Dinu C. Giurescu
| Dinu C. Giurescu | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 15 februarie 1927 București, România | ||
| Decedat | (91 de ani)[1][2]  București, România | ||
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) | ||
| Părinți | Constantin C. Giurescu, nepotul lui Constantin Giurescu | ||
| Căsătorit cu | Anca Elena Giurescu | ||
| Copii | Marina Giurescu Vlah Ena Giurescu Heller | ||
| Naționalitate |  România | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | istoric, politician | ||
| Limbi vorbite | limba română[3] | ||
| Activitate | |||
| Educație | Facultatea de Istorie a Universității București | ||
| Partid politic | Partidul Conservator | ||
| Rude | Simion Mehedinți | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Dinu C. Giurescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un istoric și politician român, membru titular (din 2001) al Academiei Române,[4] deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al Partidului Conservator.
BiografieModificare
A fost fiul lui Constantin C. Giurescu (n. 1901 Focșani - d. 1977) și nepotul lui Constantin Giurescu (n. 1875 Chiojdu, Buzău - d. 1918). A fost licențiat al Facultății de Istorie, Universitatea din București, 1950. În anul 1968 a obținut titlul științific de doctor în istorie. Profesor la Universitatea de Artă, Secția Istoria și Teoria Artei-Muzeografie [1968-1987). A fost președinte al părții române în Comisia româno-bulgară de istorie (1979-1985 și din 1991, în continuare). A fost profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București (1990-1997), membru titular al Academiei Române din 2001 (membru corespondent din 1990) până la moartea sa în 2018, membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române.
Pe 24 aprilie 2014 a devenit vicepreședinte al Academiei Române, pentru un mandat de patru ani.[5]
Lucrări publicateModificare
- Giurescu, Dinu C (), „Anatefterul. Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brâncoveanu”, Studii și Materiale de Istorie Medie, vol. 5: pp. 353–504
- "Istoria ilustrată a românilor" (1981); colaborare cu Constantin C. Giurescu
- Giurescu, Dinu C. (), Guvernarea Nicolae Rădescu, București: Editura All
- "Imposibila încercare. Greva regală, 1945" (1999);
- "România în al doilea război mondial" (1999);
- "Cade Cortina de Fier -România 1947" (2002) etc.
- „Zid de pace, turnuri de frăție. Deceniul deschiderii: 1962 - 1972”, în colaborare cu Mircea Malita, 2012[6]
- „Lichidatorii. România în 1947”, Colecția “Biblioteca de istorie a României. ”Editura Enciclopedică. București, 2012[7]
NoteModificare
- ^ a b A MURIT istoricul Dinu C. Giurescu! Fostul vicepreședinte al Academiei Române avea 91 de ani
- ^ a b Dinu Constantin Giurescu, Autoritatea BnF
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
- ^ Dinu C. Giurescu, Bogdan Simionescu, Cristian Hera, Alexandru Surdu - aleși vicepreședinți ai Academiei, 24 aprilie 2014, Diana Parvulescu, Mediafax, accesat la 19 iulie 2014
- ^ Lansare de carte: Zid de pace, turnuri de fratie. Deceniul deschiderii: 1962- 1972 Arhivat în , la Wayback Machine., Historia, accesat la 27 iunie 2012
- ^ Doi ani și zece luni care au ucis speranța României, 8 ianuarie 2013, Serban Cionoff, Jurnalul Național, accesat la 1 martie 2013
BibliografieModificare
- Oprea, Marian (). Conspirația Securității. București: Lumea Magazin. ISBN 973-86853-3-8.
Legături externeModificare
- Academicianul Dinu C. Giurescu a murit, astăzi, 24 aprilie 2018
- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – G
- "Aici mi-am găsit rostul!"[nefuncțională], 17 iunie 2005, Carmen Preotesoiu, Jurnalul Național
- Dinu C. Giurescu: "Ce fel de țară mai e și România?" | VIDEO, 30 martie 2011, Ionuț Stănescu, Evenimentul zilei
- Comunism - Interviu cu istoricul Dinu Giurescu[nefuncțională], 3 mai 2006, Cristina Vohn, Jurnalul Național
- „Să-ți plângi soarta e pierdere de vreme“, 21 octombrie 2011, Mihai Mincan, Adevărul