Arachne
Arachne.jpg
FrațiPhalanx[*]  Modificați la Wikidata

În mitologia greacă, Arachne este o tânără fată din Lidia, fiica lui Idmon din Colofon, și o faimoasă țesătoare. Mitul ei apare destul de târziu în mitologia greacă și este descris în Metamorfozele lui Ovidiu, Cartea a VI-a, 5-54, 129-145. De asemenea, este menționată în Georgicele lui Vergiliu. Povestea Arachnei nu apare însă ca un motiv în picturile pe vase și amfore grecești.

Torcătoarele sau Povestea Arachnei
(tablou de Diego Velázquez,
Muzeul Prado)

Numele eroinei înseamnă păianjen (αραχνη). Fiind o foarte pricepută țesătoare, se spune că s-ar fi considerat mai dibace chiar decât zeița Atena, inventatoarea acestui meșteșug. Atena s-a înfuriat, însă nedorind să o pedepsească a transformat într-o femeie bătrână și s-a mulțumit să îi atragă atenția că lipsa ei de modestie i-ar putea supăra pe zei. Arachne a continuat să se considere cea mai pricepută și a jignit-o pe bătrână, care dezvăluindu-și adevărata identitate a acceptat o întrecere cu tânăra fată.

Atena a țesut scena în care ea a obținut victoria asupra lui Poseidon, victorie care i-a inspirat pe locuitorii cetății Atena să își numească orașul după numele ei. O altă variantă spune că ea a reprezentat pe pânză pe cei doisprezece zei olimpieni, în toată măreția lor, iar în cele patru colțuri, patru scene în care muritorii care încearcă să-i sfideze pe zei sunt pedepsiți. În schimb, Arachne a scos la iveală scenele rușinoase ale zeilor, în special iubirile lui Zeus față de Leda, Danae sau Europa.

Chiar și Atena a fost impresionată de calitatea și perfecțiunea țesăturii Arachnei, însă ceea ce a înfuriat-o a fost subiectul pe care și l-a ales să îl redea pe pânză. Pierzându-și cumpătul, Atena a rupt țesătura rivalei sale și a lovit-o cu brutalitate. Simțindu-se neîndreptățită și rușinată de cele întâmplate, Arachne s-a spânzurat. Atenei i s-a făcut milă de dânsa și nu a lăsat-o să moară, preschimbând-o în păianjen, iar frânghia cu care se spânzurase în fir de păianjen.

ReprezentăriModificare

  • Metamorfoze de Ovidiu (Metamorfoze. VI. 5 - 145), cea mai veche atestare cunoscută a acestui mit.
  • Georgicele de Virgiliu.
  • În Cântul XVII (versurile 16-18), din Infernul din Divina Comedie de Dante Alighieri.[1]
    „Con più color, sommesse e soprapposte
    Non fêr mai drappo Tartari nè Turchi,
    Nè fûr tai tele per Aragne imposte.[1]

    „N-au potrivit atari culori mai bine
    nici turcii, nici tătarii altădată
    și nici Aracne n-a știut să-mbine.[2]
  • În Cântul XII (versurile 43-45), din Purgatoriul din Divina Comedie de Dante Alighieri.
    „O folle Aragne, sì vedea io te
    Già mezza ragna, trista in su li stracci
    Dell'opera che mal per te si fé.[3]

    „O, tu nebun-Arahne, pe-ncurcatul
    țesut al tău, ce scump plăteai o toană,
    păianjen trist făcîndu-te păcatul.[4]
  • Torcătoarele sau Legenda Arachnei de Diego Velázquez, Muzeul Prado, Madrid.
  • În episodul Păianjenul din serialul televizat Hercule (1994), Arachne este jucată de Josephine Davison.
  • În manga Soul Eater, Arachne (în japoneză アラクネ, Arakune) este o vrăjitoare eretică și sora mai mare a Meduzei
  • În jocul video SMITE, există o reprezentare a lui Arachne care este un zeitate jucabilă.
  • Ea apare și în jocul video Shin Megami Tensei ca demon care poate fi înrolat în echipă.

NoteModificare

  1. ^ a b Dante Alighieri (1938), Divina Commedia/Inferno/Canto Decimosettimo, p.91.
  2. ^ Dante Alighieri (1971), Divina Comedie, Infernul **, p.54.
  3. ^ Dante Alighieri (1938), Divina Commedia/Purgatorio/Canto Decimosecondo, p.210.
  4. ^ Dante (1956), Purgatoriul, Cântul XII (versurile 43-45), p. 118.

BibliografieModificare

  • Dante Alighieri, La Divina Commedia, con l'introduzione e il commento di Eugenio Camerini, Casa Editrice Sonzogno - Milano, 1938
  • Dante Alighieri, Divina Comedie, Purgatoriul, în românește de George Coșbuc, Comentariu de Alexandru Balaci, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București - 1956.
  • Dante Alighieri, Divina Comedie, Infernul **, În românește de Eta Boeriu, Studiu introductiv și comentariu de Alexandru Balaci, colecția Lyceum, Editura Albatros, 1971.
  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Legături externeModificare

Vezi șiModificare