August Winter
| Sunt foarte puține articole (sau chiar niciunul) care se leagă de acesta. Vă rugăm introduceți legături interne spre acest articol în articolele înrudite. |
| August Winter | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  München, Bavaria, Imperiul German[2] |
| Decedat | (82 de ani) München, RFG[2] |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | militar ofițer |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Ramura | Wehrmacht[1] |
| Gradul | General der Gebirgstruppe[*] general-maior[2] |
| Unitatea | Grupul de Armate E[*][1] Grupul de Armate F[*][1] |
| Bătălii / Războaie | Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial[1] |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Deutsches Kreuz in Gold[*] |
Modifică date / text  | |
August Winter (n. , München, Bavaria, Imperiul German – d. , München, RFG) a fost un ofițer de stat major german, ulterior general, care a deținut funcții de comandă în statele majore ale unor unități de rang înalt ale Wehrmacht-ului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Biografie modificare
August Winter a urmat studii la Wilhelmsgymnasium din München.[3] După absolvirea liceului s-a înrolat în Armata Bavareză Regală în ianuarie 1916 și a luptat în timpul Primului Război Mondial, mai întâi ca ofițer cadet (Fahnenjunker) în Batalionul 2 Telegrafie al Armatei Bavareze, iar apoi a fost avansat la gradul de locotenent (Leunant) la 1 februarie 1917 și decorat pentru faptele sale cu Ordinul Crucea de Fier cl. a II-a și cu Ordinul Meritul Militar al Bavariei cl. a IV-a cu spade.[4]
După încheierea războiului a fost păstrat ca ofițer în Reichswehr, a servit în Secția 21 Transmisiuni și apoi a fost transferat în Secția 7 Transmisiuni din München. Aici a fost adjutant și ofițer de stat major. După ce a urmat cursurile de comandanți organizate în cadrul Diviziei 6 Infanterie de la Münster, Winter a fost transferat la München în statul major al Diviziei 7 Bavareze, unde a fost avansat la gradele de căpitan (1933) și maior (1936).
La 1 aprilie 1939 a fost promovat locotenent-colonel și, după mobilizarea în cel de-al Doilea Război Mondial în vara anului 1939, a fost numit în Marele Stat Major al Armatei de Uscat (Oberkommando des Heeres). În 1940 a devenit Erster Generalstabsoffizier în Grupul de Armate A (mai târziu în Grupul de Armate Sud și în Grupul de Armate B). Lt.col. Winter a fost decorat la 19 septembrie 1941 cu Ordinul „Steaua României” cu spade, în gradul de Comandor cu panglica de „Virtutea Militară” „pentru destoinicia și devotamentul de care au dat dovadă pe câmpul de luptă în operațiunile contra bolșevicilor în colaborare cu trupele române”.[5] A fost înaintat la 1 octombrie 1941 la gradul de colonel (Oberst). Pentru serviciile îndeplinite a fost decorat în 22 iunie 1942 cu Crucea Germană de aur.[6]
În 1943 a fost numit șeful Statului Major al Armatei a 2-a Tancuri, fiind avansat la gradul de general-maior. Din august 1943 a fost șeful Statului Major al Grupului de Armate E, care avea cartierul general la Salonic, și din martie 1944 șef al Statului Major al Grupului de Armate F, care avea cartierul general la Belgrad. Avansat la gradul de general-locotenent în 1 august 1944, a fost înlocuit din funcție la 15 octombrie 1944. După o scurtă perioadă în care s-a aflat în rezerva de comandanți (Führerreserve), generalul August Winter a fost numit la 1 decembrie 1944 în postul de șef adjunct al Marelui Stat Major al Înaltului Comandament al Wehrmacht-ului (Oberkommando der Wehrmacht), devenind astfel adjunctul generalului Alfred Jodl. La 1 mai 1945 a fost avansat la gradul de General der Gebirgstruppe (general al trupelor de munte). Astfel, Winter a fost unul dintre puținii generali cu trei stele ai Wehrmacht-ului care nu au condus niciodată direct o trupă.
În iunie 1946 generalul Winter a fost audiat ca martor în Procesele de la Nürnberg.[7] Ulterior a făcut parte din Organizația Gehlen din Pullach și apoi, până când a fost pensionat, din Serviciul Federal de Informații.[8]
Decorații modificare
- Crucea de Fier cl. a II-a
- Ordinul Meritul Militar al Bavariei cl. a IV-a cu spade
Ordinul „Steaua României” cu spade, în gradul de Comandor cu panglica de „Virtutea Militară” (19 septembrie 1941)[5]- Crucea Germană de aur (22 iunie 1942)
Note modificare
- ^ a b c d e f g Nuremberg Trials Project
- ^ a b c Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ Jahresbericht über das K. Wilhelms-Gymnasium zu München 1915/16.
- ^ Rangliste des Deutschen Reichsheeres. Hrsg.: Reichswehrministerium. Mittler & Sohn Verlag. Berlin 1924. p. 189.
- ^ a b Decretul Regal nr. 2.628 din 19 septembrie 1941 pentru conferiri de decorațiuni de războiu și medalii, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 228 din 26 septembrie 1941, partea I-a, pp. 5.716-5.717.
- ^ Klaus D. Patzwall, Veit Scherzer: Das Deutsche Kreuz 1941–1945. Geschichte und Inhaber. Band II. Verlag Klaus D. Patzwall, Norderstedt, 2001, ISBN: 3-931533-45-X, p. 516.
- ^ The Trial of German Major War Criminals Sitting at Nuremberg, Germany, 7th June to 19th June 1946: One Hundred and Fiftieth Day: Saturday, 8th June, 1946. The Nizkor Project, 8 iunie 1946. Actualizat la 30 octombrie 2011. Arhivat în , la Wayback Machine. „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ James H. Critchfield: Partners at Creation. The Men Behind Postwar Germany’s Defense and Intelligence Establishments. Naval Institute Press, Annapolis MD, 2003, ISBN: 1-59114-136-2, pp. 106–107.