Wikipedia

Autobiografie (Isaac Asimov)

Autobiografie

Coperta ediției românești
Informații generale
AutorIsaac Asimov
Genștiințifico-fantastic
Ediția originală
Titlu original
I. Asimov: A Memoir
LimbaLimba engleză
EditurăEditura Teora
Țara primei aparițiiStatele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Data primei apariții1994
Număr de pagini520
ISBN973-601-708-7
Ediția în limba română
TraducătorMihai-Dan Pavelescu
Data apariției1997
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Autobiografie (1994) (titlu original I. Asimov: A Memoir) este o carte autobiografică a scriitorului american Isaac Asimov, apărut postum. Cartea a fost recompensată cu premiul Hugo pentru non-fiction în același an[1].

Conținut

modificare
  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Spre deosebire de primele două autobiografii - In Memory Yet Green (1979) și In Joy Still Felt (1980) - care fuseseră strict cronologice, Asimov a fost îndemnat de soția sa, Janet să prezinte în acest volum "o retrospectivă în care faptele să fie secundare, pe primul loc trecând ideile . . ., reacțiile, filozofia asupra vieții și altele de acest fel"[2].

În carte se regăsesc astfel detalii despre copilăria sa petrecută în magazinul tatălui său, în care își împărțea timpul între munca de acolo, studiul pentru școală și răsfoirea revistelor pulp. Urmează primele încercări literare și cele două colaborări care aveau să îi marcheze pentru totdeauna viața și cariera scriitoricească: cea cu John W. Campbell și cea cu editura Doubleday. Apar descrieri succinte ale personalităților marcante ale SF-ul mondial (majoritatea din Epoca de Aur), printre care se numără Frederik Pohl, Cyril M. Kornbluth, Robert A. Heinlein, L. Sprague de Camp, Clifford D. Simak, Jack Williamson, Lester del Rey, Theodore Sturgeon, Arthur C. Clarke, Harlan Ellison, Ben Bova și Robert Silverberg.

Asimov prezintă în linii mari cele două căsnicii ale sale, nesiguranța financiară din primii ani și averea agonisită din momentul în care a devenit scriitor full-time. Sunt prezente operele sale de căpătâi, permițând astfel aflarea modului în care au fost salvate de la anonimat cărți ca Fundația și Eu, robotul, deși în primă fază publicarea lor la Gnome Press prea să îi aducă doar necazuri. Plin de umor, Asimov relatează cum a reluat seria Fundației după 30 de ani, ce premii i-au fost decernate și în ce context, ce implică munca de scriitor, care au fost relațiile cu fanii și cu producătorii de filme și aruncă o privire în interiorul convențiilor SF din acea perioadă.

Jalonând mereu între prezentarea faptelor și gândurile și evenimentele care au stat în spatele unui moment din viață sau al altuia, autorul îl face părtaș pe cititor la hobby-urile sale (printre care se numără poeziile licențioase și povestirile polițiste) și la fobiile pe care le avea.

Finalul cărții îi aparține soției sale, Janet, care relatează ultimele clipe ale scriitorului. În biografia It's Been a Good Life publicată în 2002 - și în care sunt condensate cele trei autobiografii ale lui Asimov - Janet dezvăluie faptul că moartea soțului ei nu a survenit din cauzele prezentate în volumul de față, ci din cauza complicațiilor apărute în urma infectării cu virusul HIV petrecută în timpul unei transfuzii de sânge.

Capitolele cărții

modificare

Note

modificare
  1. ^ ASIMOV, ISAAC - Autobiografie, Ed. Teora, 1997, pag. 1
  2. ^ ASIMOV, ISAAC - Autobiografie, Ed. Teora, 1997, pag. 9 - "Introducere"

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Autobiografie_(Isaac_Asimov)&oldid=12630450