Deschide meniul principal

Atentatul din Senatul României din 1920 a fost înfăptuit, la 8 decembrie 1920, prin instalarea și amorsarea unei bombe artizanale, de către un grup terorist de extremă stângă.

Atentatul trebuia să ducă la o “ridicare a maselor” și la haos, la răsturnarea monarhiei și la instalarea unui regim bolșevic[necesită citare]. Vestea atentatului a sosit la Moscova în timp ce o delegație de stîngiști români se afla în vizită la Lenin, la Kremlin. Kominternul încerca să fabrice un puci în România.

AtaculModificare

La 8 decembrie 1920, Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau, au pus la cale un atac terorist cu bombă artizanală plasată în sala Senatului României.

Goldstein era șeful unui grup anarhist-terorist format din evrei comuniști[1][2], condus de Abraham Grinstein, șeful serviciului de terorism cu sediul la Odessa.[3]

Se bănuia că grupul lor nu a acționat singur, ci i-a avut drept complici și pe alții, ca Alecu Constantinescu, conducătorul aripii de extremă stângă a Partidului Socialist din România, care în 1921 s-a desprins din acesta și a format Partidul Comunist din România (cu numele provizoriu de Partidul Socialist Comunist).

VictimeModificare

Deflagrația i-a ucis pe Ministrul Justiție, Dimitrie Greceanu, decedat la spital[4], și pe senatorii Demetriu Radu (episcop greco-catolic de Oradea Mare, ucis[5] pe loc) și Spirea Gheorghiu (decedat la spital). În urma atentatului au fost și răniți printre care președintele Senatului, Constantin Coandă[3], episcopul ortodox Nifon Nicolescu[6] și episcopul ortodox Roman Ciorogariu.[7]

UrmăriModificare

Atentatul a dus la condamnarea comuniștilor în Procesul din Dealul Spirii și la interzicerea Partidului Comunist. Conducătorul partidului comunist, Gheorghe Cristescu „Plăpumaru” a respins orice acuzație de conspirație, iar implicarea partidului este încă nedemonstrată. Directivele Cominternului recomandau acțiuni violente, dar nu e sigură implicarea acestuia în atentat. În mărturia sa de la proces, Cristescu a susținut că acțiunile lui Goldstein erau mai degrabă inspirate de anarhism.

În octombrie 1921, Goldstein a fost arestat în timp ce încerca să intre clandestin în România venind de la Ruse (Bulgaria). La 28 iunie 1922, Max Goldstein a fost condamnat la muncă forțată pe viață pentru aruncarea bombei la senat și pentru uciderea a două persoane și rănirea altora. Ceilalți inculpați au fost condamnați la pedepse între o lună și 10 ani de muncă forțată. Sentințele au fost pronunțate după 125 de ședințe.

Omagierea victimelorModificare

Celor trei senatori uciși de explozia bombei, Spirea Gheorghiu, Dimitrie Greceanu și Demetriu Radu, li s-au organizat funeralii naționale.[5]

În anii 1920, localitatea natală a episcopului Demetriu Radu, Tâmpăhaza, a primit numele de Rădești, în amintirea și pentru cinstirea acestuia.

Vezi șiModificare

Galerie de imaginiModificare

NoteModificare

  1. ^ Totalitarism de Dreapta în România, origini și manifestări 1919-1927, Institutul Național Pentru Studierea Totalitarismului București 1996, p. 150
  2. ^ Dinu C. Giurescu, Istoria României în Date de Editura Enciclopedică, București, 2007, p. 365.
  3. ^ a b București-Strict secret, Episodul 5: Bomba din Senat
  4. ^ Senatorul Dimitrie Greceanu a decedat la spital, la 10 decembrie 1920, în urma unei septicemii generale. Vd. Historia.ro, Primul atentat cu bombă în Senatul României, autor: Cornel Ilie
  5. ^ a b Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noatre, p. 289. Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "IB" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  6. ^ Nifon (Nicolae) Nicolescu (1858 - 1923) a fost episcop al Dunării de Jos între 1909 și 1922.
  7. ^ Historia.ro Atentat cu bombă în Senatul României, autor: Ciprian Plăiașu

BibliografieModificare

  • Totalitarism de Dreapta în România, origini și manifestări 1919-1927, Institutul Național Pentru Studierea Totalitarismului, București 1996
  • Dinu C. Giurescu, Istoria României în Date, Editura Enciclopedică, București, 2007.
  • Atentatul de la Senatul Romaniei, o piesa in dosarul comunistilor, 20 octombrie 2004, Jurnalul Național
  • Stelian Tănase, „Procesul din Dealul Spirii”, in Magazin Istoric. Octombrie 2003.
  • Stelian Tănase, București-Strict secret, Teroare la București
  • New York Times, 29 June 1922.
  • L'Humanité, 29 Juin 1922.
  • Le Temps, 29 Juin 1922.
  • Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noatre, Casa de Editură "Viața Creștină", Cluj-Napoca, 1994, pp. 288 - 289;
  • Dicționar enciclopedic, vol. VI, R-Ș, Editura enciclopedică, 2006.

Vezi șiModificare

Legături externeModificare