Anna celor o mie de zile

film din 1969 de regizorul Charles Jarrott
Anna celor o mie de zile
Anne of the Thousand Days
1969-Anna celor o mie de zile w.jpg
Afișul românesc al filmului
Titlu originalAnne of the Thousand Days
Genfilm dramatic
film istoric
RegizorCharles Jarrott
ScenaristBridget Boland
John Hale
Richard Sokolove
Bazat pepiesa omonimă a scriitorului Maxwell Anderson
ProducătorHal B. Wallis
Director de imagineArthur Ibbetson
MontajRichard Marden
MuzicaGeorges Delerue
DistribuțieRichard Burton
Geneviève Bujold
Irene Papas
Anthony Quayle
Premiera18 decembrie 1969 (SUA)
23 februarie 1970 (Marea Britanie)
Durata145 minute
film color
ȚaraRegatul Unit Regatul Unit
Locul acțiuniiAnglia  Modificați la Wikidata
Limba originalăengleză
Disponibil în românăsubtitrat
NominalizăriPremiul Oscar pentru cel mai bun film
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor
Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță
Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat
Premiul Oscar pentru cele mai bune costume
Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri
Academy Award for Best Original Score, no Musical[*][[Academy Award for Best Original Score, no Musical |​]]
Premiul Oscar pentru cel mai bun mixaj sonor  Modificați la Wikidata
Prezență online

Pagina Cinemagia

Anna celor o mie de zile (titlul original: în engleză Anne of the Thousand Days) este un film englez de dramă istorică, realizat în 1969 de regizorul Charles Jarrott, după piesa omonimă din 1948 a scriitorului Maxwell Anderson, producător fiind americanul Hal B. Wallis. Protagoniștii filmului sunt actorii Richard Burton, Geneviève Bujold, Irene Papas, Anthony Quayle.

ConținutModificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Anglia, în 1536: regele Angliei Henric al VIII-lea obține pedeapsa cu moartea a celei de a doua soții, Anna Boleyn, condamnată pentru adulter și înaltă trădare. De aici urmează un flash-back lung în care își amintește de începutul dragostei sale pătimașe pentru frumoasa Anna și a timpului petrecut de ei împreună.

Henric este nemulțumit alături de soția sa profund religioasă, Catherine de Aragon, care nu poate să-i dăruiască un moștenitor, urmaș la tron. Cei doi au o singură fiică, Mary, care devine mai târziu Maria I a Angliei. Henric are o aventură cu Maria Boleyn, fiica curteanului său Thomas Boleyn. Dar apoi regele o remarcă pe Anna, sora în vârstă de 18 ani a Mariei, care tocmai s-a întors de la pregătirea ei la curtea regală franceză, pentru a fi doamnă de companie.

Anna Boleyn este într-o relație cu fiul contelui de Northumberland și speră la permisiunea de a se căsători cu el. Regele Henry este fascinat de frumusețea ei și îi cere prim-ministrului cardinalul Wolsey să rupă legătura celor doi tineri îndrăgostiți. Când Anna află această veste, face un acces de furie și îi învinuiește pe Wolsey și pe regele englez, ca fiind răspunzători de sfârșitul relației lor. Cu toate aceste, Anna acceptă căsătoria cu regele, în curând dând naștere unei fiice, Elisabeth, spre dezamăgirea lui Henric, aceasta nefiind băiat. Afecțiunea lui pentru Anna devine tot mai rece, considerând-o pe ea vinovată de acest eșec. Când Anna este din nou gravidă, dar pierde sarcina (de data asta un fiu), ea cade tot mai mult în dizgrația lui Henric. Când o vede la un bal pe tânăra Jane Seymour, el o consideră deja următoarea candidată la căsătorie.

Când Catherine de Aragon a murit, în ianuarie 1536, Anne Boleyn a fost acuzată de adulter multiplu, relații incestuoase cu fratele ei și complot pentru uciderea regelui. Deși aceste acuzații au rămas nedovedite, ea a fost condamnată la moarte pentru înaltă trădare. Henric al VIII-lea își vizitează soția în Turnul Londrei și îi promite libertatea dacă declară căsătoria cu el, invalidă. Totodată prin aceasta și-ar declara fiica Elizabeth, ca fiind nelegitimă. Anne refuză să consimtă la anularea căsătoriei, așa că este mai degrabă pregătită să moară decât să o trădeze pe Elizabeth. Heinrich o pălmuiește înainte să-i spună că această neascultare va însemna moartea ei.

Flashback-ul se încheie aici; Heinrich semnează sentința de moarte, câteva zile mai târziu Anne Boleyn urcă pe eșafod și întrucât a iubit întotdeauna felul francez, este decapitată elegant de un călău francez cu sabie în locul unui călău englez cu secure. Henric al VIII-lea își propune să se căsătorească cu Jane Seymour, în timp ce secvențele de film finale sunt dedicate fiicei lui Anne, Elizabeth, care zburdă prin grădină atunci când aude brusc o bubuitură de tun, care anunță oamenilor moartea Annei.

DistribuțieModificare

  • Elizabeth Taylor a avut o apariție cameo nemenționată, de curtezană mascată, care întrerupe rugăciunea reginei Catherine.
  • Kate Burton își face debutul în rolul unei fete.

Premii și nominalizăriModificare

ReferințeModificare

  1. ^ „The 42nd Academy Awards (1970) Nominees and Winners” (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Awards Winners” (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 

LiteraturăModificare

  • Anderson, Maxwell. Anne of the thousand days. New York, 1948: W. Sloane Associates. , (limba engleză)

Vezi șiModificare

Legături externeModificare