Wikipedia

Ioan D. Chirescu

compozitor român
Ioan D. Chirescu
Date personale
Nume la naștereIoan Dumitru Chirescu
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Cernavodă, Constanța, România Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani)[3] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor, prof. univ., dirijor de cor
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata
Gen muzicalmuzică cultă corală,
muzică de propagandă
Ani de activitate1927–1962
Case de discuriElectrecord
Interpretare cuCorul Societății Carmen (1927–1950);
corul bis. Domnița Bălașa (1928–1973)
PremiiOrdinul Muncii  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ioan Dumitru Chirescu (n. , Cernavodă, Constanța, România – d. , București, România) a fost un compozitor, profesor universitar și dirijor de cor român.

Studii

modificare

A urmat între 1910 și 1914 Conservatorul din București, unde i-a avut ca profesori pe Alfonso Castaldi (contrapunct) și pe Dumitru Georgescu-Kiriac (teorie și solfegiu). În 1922 a fost admis în Schola Cantorum (Paris), unde a studiat cu Guy de Lioncourt (contrapunct) și Vincent d'Indy (compoziție, orchestrație și dirijat) și al cărei absolvent a devenit în 1927.[4] De asemenea, a urmat Facultatea de Teologie din cadrul Universității din București.[5]

Activitate

modificare

Este autorul a peste patru sute de piese corale, multe dintre ele având ca sursă de inspirație folclorul muzical românesc.[5] Lucrările lui Chirescu urmăresc cel puțin trei direcții: piese didactice (aranjate pentru voci de copii), creații religioase (dintre care o parte se înscriu în genul motetului și în cel al misei)[5] și coruri propagandistice (scrise după instalarea regimului comunist în România). Muzicologul Viorel Cosma consideră accesibilitatea, cantabilitatea și simplitatea scriiturii polifonice trei atuuri care au îngăduit ca opera compozitorului să se bucure de un mare succes la public.[5]

Chirescu a fost dirijor și director artistic al societății corale Carmen din București din anul 1927 până în 1950.[4] În perioada 1928–1973 a dirijat corul bisericii Domnița Bălașa din București.[5]

În domeniul didactic a început ca instructor de muzică la Fălticeni și în capitală.[5] În 1927 a fost numit profesor în Conservatorul bucureștean, unde a susținut timp de trei decenii și jumătate cursuri de teoria muzicii și solfegiu. A fost director al aceleiași instituții între anii 1950 și 1955.[4] Din 1932 a fost vreme de șapte ani profesor la Academia de Muzică Religioasă din București.[5] În 1962 se retrage din activitatea profesorală.[4]

Lucrări

modificare

Muzică corală

modificare
  • „Cântecul cucului” (1919), cor mixt, versuri populare
  • Opt cântece pentru copii (1923)
  • „Mama” (1933), pentru solist și cor bărbătesc, versuri de G. Rotică[4] sau Gheorghe Roiban[6]
  • „Doruleț, dorulețule” (1948), cor mixt, versuri populare
  • 32 coruri pentru școlari și tineret (1963)
  • „Odă lui Mihai Viteazul” (1975), cor mixt, versuri de Vlaicu Bârna)

Coruri propagandistice

modificare
  • „Cîntecul partizanilor păcii” (1949), cor mixt cu pian, versuri de Emil Gonciu
  • „Măreț pămînt al patriei iubite” (1952), cor mixt cu pian, versuri de Eugen Frunză
  • „Sub al păcii stindard” (1953), cor mixt cu pian, versuri de Maria Banuș
  • „Republică, măreață vatră” (1953), cor mixt cu pian, versuri de Eugen Jebeleanu
  • „Dobrogea de aur” (1958), cor mixt a cappella, versuri de Radu Boureanu
  • „Cîntec peste zări și ape” (1959), cor mixt cu pian, versuri de Nicolae Nasta
  • Ale noastre, ale voastre (1959), suită de coruri la unison cu pian, versuri de Ștefan Tita
  • „Laminoriștii” (1959), cor mixt cu pian, versuri de Petre Ghelmez
  • „De-o vîrstă cu Republica” (1960), cor pe două și trei voci egale, versuri de Eugen Jebeleanu

Muzică simfonică

modificare
  • Allegro simfonic (1927), pentru orchestră

Publicații

modificare

Partituri

modificare
  • Colecție de coruri (1937)
  • „Mama”, în Miniaturi corale (1944), București
  • „Cântecul cucului” (1946), Editura de Stat, București
  • Coruri (1919–1955) (1955), Editura de Stat pentru Literatură și Artă (E.S.P.L.A.), București
  • „Doruleț, dorulețule” (1956), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București
  • „Cîntecul partizanilor păcii” (1956), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București
  • „Măreț pămînt al patriei iubite” (1956), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București
  • „Sub al păcii stindard” (1956), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București
  • „Republică, măreață vatră” (1959), Editura Muzicală, București
  • „Dobrogea de aur”, în Puternică, liberă, pe soartă stăpînă (1959), Editura Muzicală, București
  • „Cîntec peste zări și ape” (1959), Editura Muzicală, București
  • Ale noastre, ale voastre (1959), Editura Muzicală, București
  • „De-o vîrstă cu Republica”, în De-o vîrstă cu Republica (1960), Editura Muzicală, București
  • „Laminoriștii” (1961), Editura Muzicală, București
  • Coruri pentru pionieri și tineret (1963), Editura Muzicală, București

Îngrijiri de ediții

modificare
  • Georgescu-Kiriac, Dumitru (1955). Opere alese, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București (în colaborare cu George Breazul)
  • Coruri de compozitori romîni înaintași (1963), Editura Muzicală, București

Discografie

modificare

Compozitor

modificare

Discuri LP

modificare
  • [EXE 046] (1960?, Electrecord)
  • [EXE 047] (1960?, Electrecord)
    • Sub al păcii stindard (Corul și orchestra Radio)
  • [EXE 048] (1960?, Electrecord)
    • Republică, măreață vatră (Corul și orchestra Radio, dir. Constantin Petrovici)
    • Cîntec peste zări și ape (Corul și orchestra Radio, dir. Carol Litvin)
  • [EXE 049] (1960?, Electrecord)
    • Doruleț, dorulețule (Corul Radio, dir. Emanuel Elenescu)
    • Cîntecul partizanilor păcii (Corul și orchestra Radio, dir. Constantin Petrovici)
  • Colinde. Romanian Carols (1967?, Electrecord EXE 0308)

Compact discuri

modificare
  • Madrigalul cântă copiilor (1997, Electrecord EDC 237)
    • Cântecul cucului (Madrigal, dir. Marin Constantin)
    • Moș Crăciun cu plete dalbe (idem)
    • Fericirile (idem)
  • Colinde și muzică religioasă (1998?, Electrecord EDC 284)
    • Camera Ta, Mântuitorule (Corala bărbătească a Armatei, dir. Gheorghe Popescu)
    • Rugăciune (idem)
  • Ioan Luchian Mihalea – Song (1998?, Electrecord EDC 286)
  • Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur (2002?, Electrecord EDC 398)
    • Mărire Ție, Doamne (Grupul coral bărbătesc Harisma, dir. Dan Văcărescu)
  • Sfântul Andrei se roagă mereu la Bun [sic!] Dumnezeu (2004?, Electrecord EDC 507)
    • Camera Ta, Mântuitorule (Grupul coral bărbătesc Harisma, dir. Dan Văcărescu)
  • Sfărâmând porțile Iadului (2005, Electrecord, EDC 538)
    • Camera Ta (Corul Carpe in Deum al Seminarului Teologic „Sf. Ioan Casian” din Tulcea, dir. Iulian Dumitru)
  • Muzică de petrecere (2007, Roton 4157-2)

Dirijor

modificare

Premii și distincții

modificare

Pentru activitatea sa, Chirescu a fost recompensat cu următoarele distincții:[4]

  • 1951 – Premiul de Stat, acordat pentru lucrările „Doruleț, dorulețule” (1948) și „Cântecul partizanilor păcii” (1949)[7]
  • 1952 – Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[8]
  • 1954 – titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite excepționale în domeniul dezvoltării artei”[9]
  • 1955 – Ordinul Muncii clasa I „cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la înființarea Conservatorului de muzică «Ciprian Porumbescu» și pentru merite deosebite în activitatea didactică”[10]
  • 1959 – Diploma de onoare a Consiliului mondial al păcii
  • 1959 – Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”[11]
  • 1959 – titlul de Artist al poporului din Republica Populară Romînă „cu prilejul împlinirii a 70 ani de viață, pentru activitate îndelungată și merite deosebite în domeniul muzicii și al învățămîntului muzical superior”[12]
  • 1962 – titlul de „Profesor Emerit al Republicii Populare Romîne” „pentru activitatea îndelungată, contribuție în dezvoltarea științei și merite deosebite în dezvoltarea învățămîntului superior”[13]
  • 1967 – Ordinul „Meritul Cultural” clasa I „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a proclamării Republicii”[14]
  • 1974 – Ordinul „23 August” clasa I „pentru activitate îndelungată și merite deosebite în domeniul creației muzicale [...], cu prilejul împlinirii vîrstei de 85 de ani”[15]

Note

modificare
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Fiii Cernavodei (PDF) 
  3. ^ Ioan Dumitru Chirescu, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b c d e f Cosma (1965), pag. 68
  5. ^ a b c d e f g Cosma (2004), art. cit.
  6. ^ Ioan Luchian Mihalea și Song (1998?). Ioan Luchian Mihalea – Song, Electrecord EDC 286, spatele copertei
  7. ^ Cosma (1965), pag. 69
  8. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 107.
  9. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 373 din 26 august 1954 pentru conferirea de titluri unor oameni de artă, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 43, 6 septembrie 1954, p. 509.
  10. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 174 din 20 mai 1955 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor cadre didactice de la Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu” din București, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul IV, nr. 17, 20 iunie 1955, p. 154.
  11. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 191.
  12. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 171 din 25 mai 1959 privind conferirea titlului de „Artist al poporului din Republica Populară Romînă”, compozitorului și profesorului Chirescu D. Ion, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 15, 4 iunie 1959, p. 117.
  13. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 833 din 5 noiembrie 1962 pentru conferirea titlului de „Om de Știință Emerit al Republicii Populare Romîne” și de „Profesor Emerit al Republicii Populare Romîne” unor cadre didactice din învățămîntul superior, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XI, nr. 21, 6 noiembrie 1962, p. 183.
  14. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1132 din 25 decembrie 1967 privind conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 2, Partea I, sâmbătă 6 ianuarie 1968, p. 10.
  15. ^ Decretul prezidențial nr. 68 din 28 mai 1974 privind conferirea de ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul X, nr. 80, Partea I, luni 3 iunie 1974, p. 8.

Bibliografie

modificare

În secțiunea „Discografie” s-au utilizat, pe lângă datele obținute din sursele de mai jos, informații aflate pe site-urile electrecord.ro și Discogs.com (accesate pe 23 aug. 2010).

  • Cosma, Viorel (1965). Compozitori și muzicologi români. Mic lexicon, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R.
  • Cosma, Viorel. „Ioan D[umitru] Chirescu”, în Sadie, Stanley și Tyrrell, John – coord. (2004). The New Grove Dictionary of Music and Musicians (29 de volume), Oxford University Press. ISBN 9780195170672

Lectură suplimentară

modificare
  • Breazul, George (1977). Pagini din istoria muzicii românești, București
  • Breazul, George (1984). Scrisori și documente, București
  • Dumitrescu, Ion. „Ioan Chirescu, artist al poporului său”, în Muzica, nr. 6/1959
  • Rusu, Liviu (1959). Ioan D. Chirescu în slujba muzicii corale, Editura Muzicală, București
  • Vancea, Zeno (1968). Creația muzicală românească, sec. XIX–XX, București; pag. 213–217

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioan_D._Chirescu&oldid=16963156