Wikipedia

Anton Raphael Mengs

Anton Raphael Mengs
Date personale
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Ústí nad Labem, Ústecký kraj, Cehia[6] Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani)[2][7][8][3] Modificați la Wikidata
Roma, Statele Papale[9] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRoma Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
PărințiIsmael Mengs[*][[Ismael Mengs (pictor german)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriTheresa Concordia Maron[*][[Theresa Concordia Maron (artistă germană)|​]][10]
Julia Charlotte Mengs[*][[Julia Charlotte Mengs (german painter)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiAnna Maria Mengs[*][[Anna Maria Mengs (artistă germană)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
istoric de artă Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiDresda[11]
Roma[11]
Veneția[11]
Madrid[11]
Napoli[11] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[12] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură[1]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruGiovanni Battista Casanova[*][[Giovanni Battista Casanova (pictor italian)|​]], Gregorio Ferro Requeijo[*][[Gregorio Ferro Requeijo (pictor spaniol)|​]], Peder Als, Alejandro de la Cruz[*][[Alejandro de la Cruz (Spanish painter (1800-1900))|​]], Francesc Agustí[*][[Francesc Agustí (pictor spaniol)|​]], Mariano Salvador Maella  Modificați la Wikidata
Opere importanteFrançois, Baron de Halleberg[*][[François, Baron de Halleberg (pictură de Anton Raphael Mengs)|​]], Portret van Isabel Parreño y Arce, markiezin van Llano[*][[Portret van Isabel Parreño y Arce, markiezin van Llano (pictură de Anton Raphael Mengs)|​]], Portrait of Julie Carlotty Mengsové[*][[Portrait of Julie Carlotty Mengsové (painting by Anton Raphaël Mengs)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdine dello Speron d'oro[*][[Ordine dello Speron d'oro (papal order of knighthood)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Anton Raphael Mengs (n. 22 martie 1728[13] – d. 29 iunie 1779) a fost un pictor german din Boemia, care a lucrat la Roma, la Madrid și în Saxonia și a devenit unul dintre precursorii picturii neoclasice.

Autoportret.

Biografie modificare

Mengs s-a născut în anul 1728 în orașul Usti nad Labem (în germană Aussig) din Boemia, ca fiu al lui Ismael Mengs⁠(da)[traduceți], un pictor danez care s-a stabilit ulterior la Dresda. În 1741 tatăl lui Mengs l-a luat de la Dresda la Roma.

În 1749 a fost numit primul pictor al prințului Frederick Augustus, elector al Saxoniei, dar acest lucru nu-l împiedică să continue să-și petreacă majoritatea timpului la Roma. Acolo s-a căsătorit cu Margarita Guazzi, care i-a pozat ca model în 1748. S-a convertit la catolicism, iar în 1754 a devenit director al școlii de pictură a Vaticanului. Pictura sa în frescă Parnassus de la Villa Albani i-a creat o reputație de maestru pictor.

În 1749 Mengs a acceptat o comandă de la Ducele de Northumberland pentru a face o copie, în ulei pe pânză, a frescei Școala din Atena a lui Rafael  pentru casa lui din Londra. Realizată în perioada 1752-1755, pictura lui Mengs este la scară completă, dar adapteaza compoziția la un format dreptunghiular, cu unele figuri suplimentare. Ea se află acum în colecția Victoria and Albert Museum.[14] Mengs a murit la Roma în iunie 1779 și a fost îngropat în Biserica Santi Michele e Magno din Roma.

Cariera modificare

 
Anton Raphael Mengs – Autoportret

În două rânduri a acceptat invitațiile regelui Carol al III-lea al Spaniei pentru a merge la Madrid. Acolo, el a realizat unele dintre cele mai reușite creații ale sale, mai ales plafonul sălii de banchete de la Palatul Regal din Madrid, ale cărui subiecte au fost Triumful lui Traian și Templul Gloriei. După finalizarea acestei lucrări, în 1777, Mengs s-a întors la Roma, unde a murit doi ani mai târziu, în condiții de sărăcie, lăsând în urma sa douăzeci de copii, dintre care șapte au primit pensii din partea regelui Spaniei. Portretele și autoportretele sale se remarcă printr-o atenție la detalii și o perspectivă de multe ori pierdută în picturile sale mai mari.

Apropierea lui față de Johann Joachim Winckelmann[15] i-a consolidat importanța istorică. Mengs a împărtășit entuziasmul lui Winckelmann pentru antichitatea clasică și a lucrat pentru a stabili poziția dominantă a picturii neoclasice. În același timp, cu toate acestea, influența barocului roman a rămas puternică în opera sa, în special în picturile religioase. El s-a închipuit ca fiind primul pictor neoclasic, în timp ce, în fapt, el ar putea fi ultima licărire a artei baroce. Rudolf Wittkower a scris: „În ultima analiză, el este la fel de mult un sfârșit ca și un început”.[16] În Winckelmann und sein Jahrhundert, Goethe a regretat faptul că „o atât de mare capacitate de învățare s-ar fi combinat cu o totală lipsă de inițiativă și sărăcie de inovație, încorporată într-un manierism încordat și artificial”.

 
Anton Raphael Mengs – Visul Sf. Iosif

Mengs a avut o rivalitate bine-cunoscută cu pictorul italian contemporan Pompeo Batoni. El a fost, de asemenea, un prieten al lui Giacomo Casanova. Casanova îi prezintă personalitatea și reputația sa contemporană prin anecdote în memoriile sale intitulate Histoire de Ma Vie. Printre elevii săi din Italia au fost Anton von Maron și Antonio Maron (1731, Viena - 1761, Napoli),[17] iar din Spania Agustín Esteve.

În afară de numeroasele picturi de la Madrid, Înălțarea Domnului și Sfântul Iosif de la Dresda, Perseu și Andromeda de la Sankt Petersburg și plafonul Villei Albani sunt printre capodoperele sale. În 1911, Henry George Percy, al 7-lea Duce de Northumberland, deținea pictura Sfânta Familie, iar colegiile All Souls și Magdalen de la Oxford, aveau piese de altar realizate de Mengs.

Scrieri teoretice modificare

În scrierile sale, în limbile spaniolă, italiană și germană, Mengs a prezentat o teorie eclectică a artei, considerând că se poate atinge perfecțiunea printr-o combinație bine realizată de diverse calități excelente: design grecesc, expresia artistică a lui Rafael, clar-obscurul lui Correggio și culoarea lui Tițian.

Lucrări (selecție) modificare

  • Înălțarea Domnului (Hofkirche din Dresda), 1751/1766
  • St. Joseph (Hofkirche din Dresda), 1751/1766
  • Slava Sfântului Eusebiu (frescă pe tavan, Sant ' Eusebio, Roma), 1757 (modello, ulei pe pânză, Galeria Națională a Canadei, Ottawa)
  • Carol al III-lea (Museo del Prado, Madrid), 1761
  • Infantele Don Louis de Borbon (Muzeul de Artă Cleveland, Cleveland, Ohio)
  • Opere selectate
  •  
    Prințul de Asturias, viitorul rege Carol al IV-lea al Spaniei (са 1765)
  •  
    Portretul Mariei Luisa a Spaniei
  •  
    Helios ca personificare a Amiezii (ca. 1765)
  •  
    Sf. Ioan Botezătorul predicând în pustiu
  •  
    Diana ca personificare a Nopții (ca. 1765)
  •  
    Marchiza de Llano
  •  
    Madonna și Pruncul
  •  
    Sf. Petru
  •  
    Triumful Istoriei asupra Timpului, plafonul Bibliotecii Vatican.
  •  
    Portretul lui William Burton Conyngham (1733–1796)
  •  
    Frescă antică (fals notoriu) al lui Jupiter și Ganimede, adaptare realizată pentru a-l induce în eroare pe Winckelmann ce a fost atribuită lui Mengs sau lui Giovanni Casanova[18]

Note modificare

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Anton Raphael Mengs, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ Anton Raphael Mengs, SNAC, accesat în  
  5. ^ Anton Raphael Mengs, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  6. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  7. ^ Anton Raphaël Mengs (în engleză), RKDartists 
  8. ^ Anton Raffael Mengs, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  9. ^ Менгс Антон Рафаэль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  10. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  11. ^ a b c d e RKDartists, accesat în  
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  13. ^ „Anton Raphael Mengs (Bohemian painter)”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  14. ^ „The School of Athens (after Raphael)”. Victoria and Albert Museum. Accesat în . 
  15. ^ „Web Gallery of Art, image collection, virtual museum, searchable database of European fine arts (1000–1900)”. wga.hu. 
  16. ^ Wittkower, p 469
  17. ^ Supplemento alla Serie dei trecento elogi e ritratti degli uomini i più illustri in Pittura , Scultura, e Architettura. by Pellegrino Antonio Orlandi, published by Stamperia Allegrini, Pisoni, e comp, Florence (1776); column 1368–1369.
  18. ^ Un caz de atribuire lui Giovanni Casanova, fratele celebrului memorialist și desfrânat, a fost prezentat de Thomas Pelzel, "Winckelmann, Mengs and Casanova: A Reappraisal of a Famous Eighteenth-Century Forgery", The Art Bulletin 54.3 (September 1972:300-315).

Surse modificare

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Anton Raphael Mengs
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Anton_Raphael_Mengs&oldid=15815838