Wikipedia

Atanasie Anghel

episcop greco-catolic
Atanasie Anghel
Date personale
Născut1660[1] Modificați la Wikidata
Bobâlna, România Modificați la Wikidata
Decedat (53 de ani) Modificați la Wikidata
Alba Iulia, Monarhia Habsburgică Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațiecleric[*]​ Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
SediulAlba Iulia
TitlulMitropolit ortodox de Bălgrad (Alba Iulia),
Episcop unit al românilor din Ardeal
Perioada1698 - 1713
PredecesorMitropolitul Teofil Seremi
SuccesorEpiscopul Ioan Giurgiu Patachi (de Făgăraș)
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală22 ianuarie 1698
Episcop consacratorTeodosie al Ungrovlahiei și patriarhul Dositei al Ierusalimului
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Atanasie Anghel (Athanasiu Angelu, născut la Bobâlna, Hunedoara, d. 19 august 1713, Alba Iulia), mitropolit ortodox (pravoslavnic, denumire veche, slavonă, a confesiunii ortodoxe) al Bălgradului (Alba Iulia) a fost primul episcop român unit, oficial. Urmaș al vlădicului Teofil Seremi în scaunul Mitropoliei Bălgradului (Alba-Iuliei), mitropolitul Atanasie a continuat și desăvârșit eforturile predecesorului său de unire religioasă a românilor transilvăneni cu Biserica Romei, vechea biserică ortodoxă din Ardeal fiind de-acum numită "Biserica Română Unită", cunoscută ulterior și sub numele de "Biserica greco-catolică română".

Viața modificare

Atanasie Anghel s-a născut la Bobâlna, unde tatăl său era preot, nobil de Ciugud[2]. A fost hirotonit episcop în ziua de 22 ianuarie 1698 de către mitropolitul Teodosie (ca. 1620 - 1708), chiriarh al Mitropoliei Ungrovlahiei, și de Patriarhul Dositei al Ierusalimului, aflat în exil. Cu această ocazie, Patriarhul Dositei al Ierusalimului (1641-1707) i-a dat proaspătului hirotonit întru vlădicie instrucțiuni precise, între care:

„Trebuie, arhieria Ta, slujba bisericei, adecă Octoihul, Mineele și alte cărți, ce se cântă duminicile și sărbătorile și slujba de toate zilele să te nevoiești cu deadânsul să se citească toate pre limba slovinească sau elinească, iară nu românească sau într-alt chip.[3]”

Patriarhul Dositei îi mai cerea episcopului Atanasie Anghel să dea ascultare, atât ierarhilor greci de la curtea voievodului muntean Constantin Brâncoveanu[4], care supervizau activitatea ierarhilor români[5], dar și ierarhiei calvinești ardelene.

În 7 octombrie 1698[2], mitropolitul Atanasie a convocat Sinodul de unire de la Alba Iulia, dând publicității o Carte de mărturie (Manifest)[2]. Actul unirii cu Biserica Romei a fost semnat de Atanasie Anghel și de toți membrii Sinodului de la Alba Iulia (38 de protopopi districtuali[6] și de 2.270 de preoți), fiind pecetluit cu sigiliul Mitropoliei Bălgradului. Dieta Transilvaniei, controlată de nobilii protestanți, n-a văzut cu ochi buni eliberarea confesională a poporului român. Marii proprietari de pământ au început să-i persecute, în continuare, pe preoții români uniți, situație căreia Atanasie Anghel a trebuit să-i facă față. Nobilii reformați (calvini) au pus la cale mai multe revolte printre țăranii români, ca să nu se alăture Bisericii Catolice. În aceste condiții, mitropolitul Atanasie Anghel a convocat un nou sinod, care a avut loc tot la Alba Iulia, pe 4 septembrie 1700 și la care au luat parte protopopi si preoți, precum și câte 3 delegați mireni din fiecare sat românesc. Cei 54 de protopopi, împreună cu toți preoții și delegații mireni prezenți, au semnat un nou act, în care au întărit decizia Sinodului din 1698, consfințind unirea religioasă a românilor din Ardeal cu Biserica Romei.

Pentru vlădicul Atanasie Anghel au urmat ani grei, fiind atacat atât de calvini, cât și de Arhiepiscopia ortodoxă a Bucureștilor. În aceste condiții, Atanasie Anghel a fost chemat la Viena, pentru a da explicații despre situația religioasă a românilor ardeleni, astfel că pe 7 aprilie 1701, a făcut o declarație prin care nu-l mai recunoștea ierarhic pe arhiepiscopul ortodox al Bucureștiului.

Activități comerciale modificare

Mitropolitul Atanasie a fost acuzat în mai multe rânduri că ar fi desfășurat activități comerciale. Cu cincisprezece ani înainte de Unirea cu Roma, mirean fiind, el a cumpărat o casă în Alba Iulia, în care a încropit o mică fabrică bere și de vin. În anul 1703, după unirea cu Roma, a fost somat de autoritățile calvine ale principatului ardelean, să înceteze această activitate, considerată incompatibilă cu statutul lui de ierarh.[7] În anul 1711, se spune că încă mai obținea venituri din producția de bere.[8]

Decesul modificare

A decedat la Alba Iulia în data de 19 august 1713, fiind înmormântat lângă vechea biserică a Mitropoliei Bălgradului (construită de domnitorul muntean Mihai Viteazul). Ulterior, odată cu construcția Cetății "Alba Carolina", vechea biserică a fost demolată, iar mormântul vlădicului Atanasie a fost mutat în cimitirul de lângă Biserica "Sfânta Treime" din Alba Iulia-Maieri, ctitoria sa. Rămășițele sale pământești au fost reînhumate ulterior (după 1989) în Catedrala greco-catolică "Sfânta Treime" din Blaj.

Galerie de imagini modificare

  •  
    Catehismul „închinat întru cinste” lui Atanasie Anghel, tipărit la Cluj în anul 1703
  •  
    Mormântul vlădicului Atanasie Anghel, de lângă Biserica română unită din cartierul Maieri (Alba Iulia)
  •  
    Biserica română unită "Sf. Treime" din cartierul Maieri (Alba Iulia), ctitorie a episcopului Atanasie Anghel

Bibliografie modificare

  • Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Walachicae cum Romana Ecclesia. Relatare istorică despre unirea bisericii românești cu biserica Romei, versiune românească și studiu introductiv de Ioan Chindriș, Cluj-Napoca, 1996.
  • Ioan Chindriș, Andreas Freyberger și cronica sa despre români, în vol. Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, Cluj-Napoca, 2001, p. 22.
  • Ioan Chindriș, Un mister dezlegat, în ***Școala Ardeleană, volum coordonat de Ioan Chindriș, II, Oradea, 2008, p. 285-287.
  • Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994.
  • Timotei Cipariu, Acte și fragmente latine și românești pentru istoria Bisericii românești, mai ales unite, Blaj, 1855, XVI+280 pagini.
  • Onisifor Ghibu, Rostul patriarhului Dositei al Ierusalimului în România, ca dușman al poporului român și limbii și culturii române, in „Societatea de mâine”, Nr. 28, Cluj, 1924.
  • Nicolae Iorga, Istoria Bisericii românești, vol. 2, București, 1930.
  • Nicolae Iorga, Sate și preoți din Ardeal, București, 1902.
  • Silviu Dragomir, Românii din Transilvania și Unirea cu Biserica Romei, Cluj, 1990.
  • Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a Românilor din Ardeal în secolul al XVIII-lea, vol. I, Sibiu, 1920.
  • David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, București, 1967.

Note modificare

  1. ^ https://oradeapress.ro/2013/10/07/pentru-ce-si-negociat-atanasie-anghel-sufletul-si-mantuirea-ce-ramas-dupa-el/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, p. 162.
  3. ^ Timotei Cipariu, Acte și fragmente, Blaj, 1855, p. 210.
  4. ^ Onisifor Ghibu, Rostul patriarhului Dositei al Ierusalimului în România, ca dușman al poporului român și limbii și culturii române, în Societatea de mâine, Nr. 28, Cluj, 1924, p. 556.
  5. ^ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii românești, vol. 2, București, 1930, p. 16.
  6. ^ Semnăturile celor 38 de protopopi au fost verificate și sunt autentice Vd. Silviu Dragomir, Românii din Transilvania și Unirea cu Biserica Romei, Cluj, 1990, p. 35.
  7. ^ A. Bitay, Un amănunt necunoscut din viața lui Atanasie Anghel, în: Revista Istorică XXI (1935), pag. 21-22.
  8. ^ Nicolae Iorga, Două scrisori ale lui Atanasie Anghel, în: Academia Română. Memoriile secțiunii istorice, seria III, t. XIII (1933), pag. 7-8.

Legături externe modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Atanasie_Anghel&oldid=15738739