scurt turneu prin țară, formația susține un concert extraordinar la Sala Radio din București, pe 21 decembrie, în formula: Nicu Covaci, Ioji Kappl., Mani Neumann, Dzidek Marcinkiewicz și Ovidiu Lipan Țăndărică, alături de Orchestra Radiodifuziunii și un cor mixt. Este prezentată pentru prima dată publicului român piesa „(The Tale of) Baba Novak”, cu textul original în limba engleză. Nicu Covaci compune piesa „Ceata” pentru a susține campania electorală a Convenției Democrate Române, acesta reprezentând singurul moment în care muzicianul s-a apropiat de politică.

În 1997 au fost lansate pe piață înregistrările din 1990, sub forma albumului Aniversare 35, editat la casa de discuri Genius CD. Acest eveniment a prilejuit reunirea formației pentru a susține câteva concerte în București și Timișoara. Pe 9 august este înființat clubul „Phoenix” din Constanța.

Tot în acest an apare albumul Phoenix Dance Explosion al formației Proiect K1, ce conține compoziții Phoenix interpretate într-o manieră techno-dance. Cea mai de succes prelucrare s-a dovedit a fi piesa „Fată verde” (realizată după „Ochii negri, ochi de țigan”).

„Cei de la K1 au fost foarte simțiți să vină să mă întrebe dacă pot să preia din piesele mele. Le-am spus să le facă așa cum le cere limbajul lor, nu doar să înlocuiască cu keyboards acolo unde era chitară. Să le rupă în bucăți și să le asambleze din nou. Unde au avut curaj să facă asta, le-a ieșit, unde au fost timorați, ca în «Canarul», a fost slăbuț. «Nunta» și «Fată verde» au ieșit în schimb foarte bine.”

—Nicolae Covaci, interviu în Playboy

În 1998 este lansat albumul de restituiri Vremuri, anii 60.... Acesta cuprindea, în afară de cele șase piese românești de pe primele EP-uri ale formației, încă șapte melodii din aceeași perioadă, înregistrate la Radioteleviziunea Română sau în particular, cu aparate artizanale. Albumele lansate în 1997 și 1998 sunt promovate printr-o serie de concerte în vara lui 1998.

Tot în 1998, după o pregătire de jumătate de an, a fost pus în scenă spectacolul Cantafabule (supranumit remix). Acesta consta din piesele reorchestrate ale vechiului album din 1975, alături de altele noi sau preluate de pe alte albume („Păpărugă”) și de o serie de interludii. Partea muzicală era dublată de proiecții de film și balet pe scenă. Spectacolul a fost susținut în șase mari orașe din țară. După terminarea spectacolului, Ionuț Contraș se alătură formației pe post de manager (din 2004), iar mai apoi pe post de percuționist (din 2005).

Articol principal: Cantafabule remix.

Anul 1999 aduce cu sine reeditarea pe CD a albumelor Cei ce ne-au dat nume și Mugur de fluier. În luna mai apare compilația The Best of Club A, pe care este prezentă și formația Phoenix, cu piesa „Mica țiganiadă”. În acest an, componența formației se schimbă. Dintre vechii membri mai rămân doar Nicu Covaci și Mani Neumann, alături de care vor cânta Tavi Colen și Alin Oprea din formația Talisman, Lucian Cioargă (de la Taxi) la tobe și, mai târziu, Volker Vaessen la chitară bas și Dzidek Marcinkiewicz la clape. Este lansat un maxi-single cu trei piese, intitulat Ora-hora, pe care inițial fusese programată să apară și melodia „Baba Novak”. Acest material, precum și un turneu, au prefațat albumul ce avea să apară peste un an.

Așadar, în 2000 este scos albumul În umbra marelui urs (ortografiere greșită care avea să fie corectată abia în 2003, la reeditare: În umbra marelui U.R.S.S., fără lansare însă). Urmează o serie de concerte, atât în țară cât și în străinătate, la care a fost oferit cadou, odată cu biletul, câte un exemplar reeditat al maxi-single-ului Ora-hora. Din cauza unor dificultăți ivite pe parcurs, turneul din România a fost întrerupt la jumătate. În Germania s-a pus în vânzare și o casetă video, cuprinzând scene din concert și purtând același nume: Ora-hora. De asemenea, este finalizată și o variantă în limba engleză a albumului, intitulată In the Shadow of the Big Bear și avându-l ca solist vocal pe Malcolm J. Lewis (fostul basist al grupului Black Sabbath). Cu toate acestea, materialul nu a beneficiat de promovare din partea casei de discuri, motiv pentru care contractul a fost reziliat mai târziu.

Articol principal: In the Shadow of the Big Bear.

Tot în 2000 apare Phoenix vinil EP, un produs dedicat colecționarilor, editat exclusiv pe suport disc vinil de 7" (17 cm), într-un număr limitat (103 exemplare). Acest material, apărut prin intermediul firmei Eugen Hoffmann S.R.L., conține șase piese reluate de pe albumul de restituiri Vremuri, anii 60... (lansat cu doi ani înainte), mai precis acele înregistrări șaizeciste publicate în premieră.

Baba Novak, Phoenix 40 și 45 de ani (2001–2007)

Concert Phoenix la Sala Palatului din București.

În 2001 formația se reunește în componența anilor '70 (împreună cu Mani Neumann) și susține un concert privat în decembrie la Opera Națională București. La chitară bas va cânta pentru moment Eugen Tegu. Piesa „În umbra marelui U.R.S.S.” apare pe compilația Rockada, apărută pe piață împreună cu revista Fan Hits & Posters. În 2002 este susținut un al doilea concert la Operă, de data aceasta pentru publicul larg. La chitară bas revine Ioji Kappl. În vară, Phoenix participă la Festivalul de la Mamaia cu spectacolul intitulat „A fost odată în România”, invitații surpriză fiind Moni Bordeianu și Gheorghe Zamfir. După acest eveniment, în octombrie, are loc un nou concert privat la Operă, dedicat celor care au sprijinit formația de-a lungul timpului, primul dintre cele două spectacole dedicate aniversării a 40 de ani de activitate muzicală a formației. Concertul aniversar „Phoenix – 40 ani de succes” reunește o mulțime de invitați surpriză: vechi membri ai formației (Moni Bordeianu, Kamocsa Béla, Ioan Pilu Ștefanovici – care nu va putea ajunge însă, Liviu Butoi, Valeriu Sepi, Costin Petrescu, Dzidek Marcinkiewicz, Volker Vaessen, Lucian Cioargă, Eugen Tegu, Alin Oprea, Tavi Colen, Ulli Brand) și invitați speciali (Gheorghe Zamfir, Malcolm J. Lewis, Jools Cooper, Sistem, Da Capo și SymPhoenix Orchestra). Acest concert a fost organizat cu sprijin din partea Guvernului României. În seara zilei de 11 octombrie 2002, timp de cinci ore, a fost susținut cel de-al doilea concert, la Sala Polivalentă din București, pentru publicul larg. Într-un interviu din 2002, Nicolae Covaci declara că, dacă ar fi fost lipsit de ajutorul oferit în organizarea concertului aniversar, ar fi intenționat să pună capăt activității formației Phoenix.

„În lume nu există, după știrea mea, decât două grupuri care se află pe scenă după 40 de ani: Phoenix și Rolling Stones.”

—Nicolae Covaci

Tot în 2002, jurnalistul și realizatorul TV Doru Ionescu produce primele două părți ale „Integralei Phoenix 40”, prilejuite atât de momentul jubiliar, cât și de recentele descoperiri în arhiva Televiziunii Române. Primul episod („Anii '60: Vremuri”, difuzat pe 29 iulie) surprinde perioada „beat” a formației (1962–1970), prezentând primele filmări și videoclipuri realizate între 1968 și 1969. Cei intervievați au fost Nicu Covaci, Béla Kamocsa, Mircea Baniciu, Petru Umanschi, Aurel Gherghel, Octavian și Florin Silviu Ursulescu, Florian Pittiș, Paul Grigoriu, George Stanca, Camil Petrescu jr. și Doru Tufiș. Al doilea episod („Anii '70: Cei ce ne-au dat nume”, difuzat pe 12 august) trece în revistă perioada anilor '70, prezentând filmările formației timișorene realizate de TVR în acea perioadă. Au fost intervievați: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Costin Petrescu, Ovidiu Lipan Țăndărică, textierul Șerban Foarță, ziariștii Petru Umanschi, Octavian și Florin Silviu Ursulescu, George Stanca și Daniela Caraman-Fotea, actorul-colaborator Florian Pittiș, cercetătorul Andrei Oișteanu, operatorul și DJ-ul Adrian Valentir.

Tot în 2002, casa de discuri Quattro din Ucraina scoate pe piață un disc-pirat intitulat Music Heritage – Phoenix. Acesta cuprinde piese preluate de pe CD-urile Vremuri, anii 60... (1998) și Mugur de fluier (1999).

În 2003 este reeditat albumul În umbra marelui U.R.S.S., de data aceasta la Electrecord, având adăugată o nouă piesă („Ceata I”). De Paști este susținut un concert de trei ore împreună cu formația Humble Pie. În acest an apar următoarele două episoade din „Integrala Phoenix 40”. Al treilea („Anii '70–'80: ...însă Nicolae Covaci”, difuzat pe 28 ianuarie) surprinde perioada anilor '80 și aduce elemente inedite: interviuri în premieră cu Ioji Kappl, Moni Bordeianu, Valeriu Sepi și Paul Șuvăgău (luate în dimineața concertului aniversar din 11 octombrie 2002), primele interviuri din '90 cu Nicu Covaci, Mircea Baniciu și Moni Bordeianu, luate la București și Osnabrück, noi imagini din anii '70 (filmate de Ioan Cărmăzan), muzică și fotografii din anii '80 (inclusiv Nicu Covaci cântând acasă la Mircea Florian în toamna lui 1989), primul concert Phoenix în România (la Festivalul Rock '91), prima reunire a grupului de la Paris (în primăvara lui 1990) și recitalul de la Festivalul de la Mamaia, ediția 1992. Toate acestea sunt completate de interviuri luate în 2000 lui Nicolae Covaci și lui Ovidiu Lipan. Episodul al patrulea („Anii '90: Fie să renască!”, difuzat pe 12 octombrie) este centrat pe perioada anilor '90. Pe lângă filmări private sau din arhiva TVR și interviurile cu membrii formației, în emisiune se mai destăinuie și Dan Chișu (scenograf al ultimelor puneri în scenă ale Cantafabulelor în anii '70 și artizanul proiectelor Phoenix în primii ani '90), Dorian Ciubuc, cel care i-a adus pentru prima dată în România în anii '90, după mai multe încercări nereușite ale altora, Anca Vijan Graterol (membră în formație, atât în Germania, cât și la începutul anilor '90).

Pe data de 4 aprilie 2003, cu prilejul celor 40 de ani de activitate, Nicolae Covaci primește de la Eugen Simion, președintele Academiei Române, diploma „Distincția culturală”. Florian Pittiș a menționat în repetate rânduri faptul că l-a propus pe Nicu Covaci pentru a fi ales membru al Academiei.

În 2004 este cooptat în formație chitaristul Cristi Gram (fost membru Talisman), împreună cu care formația reunită începe lucrul la un nou album. Este efectuat un turneu în Canada, prilej cu care formația scoate o compilație promoțională intitulată Empire of Vampires, într-un număr limitat de exemplare. Aceasta conține piese de pe albumele SymPhoenix/Timișoara (1992), Aniversare 35 (1997), Vremuri, anii 60... (1998) și În umbra marelui U.R.S.S. (2003).

Pe 9 octombrie este difuzat episodul al cincilea al „Integralei Phoenix”, intitulat „Anii 2000: Anotimpul 5” și prilejuit de întâlnirea underground organizată în Club A din București, pe data de 2 octombrie 2002. Este trecută în revistă toată istoria formației și sunt intervievați Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Moni Bordeianu, Dorel Vintilă Zaharia, Ovidiu Lipan Țăndărică, Costin Petrescu, Mani Neumann, Corneliu „Schwartz” Calboreanu, Octavian și Florin Silviu Ursulescu, Aurel Gherghel și Dan Chișu. Ca element inedit, sunt prezentate câteva fragmente audio dintr-o emisiune de la Radio Europa Liberă (datate 1970), în care Cornel Chiriac discută cu Moni Bordeianu despre cenzura unor piese Phoenix din anii '60.

În 2005 formația organizează un turneu în Statele Unite ale Americii, prilej cu care va edita o compilație special pentru fanii de acolo, intitulată Go West. Pe aceasta vor apărea piese ale formației cântate doar în limba engleză, între care două în premieră, ce aveau să apară pe albumul lansat în toamna aceluiași an. În țară, formația susține un concert la Sala Palatului, pe data de 22 mai, pentru ajutorarea sinistraților din Timiș care fuseseră afectați de inundații.

Pe 21 octombrie 2005 Phoenix lansează albumul Baba Novak printr-un concert la Sala Palatului. Acest concert va fi înregistrat și lansat un an mai târziu pe DVD-ul intitulat Live at Sala Palatului, cu prilejul turneului de promovare a noului album. Piesele „Mila 2 de lângă 3” și „Zori de zi” au beneficiat de videoclipuri regizate de Tudor Grămescu.

În 2006 se desfășoară turneul de promovare a albumului Baba Novak, susținut în perioada 11–25 octombrie în zece orașe din România (Constanța, Brăila, Brașov, Pitești, Craiova, Arad, Cluj-Napoca, Bistrița, Iași și București). Fiecare spectator a primit, pe lângă biletul de intrare, un video-CD promoțional conținând videoclipurile „Zori de zi” și „Mila 2 de lângă 3”, precum și două piese din concertul de lansare a albumului („Andrii Popa” și „Baba Novak”). Filmările TVR prilejuite de acest turneu au constituit materialul pentru un documentar difuzat în două părți pe 1 decembrie 2006. Pe 27 noiembrie, Jurnalul Național scoate o ediție de colecție dedicată formației și intitulată „Legenda Phoenix”.

Imagine din concertul aniversar „Phoenix 45 de ani” (Teatrul Național din București, 19 noiembrie 2007).

În februarie 2007, poetul și regizorul de teatru Victor Cârcu lansează la o editură din Germania textul operei rock Meșterul Manole, ilustrat cu schițele originale ale lui Valeriu Sepi.

Covaci se numără printre invitații ce participă la realizarea dublului album Cei ce vor fi al formației Iris, lansat cu ocazia împlinirii a trei decenii de activitate. În acest context, liderul Phoenix înregistrează alături de Iris piesa „O mie de întrebări”.

La începutul toamnei, Mircea Baniciu părăsește formația din motive personale, fiind înlocuit cu Bogdan Bradu. Acesta din urmă mai cântase alături de formație și la începutul anilor 2000, în lipsa lui Baniciu.

Sunt reeditate albumele nouăzeciste Symphoenix/Timișoara și Aniversare 35. Edițiile noi au o grafică diferită față de cele inițiale și au apărut sub egida propriei case de discuri, Phoenix Records. În 5 noiembrie 2007, apare compilația Cântece interzise/Cenzurat, distribuită cu ziarul Jurnalul Național. Compilația conține o piesă Phoenix needitată anterior – „Vișina”, într-o versiune live din 1971. Această piesă făcea parte din materialul pentru albumul Cei ce ne-au dat nume, însă a fost interzisă la vremea respectivă și astfel nu a mai apărut pe disc.

Pe data de 12 noiembrie 2007, Nicolae Covaci, Florin Bordeianu, Josef Kappl, Manfred Neumann, Bogdan Bradu, Ionuț Contraș și Cristi Gram sunt decorați de către președintele Traian Băsescu cu „Meritul cultural în grad de cavaler”, în vreme ce Ovidiu Lipan Țăndărică, având deja această distincție, este înaintat la gradul de ofițer.

Pe data de 19 noiembrie 2007 Phoenix susține în sala mare a Teatrului Național din București concertul aniversar de 45 de ani „Phoenix & Friends – 100% Unplugged”. Acesta este acustic, potrivit unui proiect mai vechi, și îi are ca invitați pe Johnny Răducanu, Gheorghe Zamfir, Dumitru Fărcaș, Moni Bordeianu, Marius Mihalache, Stelu Enache, Ludovic Orban, Tavi Colen, acordeonistul Dan Zahan din Turda și Cvartetul Passion. În paralel, Nicu Covaci realizează o expoziție cu lucrări de artă ale sale în foaierul teatrului. Cu o parte din banii strânși în urma acestui eveniment urmează să fie constituită o „bursă Phoenix” acordată unei persoane merituoase pentru a studia la Institutul SAE din Köln și a deveni inginer de sunet cu atestare la nivel european. Al doilea concert ce marchează 45 de ani de activitate a formației, „Phoenix & Friends – Live la Sala Palatului”, are loc pe 7 decembrie și reprezintă o incursiune cronologică în istoria Phoenix-ului. Tot acum, apare compilația 45 ani de muzichie, alcătuită din piese extrase de pe CD-urile SymPhoenix/Timișoara, Evergreens și Aniversare 35.

Proiecte noi, Phoenix 50 și 55 de ani (2008–2017)

Între invitații speciali ai formației în concertul aniversar de 45 de ani s-au numărat Johnny Răducanu, Dumitru Fărcaș și Gheorghe Zamfir.

În 2008 realizatorul TV Doru Ionescu realizează episodul al șaselea al „Integralei Phoenix”, intitulat „Apocalipsa după Phoenix: Baba Novak”, care se concentrează pe pregătirea, lansarea și turneul aferent ale albumului Baba Novak, și pe cele două spectacole-eveniment „Phoenix 45 de ani”. Josef Kappl și Mani Neumann părăsesc definitiv Phoenix-ul. Cei doi sunt înlocuiți de Volker Vaessen (bas) și Dzidek Marcinkiewicz (clape).

Nicu Covaci apare pe DVD-ul Folk You 2007 (lansat cu Jurnalul Național pe 4 august 2008) cu piesa „The Measure of a Man”. Aceasta a fost înregistrată în concert, alături de tânărul Silvan Stâncel, în cadrul ediției a treia a Festivalului Folk You! de la Vama Veche. Casa de discuri Electrecord, în colaborare cu Phoenix Records, reeditează albumele Cei ce ne-au dat nume, Mugur de fluier, Cantafabule și Vremuri, anii 60....

Pe 1 noiembrie 2008, la clubul „Silver Church” din București, are loc concertul de lansare a unui nou album de creație, Back to the Future..., realizat împreună cu Moni Bordeianu. Materialul conține piese mai vechi, majoritatea neînregistrate anterior, compuse de către Bordeianu (unele împreună cu Covaci). Pe acest disc apare și o versiune reorchestrată a celei mai vechi piese din repertoriul formației – „Știu că mă iubești (și tu)”. Pe 17 noiembrie, Jurnalul Național lansează o nouă ediție de colecție dedicată grupului Phoenix, de data aceasta însoțită de un CD compilație cu 18 piese.

În 2009 este realizat un videoclip la piesa „Touché, Touché” de pe Back to the Future.... Clipul este regizat de Cristian Radu Nema și este inclus pe ediția reeditată a albumului. Pe 1 martie, formația susține un concert la Sala Olimpia din Timișoara, cu scopul de a promova discul lansat în anul precedent. Pe 7 martie 2009, are loc în Capitală concertul „Ora-hora”, prilej cu care formația este invitată în emisiunea Timpul chitarelor (TVR 2), unde Nicu Covaci vorbește despre reluarea unui proiect mai vechi de-al său, cu influențe celtice – AnteMiorița. Sunt prezentate, în avanpremieră, fragmente ale unor piese ce urmează să facă parte din AnteMiorița: „Cimpoiul fermecat” și „Asgard”. Solistul principal al noului proiect urmează să fie Bogdan Bradu, în timp ce Cristi Gram va avea un rol important în orchestrarea noilor compoziții.

Articol principal: AnteMiorița.

Phoenix apare pe albumul video Timpul chitarelor, scos pe piață sub forma unui DVD ce cuprinde o selecție cu filmări din arhiva Televiziunii Române, ilustrând cele mai reprezentative nume din istoria rock-ului și folk-ului românesc. Cele trei filmări ce aparțin grupului timișorean, prezente pe acest material, sunt „Vremuri”, „Totuși sunt ca voi” (din perioada „beat”) și „Andrii Popa” (videoclip din perioada „etno”, filmat în Studiourile Buftea).

Pe 1 decembrie 2009, de Ziua națională a României, are loc la Sala Palatului premiera spectacolului Sinteza Rapsodia—Anotimpurile, proiect de rock simfonic ce combină suita „Ciclul anotimpurilor” de pe albumul Cei ce ne-au dat nume cu Rapsodia română nr. 1 în La major a lui George Enescu. Unul dintre invitați este Bogdan Munteniță, solist cu care formația va colabora și în anii următori.

Articol principal: Sinteza Rapsodia—Anotimpurile.

Pe 27 mai 2010, la Opera Română are loc concertul „Phoenix Classics”, ce presupune colaborarea cu Orchestra Simfonică București (condusă de dirijorul Daniel Jinga). Urmează turneul „SymPhoenix”, în parte acustic, care prilejuiește revenirea formației la Timișoara: spectacolul „SymPhoenix” se desfășoară în Parcul Rozelor, pe 24 iunie 2010, formația fiind acompaniată de Filarmonica Banatul din Timișoara. Pe 28 august, Phoenix participă la Festivalul Peninsula de la Târgu Mureș, unde grupul timișorean urcă pe aceeași scenă cu Europe și cu colegii de generație de la Omega, trupă maghiară înființată tot în 1962. Covaci renunță la Ionuț Contraș. Este publicată cartea Blues de Timișoara, o autobiografie de Béla Kamocsa, lucrare ce conține, între altele, o istorie a perioadei șaizeciste a Phoenix-ului.

Pe 29 martie 2011 se desfășoară un nou concert simfonic „unplugged” la Opera Națională București, ce facilitează încă o colaborare cu Orchestra Simfonică București. De data aceasta, participă și corul Accustic. Covaci produce un videoclip pentru piesa „În umbra marelui U.R.S.S.”. În această perioadă, liderul Phoenix declară pentru presă că a demarat un nou proiect, Rădăcini, despre care precizează: „Pentru prima oară în cincizeci de ani, Ministrul culturii mi-a oferit sprijin pentru proiectul la care lucrez acum. La fel, Ministrul mediului susține inițiativa bazată pe ideea legăturii noastre vitale cu natura.” Tot acum, este readusă în atenția publicului opera AnteMiorița, programată să constituie proiectul principal al formației pentru anul următor: „«Rădăcinile» este proiectul de finalizat pe anul acesta, iar după aceea, începând de anul viitor, voi lucra la «AnteMiorița», cu ocazia împlinirii celor 50 de ani de Phoenix.” Formația este invitată pentru a doua oară în emisiunea Timpul chitarelor (TVR 2), Volker Vaessen fiind suplinit temporar de Iulian Vrabete, basistul de la Holograf.

În 2012 Ovidiu Lipan Țăndărică părăsește definitiv formația. Covaci îl înlocuiește cu Ionuț Micu, fostul toboșar de la grupurile Interitus Dei, Krypton și Talisman.

Anul 2012 a însemnat aniversarea a jumătate de secol de activitate a legendarului grup timișorean ce la început s-a numit Sfinții. Evenimentul jubiliar se desfășoară la Ateneul Român, pe data de 5 decembrie, printre invitații de marcă numărându-se Mircea Albulescu, Gheorghe Zamfir, Grigore Leșe, Vlad Miriță, Marius Mihalache, Adrian Naidin, Valeriu Sepi, Bogdan Munteniță, alături de rapsozi populari, un cor de copii, noi tineri instrumentiști, plus bateristul din perioada 1967–1970, Dorel Vintilă Zaharia. Evenimentul marchează începerea colaborării cu violonista Cristina Kiseleff, absolventă de studii muzicale clasice și fostă elevă a lui Gabriel Croitoru și Mircea Tiberian. În 20 decembrie, concertul aniversar este susținut și la Timișoara, în fosta Piața Operei. Tot acum apare pe piață 50 ani: Best of Phoenix 1962–2012, un disc vinil, în ediție limitată, despre care Nicu Covaci spunea: „Este un produs de înaltă clasă, ce se adresează în primul rând colecționarilor și fanilor din «aripa dură» a Păsării Phoenix.”

În iunie 2013, în cadrul unei emisiuni televizate, este prezentată o piesă (cu Bogdan Munteniță la voce) din opera AnteMiorița. Pe 28 octombrie 2013, în clubul „Silver Church” din București, se desfășoară concertul „Phoenix International”, fiind lansat și un CD compilație cu același nume. Atât concertul, cât și discul se axează în special pe creațiile în limba engleză din repertoriul Phoenix, compuse preponderent în perioada de exil din Germania Federală. Participă, în calitate de invitați, Moni Bordeianu, Bogdan Munteniță (soliști vocali), Cristina Kiseleff și Teodor Tomulescu (viori).

2014 aduce schimbări masive de componență. La începutul anului solistul Bogdan Bradu se retrage din Phoenix, în urma unei decizii personale de a renunța la muzica rock și de a se întoarce la prima și marea lui dragoste – opera. În februarie, Cristi Gram părăsește și el Phoenix-ul, la un deceniu după ce s-a alăturat formației. Plecarea lui Gram s-a ivit din cauza unei dispute cu Covaci, acesta reproșându-i chitaristului colaborarea cu supergrupul Pasărea Rock, înființat de Mircea Baniciu, Josef Kappl și Ovidiu Lipan. Tot în 2014, în primăvară, Cristina Kiseleff își întrerupe activitatea în Phoenix. În acest context, Covaci reîntregește formula cu Costin Adam (solist vocal), Dan Albu (chitară) și Sergiu Corbu Boldor (vioară, blockflöte), cu care repetă piesele vechi într-un cantonament la Azuga. În luna mai apare maxi-single-ul Asgard, ce conține piesa omonimă, „Vino, Țepeș!” „Nevermind” și „Nunta”. Acestea sunt primele înregistrări oficiale cu Costin Adam, noul vocalist. În vară, Ionuț Micu este înlocuit cu Flavius Hosu, un toboșar de doar 13 ani, iar chitaristul Andrei Cerbu (11 ani) cântă ocazional cu Phoenix. În urma a două cantonamente a câte o lună, la Sinaia și Mangalia, sunt definitivate piesele pentru un nou album ce are ca temă principală voievozii și regii care au luptat pentru țară împotriva dușmanilor. Pe 16 octombrie are loc un concert în Berăria H din Capitală, concomitent cu apariția unui maxi-single promoțional cu trei piese, ce prefațează noul album. Covaci întrerupe colaborarea cu Dan Albu și cu Sergiu Corbu Boldor și îi cooptează pe Andrei Cerbu și Marc Alexandru Ținț, ambii la chitară.

Phoenix (2015). De la stânga la dreapta: Marc Alexandru Ținț, Dzidek Marcinkiewicz, Moni Bordeianu, Costin Adam, Volker Vaessen, Nicu Covaci (sus), Flavius Hosu și Andrei Cerbu (jos).

Noul album se numește Vino, Țepeș! și este lansat în cadrul unui concert pe 6 decembrie la Palatul Național al Copiilor. Odată cu acest album, apar pe piață două volume, scrise de Nicolae Covaci, despre istoria formației: Phoenix: Însă eu, o pasăre... și Phoenix: Giudecata înțelepților. Primul reprezintă reeditarea cărții Phoenix, însă eu..., publicată inițial în 1994, și prezintă istoria grupului timișorean de la înființare până la plecarea clandestină în Germania de Vest în 1977. Al doilea volum reprezintă o lucrare nouă, în care Covaci relatează povestea Phoenix de după 1977. Ambele volume apar la Editura Integral. În anul următor, la aceeași editură, apare a treia ediție (după cele din 1976 și 1994) a volumului Texte pentru Phoenix. Acesta reunește versurile scrise de poetul Șerban Foarță (în colaborare cu Andrei Ujică) pentru Cantafabule. Este filmat un videoclip pentru piesa care dă numele discului Vino, Țepeș!.

Periplul chitariștilor de pe parcursul ultimului an ia sfârșit în a doua jumătate a lui 2015, odată cu revenirea lui Cristi Gram. În 5 noiembrie, pe fondul protestelor de stradă generate de tragedia de la Colectiv, este înregistrată piesa „Fie să renască”, în fapt o variantă refăcută a melodiei „Phoenix” de pe Cantofabule.

Pe 16 martie 2016 este organizat „Arhaic Rock”, un concert Phoenix, în care, alături de instrumentele specifice rock-ului, își găsesc locul violoncelul și câteva instrumente tradiționale precum tulnicul, toaca, buciumul sau cavalul. Participă Adrian Naidin (violoncel), Maria Casandra Hauși (voce), alături de doi tineri muzicieni – Roxana Zanga și Daath Yug – ce au înființat Drum'n'Flute, un proiect de muzică etno rock interpretată cu instrumente tradiționale românești și având ca punct de plecare compoziția „Strunga” a lui Nicu Covaci. Este publicată cartea Nebunul cu ochii închiși. Mony Bordeianu în dialog cu Doru Ionescu, o biografie a primului vocalist al grupului timișorean.

În 2017 Phoenix împlinește 55 de ani, moment marcat de spectacolul „Phoenix & Friends Rock Edition”, desfășurat la Arenele Romane din București, pe 19 aprilie, chiar în ziua în care Nicu Covaci face 70 de ani. Evenimentul aduce pe scenă, alături de membrii Phoenix, o serie de invitați din zona rock-ului: Dan Andrei Aldea, Călin Pop (Celelalte Cuvinte), Roman Iagupov (Zdob și Zdub), AG Weinberger, Rareș Totu, Alin Oprea (Talisman), Crivăț și Luparul (Bucovina), Trooper, Bogdan „Bodo” Marin (Proconsul), Eugen Mihăescu și Gabriel „Guriță” Nicolau (Krypton), Tavi Iepan (Rezident EX), soliștii Moni Bordeianu, Bogdan Bradu și Malcolm J. Lewis, veteranul toboșar Dorel Vintilă Zaharia, dar și tinerii chitariștii Flavia Staicu și Andrei Cerbu (amândoi în vârstă de 14 ani). Pe 2 iunie, în Piața Libertății din Timișoara, un al doilea concert aniversar „Phoenix & Friends 55 de ani”, îi aduce pe scenă, lângă veterana trupă, pe invitații Moni Bordeianu, Bogdan Bradu, Bogdan Munteniță, Valeriu Sepi și Titi Dragomir, plus două formații locale: All Friends Band și Vest Phoenix Cover.

Apare o nouă carte semnată Nicu Covaci: 55 de ani de Phoenix în 21 de interviuri. Pe 7 octombrie 2017 este difuzat episodul al șaptelea al „Integralei Phoenix”, intitulat „Știu că mă iubești și tu... Vlad Țepeș!” (realizator Doru Ionescu, TVR). Episodul acoperă perioada 2008–2014, prezentând lansarea discului Back to the Future..., aparițiile în emisiunea Timpul chitarelor (2009 și 2011), proiectele live „Rapsodia I/Cei ce ne-au dat nume”, „Phoenix Classics” și „SymPhoenix”, jubileul de la Ateneul Român din decembrie 2012, încheindu-se cu pregătirea albumului Vino, Țepeș!. Covaci întrerupe colaborarea cu Volker Vaessen și reface formula cu Vlady Săteanu (chitară bas) și Lavinia Săteanu (vioară).

Renașterea. Turnee în noua componență (2018–prezent)

Pe 28 ianuarie 2018 are loc evenimentul „Eminescu, eternul Phoenix” la Palatul Noblesse din București, unde, alături de Phoenix (care susține un microrecital), mai participă jurnalistul Doru Ionescu, eminescologul George Anca și solistul Stelu Enache. Cu această ocazie apare CD-ul Eminescu, eternul Phoenix, distribuit împreună cu o broșură despre prezența versurilor lui Mihai Eminescu în muzica rock/folk românească.

Este reluat proiectul Sinteza Rapsodia—Anotimpurile, ce a avut premiera în decembrie 2009. Turneul național „Sinteza – Rapsodia” începe pe 10 februarie 2018, la Iași, și se încheie pe 4 ianuarie 2019, la București. În această perioadă, Phoenix a avut și alte proiecte, precum un nou concert „Arhaic Rock”, organizat pe 16 octombrie 2018. „Sinteza – Rapsodia” constituie primul turneu într-o formulă nouă, renăscută, „cea mai bună pe care Phoenix a avut-o vreodată”, conform liderului Nicu Covaci. Astfel, alături de acesta, îi găsim pe orădeanul Vlady Săteanu la bas, soția lui – Lavinia Săteanu – la vioară, Cristi Gram la chitară, solistul Costin Adam și tânărul toboșar Flavius Hosu. Covaci renunță la Dzidek Marcinkiewicz.

Este publicată cartea Între Phoenix și... Le Corbusier. Costin Petrescu în dialog cu Nelu Stratone, o biografie a arhitectului–muzician Costin Petrescu, membru Phoenix între 1972–1975 și participant la înregistrarea legendarelor albume Cei ce ne-au dat nume și Mugur de fluier.

Phoenix, în formula renăscută: Costin Adam, Lavinia Săteanu, Nicu Covaci, Cristi Gram, Flavius Hosu, Vlady Săteanu.

În aprilie 2019, în cadrul emisiunii Muzică și Radio realizată de Lenți Chiriac și difuzată de Radio România Actualități, Cristi Gram a anunțat că formația lucrează la două albume ce se află în curs de imprimare în studio: primul este constituit de materialul proiectului Sinteza Rapsodia—Anotimpurile, iar al doilea este reprezentat de reînregistrarea în formula actuală și cu un sunet modern a zece dintre cele mai cunoscute hit-uri Phoenix. Tot acum, Gram reamintește de opera rock AnteMiorița, pe care formația o are în vedere în continuare pentru a fi imprimată în studio și pusă în scenă. Dintre hit-urile reînregistrate, „Jocul” este difuzat în premieră la 20 noiembrie, pe Rock FM, în cadrul emisiunii Rock Driver, realizată de Cristian Hrubaru.

Pe 31 august 2019 apare albumul de restituiri The 80s, editat sub forma unui CD promoțional. Materialul acoperă perioada de exil a formației, din Germania Federală, incluzând piese compuse și înregistrate de Covaci, după ce acesta a fost părăsit de colegii săi din formula în care grupul a fugit din România în 1977. Majoritatea cântecelor incluse pe The 80s apar pentru prima oară pe suport compact disc. Alături de melodiile reluate de pe LP-ul Transsylvania (1981) și de pe discurile single Ballade for You/The Lark (1987) și Tuareg/Mr. G's Promises (1988), CD-ul mai conține șase piese din arhiva personală a lui Covaci, publicate în premieră în variantele lor originale („Empire of Vampires”, „The Tale of Baba Novak”, „Morning Light”, „Running”, „Bounty Man”, „I Need a Friend”) și o înregistrare live din 1980 a melodiei „Strunga”. Concomitent cu publicarea albumului de restituiri The 80s, apare și o variantă reeditată a compilației Phoenix International (2013). Ambele CD-uri sunt realizate cu sprijinul DB Schenker care devine partenerul logistic oficial al trupei.

În prima jumătate a lunii octombrie 2019, formația susține un mini-turneu în Canada, în patru mari orașe: Toronto (5), Montréal (6), Calgary (11) și Vancouver (12), iar apoi se întoarce în România pentru a demara un nou turneu, „Fie să renască”, ce cuprinde 12 orașe. Patru concerte au loc la finalul lui octombrie, la Galați (26), Brașov (29), Cluj-Napoca (30) și Sibiu (31), iar restul de opt concerte se desfășoară pe parcursul lui noiembrie: Vaslui (6), Iași (7), Buzău (12), Brăila (13), Oradea (16), Arad (17), Constanța (21) și Ploiești (22).

Pe 23 noiembrie este lansată cartea Nicolae Covaci – Pictorul. Aceasta prezintă în premieră peste 100 de fotografii cu lucrări de pictură și sculptură realizate de-a lungul timpului de liderul Phoenix. Albumul este structurat în zece secțiuni și are 116 pagini. Pe lângă comentariile scrise ale lui Covaci, cartea include și 12 coduri QR, care conectează paginile volumului tipărit cu mediul online, fiind astfel prima carte hibridă (smart-book) din domeniul artelor plastice, publicată în România și, probabil, în lume. Pe 15 decembrie, la Arenele Romane, Phoenix urcă din nou pe scenă în fața publicului bucureștean, cu prilejul concertului „Fie să renască”, care încheie turneul omonim. În preambulul recitalului Phoenix, cântă Riot Monk din Baia Mare, formația anglo-spaniolă White Coast Rebels și Latvian Blues Band din Riga, în timp ce Maria Casandra Hauși și Bogdan Munteniță participă ca invitați.

Anul 2020 aduce cu sine mult mai puține spectacole din cauza pandemiei de coronavirus. Au loc doar câteva concerte, cele mai importante fiind „Phoenix Classics” (pe 22 ianuarie, la Hard Rock Cafe), „Rock 100% românesc” (pe 11 septembrie, la Teatrul de vară „Mihai Eminescu”, împreună cu Trooper), în timp ce „Fie să renască” (reprogramat pe 11 noiembrie, în clubul bucureștean Quantic) este anulat. Pe 19 aprilie, cu ocazia aniversării a 73 de ani de viață, membrii formației îi dedică lui Nicu Covaci cântecul „Mugur de fluier”, într-o nouă înregistrare, efectuată de fiecare de acasă.

În august și septembrie 2020 apar două casete audio, editate de către colecționarul de discuri Remus Miron (Lektronikumuz) din Brașov, sub egida DJs Techno Conference (DTC). Prima, publicată sub numele Phoenix Remastered Tape și într-o ediție limitată, reprezintă o remasterizare a compilației Formația „Phoenix”, lansată inițial de Electrecord în 1975. A doua este o reeditare, de asemenea remasterizată, a albumului Cantafabule și conține câteva piese suplimentare față de materialul original: două interludii extrase din proiectul Cantafabule remix, melodia „Omule, cine ești tu?” (de pe LP-ul Formații de muzică pop 1), respectiv „Culegătorul de melci” și o bucată de peste 7 minute (needitate anterior) din opera rock Omul 36/80 (1969). În februarie 2021 apare a treia casetă audio, Agentul straniu – Remastered Tape, ce conține coloana sonoră a filmului Agentul straniu (1974, regia: Savel Știopul). La aceasta au contribuit compozitorii Edmond Deda și Harry Maiorovici, împreună cu formațiile Phoenix și Roșu și Negru. În afară de coloana sonoră propriu-zisă, caseta include câteva vechi piese rock românești, needitate anterior pe vreun suport, între care și „Bun e vinul ghiurghiuliu” (1965), una din primele prelucrări folclorice ale grupului Phoenix, extrasă din arhiva Radio.

„Phoenix Classic” (Quantic Club, 30 iunie) deschide sezonul concertistic pentru anul 2021. Astfel, sunt programate două spectacole „SymPhoenix”, alături de Orchestra Simfonică București, pe 8 și 10 iulie, primul în Capitală (la teatrul de vară din Parcul Herăstrău), iar al doilea la Constanța (amânat din cauza neterminării la timp a lucrărilor de modernizare la Teatrul de vară „Soveja”). După alte două concerte, unul la Râșnov, pe 31 iulie, celălalt la Sighișoara, în ziua următoare, în închiderea festivalului medieval din oraș, seria „SymPhoenix” continuă cu spectacole la Bacău (Teatrul de vară „Radu Beligan”, 11 septembrie, alături de Filarmonica „Mihail Jora”), apoi la Craiova (amfiteatrul din Parcul Nicolae Romanescu, 17 septembrie, cu Filarmonica Oltenia). Dirijorul celor două orchestre pentru aceste evenimente de rock simfonic este Bogdan Vodă. Pe 19 septembrie, Phoenix revine în clubul Quantic din București cu prilejul concertului „Transhumanța” (la care mai ia parte și trupa Bucovina).

Sigla formației

Sigla formației, în varianta cea mai întâlnită.

Sigla formației reprezintă o pasăre Phoenix stilizată, de culoare roșie, și a fost creată de către Nicolae Covaci. Primele apariții ale acesteia datează din 1994. Ulterior, aspectul siglei a variat în mică măsură, cele mai frecvente modele fiind:

• pasărea având înscris în conturul ei numele „Phoenix”;
• pasărea cu numele „Phoenix” înscris sub ea;
• pasărea având înscris în conturul ei numele „Phoenix” și dedesubt „Transsylvania”;
• având înscris în conturul ei numele „Transsylvania” și dedesubt „Phoenix”.

Cea din urmă variantă este preferată în mod curent, regăsindu-se pe producțiile din 2005 încoace. Aceeași siglă este utilizată și de către casa de discuri Phoenix Records.

Legături cu alte proiecte muzicale

În îndelungata sa istorie, Phoenix a avut legături cu alte proiecte muzicale, atât în România, cât și în Germania. În două rânduri, trei dintre membrii Phoenix au părăsit trupa și au înființat, în paralel, alte formații. Prima dată s-a întâmplat în 1978, în Germania de Vest, când Erlend Krauser, Josef Kappl și Ovidiu Lipan, dezamăgiți de lipsa aparentă de succes a formației după ce aceasta a părăsit România, dar și în urma unor dispute stilistice cu liderul Nicolae Covaci, au părăsit Phoenix-ul și au înființat grupul Madhouse (în traducere „Casa de nebuni”). Madhouse a avut o activitate de scurtă durată, lansând albumul From the East în 1979, și înregistrând un al doilea material, Giacca de Blue, care însă nu a mai fost lansat la vremea respectivă (fiind editat pe CD abia în 2008). În 1980, trupa Madhouse s-a despărțit, Ioji Kappl și Erlend Krauser trecând la formația Lake, iar Ovidiu Lipan reîntorcându-se la Phoenix.

Articol principal: Madhouse.

Pasărea Rock (2018)

A doua oară când trei componenți Phoenix au părăsit formația și au înființat un proiect în paralel s-a întâmplat în 2014, de data aceasta în România, când Mircea Baniciu, Josef Kappl și Ovidiu Lipan au pus bazele supergrupului Pasărea Rock. În prealabil, primii doi au demarat proiectul Baniciu & Kappl, după ce aceștia au părăsit Phoenix-ul în 2007, respectiv 2008. Cei doi muzicieni apar într-un concert la Sala Palatului pe 3 decembrie 2008, prilej cu care lansează maxi-single-ul Pe Argeș în jos, ce constituie o avanpremieră pentru opera-rock Meșterul Manole, abandonată în anii '70 din cauza cenzurii și la care Kappl a reînceput să lucreze în 2008. Fostul basist din Phoenix finalizează opera în anul 2013, premiera națională a acesteia având loc la Timișoara, pe 30 noiembrie, cu participarea Filarmonicii Banatul. La rândul său, bateristul Ovidiu Lipan Țăndărică a părăsit Phoenix-ul în 2012. Acesta s-a alăturat lui Baniciu și Kappl, și împreună au fondat Pasărea Rock. Prima formulă l-a inclus și pe chitaristul Cristi Gram, după ce acesta a renunțat la Phoenix în urma unei dispute avute cu Covaci. La concertul de investire a noului supergrup (Sala Palatului, 25 martie 2014), pe scenă au urcat alți doi foști membri Phoenix: Mani Neumann (vioară) și Costin Petrescu (percuție). Pasărea Rock a lansat două discuri maxi-single în scop promoțional, Legenda (2014) și Călușandra (2015), urmate de albumele Legenda (2016) și Cavalcada (2021). Din repertoriul formației, pe lângă creațiile noi, fac parte câteva piese reluate din perioada Phoenix, mai exact, compoziții realizate de Ioji Kappl pentru albumul Cantafabule (1975). Astfel, pe maxi-single-ul Legenda a fost inclusă „Pasărea roc...2014”, fiind vorba de o versiune refăcută a compoziției „Pasărea Roc...k and Roll”, iar albumul Cavalcada conține o trilogie formată din piesele „Vasiliscul și Aspida”, „Sirena” și „Pasărea calandrinon”, prezentate într-un aranjament de rock simfonic.

Articol principal: Pasărea Rock.

După ce Phoenix-ul a părăsit clandestin România în 1977, solistul Mircea Baniciu, rămas în țară, a continuat să cânte unele melodii din repertoriul formației. Mai mult decât atât, după Revoluție, în perioada când activa în grupul Pasărea Colibri (împreună cu Florian Pittiș, Mircea Vintilă și Vlady Cnejevici), Baniciu a cântat în concerte și a înregistrat mai multe piese Phoenix. Este vorba despre „Vremuri”, „Canarul”, „Andrii Popa”, „Mugur de fluier”, „Phoenix”, „Mica țiganiadă” și „Nebunul cu ochii închiși”, ce apar pe discurile Pasărea Colibri, reinterpretate într-un stil folk rock mai accesibil publicului larg. În 2010, cântecul „Andrii Popa” este reimprimat (într-o variantă reorchestrată de Vlady Cnejevici) pentru compilația Mircea Baniciu – Best of, Vol. 2.

Articole principale: Pasărea Colibri (formație) și Mircea Baniciu.

Farfarello (2013)

Formația Farfarello, cunoscută în primii ani ca Trio Farfarello, a fost înființată în 1982 în Germania de Vest de către chitaristul Ulli Brand și violonistul Mani Neumann (al doilea, membru Phoenix încă din 1979), împreună cu basistul Ecke Volk. De-a lungul istoriei sale, grupul german a susținut peste 5.000 de concerte în întreaga lume și a realizat aproximativ 20 de albume, între care unul destinat pieței muzicale din România – Pas cu pas (apărut în 2009). Farfarello deține în repertoriu multe piese care se regăsesc și în discografia Phoenix. În 2006, Mani Neumann declara: „Farfarello a avut mare succes la vremea respectivă, dar ei au fost, bineînțeles, influențați de muzica grupului Phoenix”. Astfel, pe albumul Farfarello Geschichte 1984–1986 apar piesele: „Jovano” (corespunzător lui „Iovano; Iovanke”) și „Die Lerche” („Ciocârlia”). Piesa „Der Gallier”, o prelucrare instrumentală a melodiei „Norocul inorogului”, apare pe albumele In Concert – Ich Fühle (1997) și Traumzeit (2002), iar „Balada” se găsește pe albumele Farfarello und Freunde Live 98 și Farfarello Classics, pe ultimul împreună cu „Sylvanna” („Strunga”). „Walpurgisnacht” de pe albumul In Concert – Ich Fühle reprezintă soloul pe care Mani l-a prestat cu succes în concerte, în timpul piesei „Negru Vodă”. De asemenea, pe aproape toate albumele Farfarello se regăsesc teme din compoziții Phoenix, existând de altfel două piese care se numesc „Moldau” și „București” (ultima cu teme din „Orient Express”). Pe albumul Live It (1994) este creditat și Nicu Covaci, iar Ioji Kappl a colaborat de multe ori cu Farfarello. Pe de altă parte, chitaristul Ulli Brand a colaborat cu Phoenix pe albumul SymPhoenix/Timișoara (1992).

Articol principal: Farfarello.

Ovidiu Lipan Țăndărică a avut o bogată activitate muzicală și în afara contextului Phoenix. Acesta pune bazele proiectului rock Lipan Connection, prin intermediul căruia colaborează, între alții, cu câțiva muzicieni ce au avut legături cu Phoenix-ul: Dzidek Marcinkiewicz (claviaturi, compoziție, voce), Moni Bordeianu (textier), Mani Neumann (vioară), Josef Kappl (claviaturi). Sub titulatura Lipan Connection apar câteva materiale discografice: Waiting for You (1992, maxi-single), Excalibur (1997, single) și Transilvania (1998). În 2006, Ovidiu Lipan scoate albumul La Passion, pe care figurează piesa „The Girl in Green”, o prelucrare instrumentală după „Ochii negri, ochi de țigan” de la Phoenix. Pe copertă, compoziția îi este atribuită lui Nicu Covaci.

Articol principal: Ovidiu Lipan.

În octombrie 1997 apare albumul Phoenix Dance Explosion al grupului tehno-dance Proiect K1 (redenumit ulterior doar K1). Materialul reunește remixuri dance ale melodiilor legendarului grup timișorean. În scurt timp, au fost vândute peste 830.000 de unități, în condițiile în care, în acel moment, rata pirateriei în România era, conform UPFR, de aproape 90%. Un al doilea produs K1 cu remixuri Phoenix, maxi-single-ul Fată verde, apare pe piață în 1998.

Articol principal: K1 (formație).

În anul 1999, Covaci reface Phoenix-ul prin cooptarea a doi membri din formația Talisman: Tavi Colen (solist vocal) și Alin Oprea (chitară și voce). Împreună cu aceștia, înregistrează piese mai noi și mai vechi, realizând maxi-single-ul și caseta video Ora-hora, și albumul În umbra marelui urs/În umbra marelui U.R.S.S.. De asemenea, formația Talisman a preluat la rându-i două piese Phoenix: „Numai una” și „Nunta”. Chitaristul Cristi Gram și bateristul Ionuț Micu au activat în Talisman, înainte de a fi cooptați de Nicu Covaci în Phoenix (primul în 2004, al doilea în 2012).

Articol principal: Talisman (formație).

În 2009, cu ocazia spectacolului Sinteza Rapsodia—Anotimpurile, Phoenix începe o colaborare cu Bogdan Munteniță, solist vocal descoperit de Nicu Covaci. Alături de Munteniță, formația interpretează câteva melodii, între care „Colindul casei” și „Măi tătare!”. A doua dintre ele, cântată de Phoenix în anii '70 însă neimprimată vreodată, are la bază poezia „Tatarul. Cântic vechi” de Vasile Alecsandri. Colaborarea a continuat și în anii următori. Bogdan Munteniță, alături de fratele său, Mircea, împreună cu Ionuț Micu și Alin Farcaș, înființează în 2011 formația Phoenix Recover Band, cu care participă la jubileul de la Ateneul Român și cu care înregistrează în studio melodiile „Pavel Chinezu” și „Măi tătare!”. Ulterior, Phoenix Recover Band își schimbă titulatura în RIT (Romanian Iconic Tales), devenind un proiect de muzică rock în stil folcloric-arhaic. RIT lansează maxi-single-ul Barbu Lautaru (2016) și albumul Piaza rea (2018), ce conține și „Colindul casei”, prelucrare realizată inițial în colaborare cu Phoenix.

Primul solist vocal al Phoenix-ului, Moni Bordeianu, realizează în nume propriu un disc single intitulat She Is an Angel (from Outer Space). Materialul a apărut în 1984, în Germania de Vest și Franța, și conține două piese compuse de Bordeianu și Kappl. Imediat după Revoluția din 1989, Bordeianu înregistrează împreună cu Erlend Krauser melodia „Păsări albe”, dedicată Revoluției și românilor ce au participat la înfăptuirea acesteia. Bogdan Bradu, solist vocal în Phoenix timp de aproape opt ani, compune și înregistrează albumul Străin pe pământ, ce apare pe piață în 2003 la Cat Music. Cel care în 2014 îl înlocuiește, Costin Adam, a cântat în prealabil în formația heavy metal NeXuS (unde a fost coleg cu chitaristul Dan Albu). Cristi Gram lansează în 2009 un material solo, discul instrumental State of Mind, imprimat împreună cu Iulian Vrabete (bas), colaborator temporar al Phoenix-ului în 1994 și 2011, și cu Ionuț Micu (baterie), membru în perioada 2012–2014. În februarie 2012, chitaristul Phoenix-ului pune bazele unui nou proiect muzical în zona rock-ului și a metalului progresiv: Awake – o trupă tribut dedicată formației americane Dream Theater.

Articole principale: Moni Bordeianu, Bogdan Bradu, Costin Adam și Cristi Gram.

Componență

Membri actuali

Nicu Covaci (2007)

• Nicolae (Nicu) Covaci(u) – lider, chitară, solist vocal, voce, blockflöte (1962–prezent)
• Cristian (Cristi) Gram – chitară, voce (2004–2014, 2015–prezent)
• Costin Adam – solist vocal, voce (2014–prezent)
• Flavius Hosu – baterie, percuție (2014–prezent)
• Vladimir (Vlady) Săteanu – chitară bas, voce (2017–prezent)
• Lavinia Săteanu – vioară (2017–prezent)

Lista foștilor membri

Conform declarațiilor liderului Nicolae Covaci, peste 50 de muzicieni au activat în formație, de-a lungul istoriei sale:

„Adevărul este că prin Phoenix, în 50 de ani, au trecut mai mult de 50 de oameni. Nu toți rezistă. Eforturile și sacrificiile care se cer la Phoenix sunt așa de mari, încât unul rezistă jumătate de an, altul doi ani, altul patru, după care fiecare și-a pus palma-n fund și s-a dus. Dar iau și numele cu ei. «Vezi, eu vin de la Phoenix!» Au profitat și profită de numele «Phoenix», chiar dacă, în cele din urmă, n-au făcut față. ”

—Nicolae Covaci, 2014

Aceasta este lista completă cu muzicienii care au făcut parte din formația Phoenix, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp. Lista a fost realizată de Alexandru Daneș și a fost inclusă în cartea autobiografică a lui Nicolae Covaci, Phoenix: Giudecata înțelepților (Editura Integral, 2014, anexa 1, paginile 355–357).

• Béla Kamocsa – chitară bas, voce, baterie (1962–1970)
• Adi Pavlovici – chitară, voce (1962–1963)
• Doru Creșneac – chitară (1962–1963)
• Miti Cîmpan – pian (1962–1964)
• Florin (Moni) Bordeianu – solist vocal, voce, baterie (1962–1970, 1977–1978, 2007–2009)
• Claudiu Rotaru – chitară, voce (1963–1969)
• Ioan (Pilu) Ștefanovici – baterie (1963–1967, 1968–1969)
• Günther (Spitzly) Reininger – pian, sintetizator, claviaturi, percuție, voce, solist vocal (1967–1971, 1974–1976)
• Dorel Vintilă Zaharia – baterie (1967–1968, 1969–1970, 2012)
• Florin Dumitru – baterie (1968)
• Gigi Strâmbeanu – solist vocal (1970)
• Zoltán Kovács – chitară bas (1970–1971)
• Cornel Liuba (Țulă) – baterie (1970–1972, 1976–1977)
• Mircea Baniciu – solist vocal, voce, chitară, tamburină (1970–1977, 1990–1992, 1997–1998, 2001–2007)
• Josef (Ioji) Kappl – chitară bas, voce, vioară, blockflöte, solist vocal (1971–1978, 1987–1989, 1991, 1994–1998, 2001–2008)
• Valeriu Sepi – percuție (1971–1974)
• Costin Petrescu – baterie, percuție (1972–1975, 1990)
• Liviu Butoi – oboi, flaut (1972–1973)
• Titi Dragomir – voce (1973, ocazional după 1990)
• Ștefan Bartha – chitară bas (1973)
• Ovidiu Lipan (Țăndărică) – baterie, percuție (1975–1978, 1980–1981, 1988–1998, 2001–2012, 2022)
• Eugen Gondi – baterie, percuție (1975)
• Erlend Krauser – chitară, vioară (1976–1978, 1988)
• Alex Polgar – claviaturi (1977–1978)
• Christoph Bank – chitară bas (1978)
• Bubi Dobrozemsky – violoncel, voce (1978–1981)
• Ulli Heidelberg – chitară, vioară, voce (1978–1980)

• Ivan Kopilović – voce (1978–1981)
• Manfred (Mani) Neumann – vioară, blockflöte (1979–1981, 1988–2008)
• Meinolf Bauschulte – baterie, voce (1979–1980)
• Tom Buggie – chitară bas (1980–1981)
• Sabin Dumbrăveanu – violoncel (1980–1981)
• Dzidek Marcinkiewicz – claviaturi, chitară bas, voce (1980–1999 cu întreruperi, 2008–2018)
• Dietrich (Dixie) Krauser – chitară bas (1987–1988, 1991)
• Anca Vijan Graterol – chitară, voce (198?, 1991)
• Ortansa Păun – voce (1991)
• Volker Vaessen – chitară bas (1992–1993, 1999–2000, 2008–2017)
• Ulli Brand – chitară (1992)
• Dragoș Bădoi – solist vocal (1992–1994)
• Iulian (Mugurel) Vrabete – chitară bas (1994, 2011)
• Viorel Năstase – voce (1998)
• Lucian Cioargă – baterie (1999–2000)
• Tavi Colen – solist vocal, voce (1999–2000, 2007)
• Alin Oprea – chitară, voce (1999–2000)
• Joachim Dölker – baterie (2000)
• Malcolm J. Lewis – solist vocal (2000)
• Eugen Tegu – chitară bas (2001–2002)
• Bogdan Bradu – solist vocal, voce (2003–2004, 2007–2014)
• Ionuț Contraș – voce, percuție (2004–2010), manager (1998–2010)
• Bogdan Munteniță – solist vocal (2009–2018, ocazional)
• Cristina Kiseleff – vioară (2012–2014)
• Ionuț Micu – baterie, percuție (2012–2014)
• Dan Albu – chitară, voce (2014)
• Sergiu Corbu Boldor – vioară, blockflöte, voce (2014)
• Andrei Cerbu – chitară (2014–2015)
• Marc Alexandru Ținț – chitară (2014–2015)
• Mircea Munteniță – chitară bas (2017)

Cronologie

Imagini cu membrii Phoenix

• 

  Mircea Baniciu (2007)

• 

  Josef Kappl (2007)

• 

  Ovidiu Lipan (2012)

• 

  Mani Neumann (2007)

• 

  Bogdan Bradu (2007)

• 

  Costin Petrescu (1973)

• 

  Erlend Krauser (2018)

• 

  Béla Kamocsa (2009)

• 

  Cristi Gram (2010)

• 

  Ionuț Micu (2013)

• 

  Marc Alexandru Ținț (2015)

• 

  Costin Adam (2021)

• 

  Moni Bordeianu (1969)

• 

  Nicu Covaci (2005)

Colaboratori

La înregistrarea materialelor discografice Phoenix au colaborat următorii muzicieni (ce nu au fost niciodată membri Phoenix): Florian Pittiș – recitator (1975); Sorin Tudoran – chitară (1990); Herb Quick – percuție (1990); Adrian Petrescu – oboi (1992); Orchestra Filarmonică Radio București, Corul „Song” (dirijor Ioan Luchian Mihalea) și „Grupul de popi” (1992); S. Dankelmann – chitară (2000); Frank Tienemann – chitară (2000); V. Hildermann – chitară bas (2000); C. Brylankowski – claviaturi (2000); Berti Barbera – percuție (2005); Silviu Sanda – chitară bas (2008); Bobby Stoica – claviaturi, chitară bas (2008); Flavius Teodosiu – saxofon (2008); Aurelian Dincă (Balaurul) – chitară (2014).

Discografie

Articol principal: Discografia formației Phoenix.

• Vremuri (EP, vinil 7", 1968)
• Totuși sînt ca voi (sau Floarea stîncilor) (EP, vinil 7", 1969)
• Cei ce ne-au dat nume (album de studio, vinil 12", 1972) (reeditat pe CD în 1999)
• Meșterul Manole (EP, vinil 7", 1973)
• Mugur de fluier (album de studio, vinil 12", 1974) (reeditat pe CD în 1999)
• Cantofabule (album de studio, 2 x vinil 12", 1975) (reeditat pe CD în 1996)
• Transsylvania (album de studio, vinil 12", MC, 1981) (reeditat pe CD în 2019)
• Ballade for You/The Lark (single, vinil 7", 1987)
• Tuareg/Mr. G's Promises (single, vinil 7", 1988)
• Tuareg (maxi-single, vinil 12", 1988)
• Ciocîrlia/Perestroika (single/promo, vinil 7", 1990)
• Remember Phoenix (compilație, vinil 12", 1991) (reeditat pe MC în 1995)
• SymPhoenix/Timișoara (album de studio, 2 x vinil 12", CD, MC, 1992)
• Evergreens (compilație, CD, 1995)
• Cantafabule – Bestiar (album de studio/reeditare, CD, MC, 1996)
• Aniversare 35 (album de studio/concert, CD, MC, 1997)
• Vremuri, anii 60... (album de restituiri, CD, MC, 1998)
• Ora-hora (maxi-single/promo, CD, 1999) (reeditat în 2000)
• Phoenix vinil EP (EP/ediție limitată, vinil 7", 2000)
• În umbra marelui urs (album de studio, CD, MC, 2000) (reeditat în 2003)
• În umbra marelui U.R.S.S. (album de studio/reeditare, CD, MC, 2003)
• Empire of Vampires (compilație/promo, CD, 2004)
• Go West (compilație/promo, CD, 2005)
• Baba Novak (album de studio, CD, MC, 2005)
• 45 ani de muzichie (compilație/promo, CD, 2007)
• Back to the Future... (cu Mony Bordeianu) (album de studio, CD, 2008) (reeditat în 2009)
• Muzică de colecție, Vol. 68 – Phoenix (compilație, CD, 2008)
• 50 ani: Best of Phoenix 1962–2012 (compilație, vinil 12", 2012)
• Phoenix International (compilație/promo, CD, 2013) (reeditat în 2019)
• Asgard (maxi-single/promo, CD, 2014)
• Vino, Țepeș! (maxi-single/promo, CD, 2014) (reeditat în 2017)
• Vino, Țepeș! (album de studio, CD, 2014)
• Eminescu, eternul Phoenix (compilație/promo, CD, 2018)
• The 80s (album de restituiri/promo, CD, 2019)

Albume video:

• Ora-hora (album video, VHS, 2000)
• Phoenix Tour 2006 – Baba Novak (video/promo, VCD, 2006)
• Live at Sala Palatului (album video, DVD, 2006)

Albume neoficiale:

• Formația „Phoenix” (compilație, MC, 1975)
• Phoenix 1 (compilație, MC, 1990)
• Phoenix 2 (compilație, MC, 1990)
• Cant of a Bule (album de studio/reeditare, CD, 1993)
• Pasărea Rock (compilație, MC, 1995)
• Music Heritage – Phoenix (compilație, CD, 2002)

Proiecte needitate oficial:

• Omul 36/80
• Meșterul Manole
• Empire of Vampires
• Cantafabule remix (sau Cantafabule '98)
• In the Shadow of the Big Bear
• AnteMiorița
• Sinteza Rapsodia—Anotimpurile

Vezi și:

• Indicele cântecelor de Phoenix
• Lista pieselor needitate ale formației Phoenix
• Muzică de film scrisă de formația Phoenix
• Lista filmărilor și videoclipurilor cu formația Phoenix

Bibliografie

• Covaci, Nicolae. Phoenix, însă eu..., Editura Nemira, București, 1994. ISBN 973-369-009-8
• Covaci, Nicolae. Phoenix: Giudecata înțelepților, Editura Integral, București, 2014. ISBN 978-973-8209-53-4
• Gomboș, Gabriel. Istoria formației Phoenix, publicată în cadrul programului turneului național „Phoenix Champ Tour”, septembrie 1992.

Lectură suplimentară

• Covaci, Nicolae. Phoenix, însă eu... (ediția I), Editura Nemira, București, 1994. ISBN 973-369-009-8
• Covaci, Nicolae. Phoenix: Însă eu, o pasăre... (ediția a II-a), Editura Integral, București, 2014. ISBN 978-973-8209-52-7
• Covaci, Nicolae. Phoenix: Giudecata înțelepților, Editura Integral, București, 2014. ISBN 978-973-8209-53-4
• Covaci, Nicolae și (coord.) Daneș, Alexandru. 55 de ani de Phoenix în 21 de interviuri, Editura Integral, București, 2017. ISBN 978-606-992-002-2
• Covaci, Nicolae și (coord.) Postolache, Costel. Nicolae Covaci – Pictorul, Editura Integral, București, 2019. ISBN 978-606-992-348-1
• Kamocsa, Béla. Blues de Timișoara, o autobiografie, Editura Brumar, Timișoara, 2010. ISBN 978-973-602-561-7 (pag. 36–82)
• Bordeianu, Mony. Nebunul cu ochii închiși. Mony Bordeianu în dialog cu Doru Ionescu, Editura Integral, București, 2016. ISBN 978-606-8782-36-2
• Petrescu, Costin. Între Phoenix și... Le Corbusier. Costin Petrescu în dialog cu Nelu Stratone, Editura Casa de pariuri literare, București, 2018. ISBN 978-606-990-066-6
• Foarță, Șerban (în colaborare cu Ujică, Andrei). Texte pentru Phoenix (ediția I), Editura Litera, București, 1976.
• Foarță, Șerban. Versuri pentru Phoenix (ediția a II-a), Editura Nemira, București, 1994. ISBN 973-369-010-1
• Foarță, Șerban. Texte pentru Phoenix (ediția a III-a), Editura Vinea / Integral, București, 2015. ISBN 978-973-8209-81-7
• Caraman Fotea, Daniela și Nicolau, Cristian. Dicționar rock, pop, folk... remix (ediția a II-a), Editura Humanitas Educațional, București, 2003. ISBN 973-50-0355-4 (pag. 428–431)
• Ionescu, Doru. Club A - 42 de ani. Muzica tinereții tale, Editura Casa de pariuri literare, București, 2011. ISBN 978-606-8342-02-3 (pag. 45–59)
• Ionescu, Doru. Timpul chitarelor - Cornel Chiriac și Epoca Beat, Editura Integral, București, 2016. ISBN 978-606-8782-46-1 (pag. 378–395)
• Ionescu, Doru. Muzicieni români în Germania, Editura Integral, București, 2019. ISBN 978-606-992-300-9 (pag. 132–136, 258–262, 282–288)
• Ionescu, Doru. Povești cu cântec din diaspora: 100 de români și aventurile lor muzicale, Editura Artprint, 2014. ISBN 978-973-7639-37-0 (pag. 32–35, 87–91, 132–135, 330–335)
• Stratone, Nelu. Rock sub seceră și ciocan, Editura Hyperliteratura / Ariergarda, Timișoara, 2016. ISBN 978-606-93821-9-6 (pag. 62–65, 178–184)
• Stratone, Nelu. Rock în timpuri noi, Editura Hyperliteratura, Timișoara, 2018. ISBN 978-606-94440-9-2 (pag. 40–41, 205–210)
• Obradov, Mimo. Peste rock și după roll, Editura Brumar, Timișoara, 2013. ISBN 978-973-602-935-6 (pag. 19–25)
• Grigoraș, Costin. Muzică prin gaura cheii. Retrospectivă a domeniului muzical din România, Editura Editrex, București, 2015. ISBN 978-973-99600-9-0 (pag. 270–286)
• Gomboș, Gabriel. Istoria formației Phoenix, septembrie 1992 (material publicat în cadrul programului turneului național „Phoenix Champ Tour”).
• Jurnalul Național – „Ediție de colecție: Legenda Phoenix”, 27 noiembrie 2006 (supliment, 24 de pagini).
• Jurnalul Național – „Ediție de colecție: Phoenix”, 17 noiembrie 2008 (supliment, 24 de pagini, cu CD).

Legături externe

• Site-ul oficial
• Site-ul oficial al aniversării de 50 de ani Arhivat în 23 aprilie 2012, la Wayback Machine.
• Forumul fan clubului românesc Arhivat în 25 ianuarie 2009, la Wayback Machine.
• Site-ul lui Nicu Covaci
• Site-ul Farfarello
• Blog Bogdan Bradu
• Blog Ioji Kappl
• Blog Mircea Baniciu
• Poze concert Symphoenix, 28 aprilie 2010 Arhivat în 30 noiembrie 2011, la Wayback Machine.
• Phoenix la Festivalul Peninsula 2010
• Securitatea a montat microfoane în casa și în biroul fostului șef al Aeroportului Timișoara, după fuga celor de la Phoenix, 6 iulie 2010, Adevărul
• Un nou scandal în Phoenix: Nicu Covaci și Mircea Baniciu se acuză reciproc de legături cu Securitatea, 28 februarie 2010, Adevărul
• Phoenix: Marea evadare^{[nefuncțională]}, 9 februarie 2004, Jurnalul Național
• Nicu&Co au plecat. El a rămas^{[nefuncțională]}, 20 ianuarie 2008, ALEX REVENCO, Jurnalul Național
• Amintiri: ultimul concert Phoenix din Epoca de Aur, 8 ianuarie 2012, Laura Pumnea, Adevărul
• Schimbare - De la "beat" la folclor^{[nefuncțională]}, 27 noiembrie 2006, Alex Revenco, Jurnalul Național
• Phoenix - Cei ce ne-au dat nume^{[nefuncțională]}, 13 martie 2006, Catalina Iancu, Jurnalul Național
• Nota zece la istorie: Phoenix 40 - "Astazi ca si maine, pururi si acum", Formula AS, nr. 538, anul 2002

Interviuri

• Moni Bordeianu: "Atunci, aici, a fost viata cea mai frumoasa, cu tot ce-am avut de inghitit", Formula AS, nr. 541, anul 2002
• Mony Bordeianu: Stiu ca Nicu Covaci si cu mine vom face inca multi ani muzica impreuna Arhivat în 2 aprilie 2015, la Wayback Machine., 1 noiembrie 2012, Alice Nastase Buciuta, Revista Tango
• 35 de ani cu Phoenix: Ioji Kappl - Pop-Rock, Iulian Ignat, Formula AS, nr. 703, anul 2006

Curăță memoria cache