Deschide meniul principal

Forțele armate ale unui stat sunt apărarea finanțată de guvern și forțele sale combatante. Acestea există pentru a sprijini politicile interne și externe ale formei de guvernare. În unele țări forțe paramilitare fac parte din forțele armate ale unei națiuni.

Forțele armate pot fi alcătuite din militari profesioniști (armată permanentă), a căror singură ocupație este pregătirea de luptă sau lupta propriu-zisă, sau din rezerviști, care sunt cetățeni ce se mobilizează doar atunci când este nevoie. Avantajul este că o astfel de forță armată este mult mai ușor de întreținut și reprezintă o povară mai mică pe umerii societății; totuși, este mai puțin pregătită și organizată decât o armată alcătuită în întregime din profesioniști.

Forțele armate în multe din țările mari sunt împărțite în armata terestră, forțele aeriene, și forțele navale (cu excepția cazurile când nu e posibil acest lucru). Aceste diviziuni sunt făcute numai pentru scopul instruirii și asistenței, sau pot fi ramuri complet independente responsabile pentru desfășurarea independentă a operațiunilor sau a altor servicii. Majoritatea țărilor mici au o singură organizație care înglobează toate forțele armate în subordinea țării în chestiune.

În țările mai mari diferențele culturale dintre diferitele ramuri ale forțelor armate pot fi substanțiale. S-a spus că "marina și aviația mânuiesc echipamentul", în contrast cu "o armată își echipează oamenii".

Starea de alertă a unei organizații militare poate fi indicată de DEFCON state (US) sau BIKINI state (UK).

Beneficii și costuriModificare

Beneficiul evident al țărilor care au forțe armate este oferirea unei protecții împotriva amenințărilor străine și a conflictelor interne. În vremurile noastre personalul forțelor armate a fost folosit pentru sprijini civilii în situațiile post-dezastru. Pe de altă parte acest personal poate împiedica mersul bun al unei societăți prin angajarea în războaie contra-productive sau lipsite de succes.

Investițiile în știință și tehnologie pentru dezvoltarea armelor și sistemelor aduce uneori beneficii, deși unii susțin că se pot obține beneficii mai mari prin alocarea acelor bani direct armatei.

Investițiile exagerate în forțele armate pot priva o societate de forța de muncă și resursele de care are nevoie, înrăutățind standarul de viață al civililor. Dacă această tendință continuă mult timp, rezultatele sunt reducerea cercetării și dezvoltării în domeniul civil și slăbirea capacității societății de a-și îmbunătăți infrastructura. Această lipsă de dezvoltare poate, la rândul ei, afecta forțele armate, ca într-un cerc vicios. Vezi Coreea de Nord pentru un exemplu tipic modern al acestei probleme.

Transarmamentul este o mișcare recentă de a înlocui forțele armate cu infrastructură și instruire nonviolentă.

CheltuieliModificare

Statele cu cele mai mari cheltuieli militare pe anul 2011 au fost: Statele Unite, cu 711 miliarde de dolari, (4,8% din PIB), China, cu 143 miliarde de dolari (creștere de 170% raportat la anul 2002), Rusia, cu 72 miliarde de dolari, Marea Britanie, cu 62,7 miliarde dolari și Franța, cu 62,5 miliarde de dolari.[1]

Forțe armate după țarăModificare

Forțele armate din EuropaModificare

Mărimea forțelor armate active după țară (mii)
Țară 2014 2015 2016
  Rusia 798,0
  Ucraina 250,0
  Franța 207,0
  Italia 182,0
  Germania 178,0
  Regatul Unit 161,0
  Polonia 140,0
  Elveția 137,7
  Spania 121,0
  Grecia 106,0
  România 70,0
  Belarus 62,0
  Austria 55,0
  Serbia 52,0
  Armenia 44,8
  Olanda 41,0
  Georgia 37,0
  Finlanda 33,4
  Portugalia 33,0
  Ungaria 31,1
  Bulgaria 31,0
  Suedia 29,8
  Belgia 29,0
  Cehia 22,0
  Danemarca 20,1
  Norvegia 17,3
  Slovacia 17,0
  Croația 15,0
  Bosnia și Herțegovina 14,7
  Albania 13,8
  Lituania 13,0
  Cipru 12,7
  Irlanda 9,2
  Macedonia 8,1
  Slovenia 7,0
  Estonia 6,0
  Republica Moldova 5,5
  Letonia 5,0
  Muntenegru 2,0
  Malta 2,0
  Luxemburg 0,9

Forțele armate în alte țăriModificare

Mărimea forțelor armate după țară (mii)
Țară 2013 2014 2015 2016
  Statele Unite
  Rusia
  Canada
  Turcia
  Israel
  Brazilia
  India
  China
  Iran

Vezi șiModificare

ReferințeModificare

  1. ^ Când rușii vor deveni prietenii americanilor?, 24 aprilie 2012, Igor Cașu, Adevărul, accesat la 8 iunie 2012
  2. ^ The Military Balance 2016,p.178
  3. ^ http://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2016_07/20160704_160704-pr2016-116.pdf

Legături externeModificare