Deschide meniul principal

În România, autoritatea tutelară este o instituție a autorităților publice locale, instituție fundamentată de Codul Familiei. Autoritatea tutelară are atribuții privitoare la stabilirea și organizarea tutelei, la supravegherea, controlul și îndrumarea activității de ocrotire a minorului, participă activ la judecarea cauzelor cu minori, precum și a prevenirii separării minorului de părinți. Practic fiecare primărie ar trebui să aibă un serviciu sau o persoană cu responsabilități legate de tutelă. La nivel județean (și la nivelul sectoarelor municipiului București) există un organism suplimentar, DGASPC, care are responsabilități complementare în protecția minorilor împotriva abuzurilor.

Legile de organizareModificare

Obiectul de activitate al Serviciului de Autoritate Tutelară este reglementat de următoarele legi:

Responsabilitățile autorității tutelare, pe largModificare

Pentru mai multe informații: Euroavocatura - Autoritatea tutelară

  1. Efectuarea de anchete sociale referitoare la minorii implicați în procesele de divorț, încredințare, reîncredințare, stabilire program de relații personale și veghere la creșterea și educarea minorului sau stabilire domiciliu;
  2. Identificarea precoce a cazurilor de risc ce pot duce la separarea copilului de părinții săi, reintegrarea copilului separat în familie și responsabilizarea părinților privind creșterea și educarea, precum și de găsire de soluții adecvate pentru dificultățile pe care familia acestuia le trece la un moment dat;
  3. Efectuarea de anchete sociale referitoare la persoanele condamnate care au depus cerere de întrerupere a executării pedepsei;
  4. Efectuarea de anchete sociale în cazul instituirii tutelei sau curatelei;
  5. Efectuarea de anchete sociale în cazul încheierii sau rezilierii contractelor de întreținere;
  6. Efectuarea de anchete sociale privind acordarea dispensei de vârsta;
  7. Efectuarea de anchete sociale în vederea obținerii grațierii;
  8. Clarificarea situației juridice a persoanelor puse sub interdicție judecătorească, prin instituirea tutelei sau curatelei, conform art.146 din Codului Familiei, prin emiterea unor dispoziții, referate și adrese privind instituirea curatelei;
  9. Activități de monitorizare a minorilor asupra cărora s-a instituit tutelă prin instanța de judecată și efectuarea controalelor periodice conform art.108 din Codul Familiei, ale tutorilor, respectiv curatorilor;
  10. Rezolvarea cerințelor instanțelor de judecată, organelor de poliție cât și a spitalelor de psihiatrie;
  11. Audierea minorilor delicvenți la secțiile de poliție sau la Parchetele de pe lângă instanțele judecătorești
  12. Un alt aspect al activității constă în efectuarea anchetelor sociale pentru persoanele încadrate în diferite grade de invaliditate, la cererea acestora, sau a reprezentantului lor legal, necesare pentru obținerea anumitor facilități.
  13. La cererea persoanei cu handicap, sau al reprezentantului legal, Autoritatea Tutelară propune numirea unui asistent personal.
  14. Totodată, conform legii 17/2000 un reprezentant al autorității tutelare, va asista persoanele vârstnice la cererea lor sau din oficiu, la încheierea contractului de întreținere.

Diferențe și asemănări între serviciul de autoritate tutelară și DGASPCModificare

Până la intrarea în vigoare a legii 272/2004, Autoritatea Tutelara avea în activitate pe lângă atribuțiile enumerate anterior și cele actuale de care se ocupă DGASPC și SPAS. Odată cu organizarea impusă de Legea 272/2004, DGASPC și SPAS au preluat o parte din atribuțiunile Autorității Tutelare și au primit și alte competente în conformitate cu normele europene. Autoritatea Tutelară face parte din serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale ca de altfel și DGASPC și SPAS. Diferența dintre aceste instituții este obiectul de activitate, în sensul că Autoritatea Tutelară se ocupă de eliberarea actelor administrative de dispoziție, de conservare, curatele, tutele, etc. DGASPC are atribuții privind protecția copilului în situații de abandon familial, rele tratamente aplicate minorului, în concluzie tot ceea ce ține de siguranța fizică și psihică a minorilor. SPAS are însă și atribuții mai generale de asistență socială, nu doar legate de minori. Exemple:

  1. DGASPC în situațiile stabilite de lege poate cere decăderea din drepturile părintești ale unuia dintre părinti sau a ambilor părinți. Autoritatea tutelara numește un curator la cerere sau din oficiu sau tutore în situațiile când un minor este asistat sau reprezentat în instanță ori alte instituții ale statului.
  2. Autoritate tutelară se implică însă la dezbaterea unei succesiuni, dacă un minor are interese contrare cu părintii sai privind masa succesorală, Autoritate tutelară numește un curator pentru a reprezenta/asista minorul la notariat. Atribuțiile celor două instituții nu se intercalează ci sunt reglementate de legi diferite.

Exemple privind rolul activ al autorității tutelare în RomâniaModificare

Pe lângă rolurile de bază exemplificate mai sus, Autoritățile tutelare se implică în activități astfel:

MetodologieModificare

  • Pentru fiecare caz în parte se întocmește o anchetă socială, ce cuprinde ca faze: identificarea cazului, verificarea complexă la domiciliu, date personale și familiale, starea sănătății, starea materială, concluzii și propuneri, respectiv descrierea situației concrete a fiecărei persoane.
  • Din ancheta socială efectuată reies problemele cu care se confruntă minorul sau persoana aflată în dificultate, iar Serviciul de Autoritate Tutelară propune o măsura adecvată situației.
  • În funcție de măsura propusă, anchetele sociale sunt înaintate către unitățile școlare, poliție, judecătorie, tribunal sau alte instituții sau organizații cu care colaborează, DGASPC, Serviciul separării copilului de familie (ex. Sector6 - București [1]), Serviciul asistență în situații de abuz, neglijare, trafic și exploatare a copilului (S.A.S.A.N.T.E.C.), UNICEF, CEDO, poliția de frontieră sau organizații similare direct interesate din țară sau străinătate.

După Noul cod Civil: Atribuțiile Autorității Tutelare vor fi preluate de către Instanța TutelarăModificare

  • Ca noutate:

Art.110 – (1) Ori de câte ori între tutore și minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanța tutelară va numi un curator special.[1]

Tragerea la răspundereModificare

În cazul constatării unor abuzuri în serviciu, Autoritatea tutelară va fi trasă la răspundere de Autoritatea ierarhic superioară. (Codul familiei - Art. 160. - Deciziile autorității tutelare pot fi atacate la autoritatea ierarhic superioară, care, potrivit legii, exercită atribuțiile de îndrumare și control.)

Organizațiile implicate în protecția copiilorModificare

  • DGASPC - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
  • ANPDC - Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului
  • SCC - Structurile comunitare consultative
  • SPAS - Serviciile publice de asistență socială
  • Autoritatea tutelară

Vezi șiModificare

BibliografieModificare

ReferințeModificare

  1. ^ A se vedea noul Cod civil.