Arta Florescu
| Arta Florescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  București, România |
| Decedată | (77 de ani)[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | cântăreață de operă profesor de muzică[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Gen muzical | operă |
| Tipul de voce | soprană |
Modifică date / text  | |
Arta Florescu (n. , București, România – d. ) a fost o cântăreață de operă și profesoară de canto română.
Biografie
modificareA studiat la Conservatorul din București, între 1939 și 1942, cu Elena Saghin (canto), Ioan D. Chirescu, Constantin Brăiloiu, Mihail Jora sau M. Vulpescu,[2] la Geneva cu Anna Maria Guglielmetti (1946) și la Viena cu Kurt Nasor, Balzer și Josef Krips (1947).[3]
Arta Florescu a fost solistă la Societatea Corală „România” din București (1937–1942), solistă (1942–1945) și prim-solistă (1945–1968) la Opera Română din București, conferențiar (1950–1954), profesoară (1955–1986), profesoară atestată (1965) și șef de catedră de canto (1963–1985) la Conservatorul din București, profesoară la Opera din Istanbul, Turcia (1976).[4]
Arta Florescu a debutat pe scena Operei din București în ziua de 5 noiembrie 1942, în Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti, dar a devenit angajată a Operei abia în septembrie 1945, an în care a devenit și membră a Partidului Comunist Român, din convingere. Viața ei profesională, care a durat 47 de ani, cuprinde 29 de ani de carieră pe scenele operelor, cu 72 de roluri interpretate, și 18 ani în învățământul muzical, din care ultimii 5 ca șefă de Catedră, și membră a unor jurii internaționale la concursuri de canto de mare prestigiu, peste tot în lume: Verviers, Geneva, Ostende, S’Hertogenbosch, Munchen, Zwickau, Moscova, Tokyo, Montreal, Rio de Janeiro, Toulouse, Atena, București. A cântat pe scenele teatrelor „Balșoi” din Moscova, „Staatsoper” din Berlin, „Royal de La Monnaie” din Bruxelles, „Municipal” din Rio de Janeiro, „Staatsoper” din Leipzig, „Champs Élysées” din Paris, „Kirov” din Sankt-Petersburg etc.[5] În 1968 a ieșit la pensie.[6]
Distincții
modificare- titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (19 noiembrie 1952)[7]
- Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[8]
- Ordinul Muncii clasa a II-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”[9]
- Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[10]
- titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă (13 ianuarie 1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată in domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”[11]
- Ordinul Meritul Cultural clasa I (12 septembrie 1968) „pentru activitate îndelungată și merite deosebite în activitatea muzicală”[12]
- Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[13]
Note
modificare- ^ a b Arta Florescu, Autoritatea BnF
- ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 209.
- ^ Ţarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalităţi. AGIR. p.302
- ^ 10 ani de la moartea sopranei Arta Florescu
- ^ „PORTRET: Soprana Arta Florescu – 100 de ani de la naștere”, Rador.ro, , accesat în
- ^ Soprana Arta Florescu[nefuncțională]
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 442 din 19 noiembrie 1952 pentru acordarea titlului de „Artist al Poporului din Republica Populară Română” și „Artist Emerit al Republicii Populare Române” unor soliști de la Opera de Stat din București, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 7, 20 noiembrie 1952, p. 72.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 108.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 180.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 414.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 3 din 13 ianuarie 1964 privind conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 1, 22 ianuarie 1964, p. 6.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 797 din 12 septembrie 1968 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Cultural” unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 126, Partea I, miercuri 25 septembrie 1968, p. 1177.
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.
Bibliografie
modificare- Arta Florescu în dialog cu Iosif Sava - Contrapunct liric, Editura Muzicală, 1987, 242 pagini
Legături externe
modificare- 10 ani de la moartea sopranei Arta Florescu, 6 iulie 2008, Tudor Cristian, Amos News