August Landmesser
| Sunt foarte puține articole (sau chiar niciunul) care se leagă de acesta. Vă rugăm introduceți legături interne spre acest articol în articolele înrudite. |
| August Landmesser | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Moorrege, Schleswig-Holstein, Germania |
| Decedat | (34 de ani) Ston, Cantonul Dubrovnik-Neretva, Croația |
| Număr de copii | 2 |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Reich-ul German[*] |
| Ocupație | laborer[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Nazist |
Modifică date / text  | |
August Landmesser (n. 24 mai 1910;[1] dispărut și presupus decedat la 17 octombrie 1944; declarat mort în 1949) a fost un muncitor la șantierul naval Blohm und Voss din Hamburg, Germania, cel mai bine cunoscut pentru apariția sa într-o fotografie[2] și implicit actul său prin care a refuzat să execute salutul nazist la lansarea navei de formare Horst Wessel a marinei naziste la 13 iunie 1936.[3]
Biografie modificare
August Landmesser a fost unicul copil al lui August Franz Landmesser și Wilhelmine Magdalene (născută Schmidtpott). În 1931, în speranța că-l va ajuta să se angajeze, a aderat la Partidul Nazist. În 1935, după ce s-a logodit cu Irma Eckler (o evreică), a fost exclus din partid.[4] S-au înregistrat pentru căsătorie la Hamburg, dar au fost împiedicați de Legile de la Nürnberg adoptate cu o lună mai târziu. La 29 octombrie 1935, s-a născut prima lor fiică, Ingrid.[4]
O fotografie devenită celebră, în care un bărbat identificat ca Landmesser refuză să execute salutul nazist, a fost făcută la 13 iunie 1936.[5]
În 1937, Landmesser și Eckler a încercat să se refugieze în Danemarca, dar au fost arestați. Ea era din nou însărcinată, iar el a fost acuzat și condamnat, în iulie 1937 de Rassenschande(en)[traduceți] (lit. de. „rușine rasială”) în conformitate cu legile rasiale naziste. El a susținut că nici el, nici Eckler nu știau că ea era pe deplin evreică, și a fost achitat la 27 mai 1938 pentru lipsă de probe, cu avertismentul că o recidivă ar duce la o sentință de mai mulți ani de închisoare. Cuplul a continuat public relația lor, și pe 15 iulie 1938 a fost arestat din nou si condamnat la doi ani și jumătate în lagărul de concentrare din Börgermoor.
Eckler a fost arestată de Gestapo și ținută la închisoarea Fuhlsbüttel, unde a născut a doua fiică, Irene.[5] De acolo, a fost mutată în lagărul de concentrare de la Oranienburg; apoi în lagărul de concentrare Lichtenburg pentru femei, și apoi în lagărul de concentrare de la Ravensbrück pentru femei. Copiii lor au fost inițial duși la orfelinatul din oraș. Ingrid a fost mai târziu lăsată să locuiască cu bunica ei maternă; Irene a fost plasată în grija unor părinți adoptivi în 1941. După moartea bunicii ei, în 1953, Ingrid a fost de asemenea plasată într-o familie adoptivă. A primit câteva scrisori de la Irma Eckler până în ianuarie 1942. Se crede că ea a fost dusă la așa-numitul Centru de Eutanasie din Bernburg în februarie 1942, unde s-a numărat printre cele 14.000 persoane ucise. După război, decesul său a fost documentat în 1949, , cu data înscrisă 28 aprilie 1942.
Între timp, Landmesser a fost eliberat din închisoare la 19 ianuarie 1941[4] A lucrat ca maistru pentru firma Püst, o companie de transport. Compania a avut o ramură la fabirca Heinkel-Werke în Warnemünde.[6] În februarie 1944 a fost detașat într-un batalion penal, Strafdivision 999. A fost declarat dispărut în misiune, și presupus mort la 17 octombrie 1944, în timpul campaniei din Croația. Ca în cazul Irmei, decesul său a fost constat legal în 1949.
Mariajul lui August Landmesser și Irma Eckler a fost recunoscut retroactiv de Senatul din Hamburg în vara anului 1951, iar în toamna aceluiași an Ingrid a preluat numele Landmesser. Irene a continuat să poarte numele Eckler.
Recunoaștere modificare
În 1996, Irene Eckler a publicat cartea Die Vormundschaftsakte 1935–1958 : Verfolgung einer Familie wegen „Rassenschande” (Legea tutelei 1935–1958: Persecuția unei familii pentru „dezonorarea rasei”). Această carte despre povestea familiei sale, cuprinde o mare parte din documentele originale din epocă, inclusiv scrisorile de la mama sa și documentele de la instituțiile statului.[5]
O persoană identificată ca fiind August Landmesser apare într-o fotografie făcută la 13 iunie 1936, publicată în ziarul german Die Zeit la 22 martie 1991. Acesta arată o adunare mare de muncitori de la șantierul naval Blohm + Voss din Hamburg, la lansarea navei de antrenament Horst Wessel. Toți din imagine au brațul ridicat în stilul salutului nazist, cu excepția unui singur bărbat din partea din spate a mulțimii, care stă încruntat cu brațele încrucișate la piept. Nu este cunoscut cu certitudine faptul că omul din imagine ar fi Landmesser.
Note modificare
- ^ Eckler, Irene (). Die Vormundschaftsakte 1935-1958: Verfolgung einer Familie wegen "Rassenschande": Dokumente und Berichte aus Hamburg. Horneburg. Accesat în .
- ^ Straße, Amanda. „Verbotene Liebe | Courage”. Fasena.de. 1&1 Internet. Accesat în .
- ^ Simone Erpel: Zivilcourage : Schlüsselbild einer unvollendeten „Volksgemeinschaft". In: Gerhard Paul (Hrsg.): Das Jahrhundert der Bilder, Bd. 1: 1900–1949, Göttingen 2009, S. 490–497, ISBN 978-3-89331-949-7
- ^ a b c Roux, François. Comprendre Hitler et les allemands. Paris: Max Milo Éditions. ISBN 9782315004614. Accesat în .
- ^ a b c Flock, Elizabeth (). „August Landmesser, shipyard worker in Hamburg, refused to perform Nazi salute (photo)”. The Washington Post. Washington, D.C.: Washington Post Media. Accesat în .
- ^ Straße, Amanda. „Father reported missing”. Fasena.de. 1&1 Internet. Accesat în .