Arthur Kreindler
| Arthur Kreindler | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [1]  București, România | ||
| Decedat | (88 de ani)[1] București, România | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | neurolog[*] | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Universitatea din București | ||
| Organizație | Universitatea din București | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Arthur Kreindler (n. 15 mai 1900, București – d. 28 mai 1988, București) a fost medic neurolog român, de origine evreu [2], academician, profesor de neurologie la Institutul de Medicină și Farmacie din București, director al Institutului de Cercetări în Neurologie al Academiei Române.
Biografie
modificareDupă absolvirea facultății de medicină a Universității din București, a lucrat în clinica de neurologie a spitalului Colentina, sub conducerea lui Gheorghe Marinescu. Împreună cu acesta, publică în anul 1935 monografia Reflexele condiționate și este co-autor al cărții Le Tonus des muscles striés, 1937 (împreună cu Gheorghe Marinescu, Nicolae Ionescu-Sisești și Oskar Sager), lucrare prefațată de renumitul neurofiziolog englez Sir Charles Sherrington.
În anul 1948 este numit profesor de Neurologie la facultatea de Medicină din București și membru al noii Academii R.P.R. În cadrul acestei Academii, devine director al Institutului de Neurologie, care capătă numele lui Ivan Petrovici Pavlov, ideologia predominantă în medicină în acea vreme fiind nervismul, bazat pe cercetările lui Pavlov asupra reflexelor condiționate. Kreindler reușește să adune în jurul său o serie de colaboratori de valoare, ca State Drăgănescu, Vlad Voiculescu, Th. Horneț, Arcadiu Petrescu, Ion Voinescu și alții. Temele de cercetare în Neurofiziologie, Neurochimie, Neuropatologie, Activitate nervoasă superioară, precum și în domeniul Neurologiei clinice corespundeau stadiului dezvoltării acestor discipline în acea epocă. Un accent deosebit a fost pus pe studiul excitabilității sistemului nervos central, activității electrice a creierului, cercetarea dinamicei corticale în diferite afecțiuni neurologice, studiul clinic și experimental al epilepsiei, fiziologia și fiziopatologia cerebelului, afazia. Pentru rezultatele cercetărilor asupra epilepsiei, efectuate împreună cu colaboratorii săi, apărute în monografia Epilepsia (1955), primește în 1957 Premiul de Stat.
Kreindler a desfășurat o activitate deosebită în specializarea medicilor în neurologie, în cadrul catedrei de specializare și perfecționare în neurologie (învățământ suprauniversitar) a Institutului de Medicină și Farmacie (IMF-București).
Arthur Kreindler a publicat numeroase articole în revistele de specialitate din țară și străinătate, a participat cu referate la congrese naționale și internaționale (în 1957 a fost raportor principal asupra Epilepsiei de tip petit mal la Congresul mondial de Neurologie din Bruxelles/Belgia). Dintre cărțile publicate mai sunt de menționat: Anatomo-fiziologia clinică a Sistemului nervos central, 1957 (împreună cu Vlad Voiculescu), Physiologie et Pathophysiologie du Cervelet, 1958 (împreună cu Mircea Steriade), Infarctul cerebral și Hemoragia cerebrală, 1972, Afazia 1973 (împreună cu Alexandru Fradis), Neurologie clinică, 1976 (împreună cu Vlad Voiculescu).
În ultimii ani ai vieții a tradus în limba română, fără a publica, o parte din tragediile lui Shakespeare. A murit în București la 28 mai 1988.
Note
modificare- ^ a b National Library of Israel Names and Subjects Authority File, accesat în
- ^ „Hary Kuller - "Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație", în "Realitatea evreiască", nr. 231-232 (1031-1032), 19 mai - 10 iunie 2005, p. 10-11” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .