Avram P. Todor

Avram P. Todor (n. 18 ianuarie 1899, Vaidei, Hunedoara – d. 12 septembrie 1978, București) a fost un bibliotecar, cercetător al literaturii, publicist, profesor de liceu, autor de manuale școlare, lector universitar și traducător român.^[1]

Biografie

S-a născut în data de 18 ianuarie 1899. Tatăl său, Petru, era zidar. Avram a fost al patrulea fiu dintre cei trei băieți și o fată. Mama, Elena, a venit din Vinerea (zona Orăștie).

A urmat anii de scoală la Orăștie, apoi a beneficiat de o bursă și a continuat la Gimnaziul Superior din Blaj.^[2] A debutat la 14 ani în publicația „Progresul” din Oravița cu o poezioară în care exprima durerea neamului la moartea aviatorului Aurel Vlaicu.^[3] În 1917, a dat „un simulacru de examen de maturitate”, deoarece a fost înrolat și a luptat în Primul Război Mondial, dobândind „cel mai simpatic grad din armata austro-ungară: zászlós (sublocotenent)”.^[4] După război, a devenit student la 19 ani. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, unde i-a fost profesor Ioan Bianu, directorul Bibliotecii Academiei. Doctor în filologie, cu lucrarea „Eminescu în literatura maghiară”, susținută în 1947.^[5]

Avram P. Todor a fost profesor la liceele „Gheorghe Lazăr” și „Ion Neculce” din București și a fost coautor la o seamă de manuale de limba română, împreună cu profesorul Gheorghe Șerban de la Liceul „Spiru Haret” din București. A scris mai multe zeci de articole pentru enciclopedia maghiară Gutenberg Nagy Lexikon. În articolul Un zilier al culturii^[6] scriitorul maghiar Árvay Árpád îl citează pe istoricul și bibliograful Veress Endre, care, cu sprijinul lui Avram P. Todor, a reușit să alcătuiască 4 și să tipărească 3 din volumele Bibliografiei româno-ungare. Înainte de proclamarea Republicii, a fost șef de lucrări la Institutul de Istorie Națională, conferențiar la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte,^[7] a lui Nicolae Iorga, și a predat lecții de maghiară la Universitatea din București.^[8]

După al Doilea Război Mondial, a participat la mai multe întâlniri culturale româno-maghiare, ultima dată în 1950. A fost acuzat de trădare datorită prieteniei cu diplomații francezi din București,^[9] arestat și închis în perioada 1950-1959 la București, Aiud și Pitești. După eliberare, a fost încadrat la serviciul de curățenie publică din București. A revenit la Biblioteca Academiei în 1966, ca și colaborator extern.^[10]

Opera

Cărți

Avram P. Todor, Confluențe literare româno-maghiare, Editura Kriterion, București, 1983.

Studii literare

„Eminescu în literatura maghiară”, în Convorbiri Literare, LXXII, 6-9, 1939, pp. 1153–1198.
Eminescu válogatott versei (ediție bilingvă), Állami Könyvkiadó, București, 1950 (100 de ani de la nașterea poetului), pp. 234–237.
„Ioan Bianu (1856–1935)”, în: Apulum, XII, 1974, pp. 664–671.
„Victor Lazăr”, în vol.: Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România. 1867-1967. Cartea Centenarului, București, 1968, p. 314.
„Romancierul maghiar N. Jósika și românii”. În: Preocupări literare, IV, nr. 2, pp. 49-60.

Ediții îngrijite

Constantin Negruzzi, Negru pe alb (scrisori de la un prieten), Tipografiile Române Unite, București, 1936.
Ion Creangă, Amintiri din copilărie, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1943.^[11]
Ion Creangă, Povești, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1942.^[12]

Traduceri

Prima poezie tradusă în limba română a fost Mama poloneză (A lengyel anya) de Kálmán Tóth. L-a tradus integral pe Petőfi Sándor. De asemenea, a tălmăcit poeme de Ady Endre, Arany János, Barcsay Abrahám, Kisfaludy Károly, proză de Móricz Zsigmond^[13] și Jókai Mór^[14].

În volum

Kálmán Mikszáth, Săliștencele, Editura de Stat, București, 1947^[15].
Mihály Fazekas, Mateiaș Gâscarul, Editura de Stat, București, 1949.^[16]

În periodice

Petőfi Sándor, „Crâșmă mică-n cap de sat”, în: Foaia Noastră nr. 4 / 15 februarie 1967, p. 6.
Petőfi Sándor, „O seară acasă”, în: Floarea Soarelui, nr. 3-6 / martie–iunie 1928, p. 63.
Petőfi Sándor, „Tinerețe”, în: Floarea Soarelui, nr. 3-6 / martie–iunie 1928, p. 48.

Note

^ Călindaru' Foii interesante
^ Gazeta Transilvaniei, nr. 90 / 28 aprilie 1916, pag. 2.
^ Foaia Românească nr. 13 / 1 iulie 1974, p. 4.
^ Avram P. Todor, Cu divizia 35 la Piave și pe frontul francez (amintiri). În: Apulum, VII/2, 1969, p. 315.
^ Világirodalmi lexikon, vol. 15, Taa–tz, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1993, pag. 574.
^ Árvay Árpád, Bukaresttől Pécsig. În: Magyarország nr. 43 / 22 octombrie 1978, pag. 21.
^ Cursurile de vară de la Vălenii de Munte. În: Neamul românesc nr. 165 / 23 iulie 1932, pag. 2.
^ Ion Dodu Bălan, „Un savant și un sacrificat dat uitării: A. P. Todor”, publicat în săptămânalul Palia Expres din Orăștie.
^ Desbaterile grupului de spioni și trădători aflați în slujba Legației Franței, (nesemnat). În: Scânteia, nr. 1867 / 20 octombrie 1950, p. 2.
^ Világirodalmi lexikon, vol. 15, Taa–tz, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1993, p. 574.
^ Carte considerată în 1948 ca având conținut dușmănos la adresa regimului comunist, v. Ionut Costea, Istvan Kiraly, Doru Radosav, Fond secret, Fond "S" Special, Contribuții la istoria fondurilor secrete de bibliotecă din România, Editura Dacia, Cluj, 1995, p. 204.
^ Revista Fundațiilor Regale, iulie-septembrie 1943, p. 448.
^ György Beke, Avram P. Todor. În: György Beke, Fără interpret, Editura Kriterion, București, 1983, pp. 72–80.
^ Petru Cîmpian, Adept al prieteniei: Avram P. Todor. În: Foaia Românească, nr. 2 / 15 ianuarie 1975, p. 7.
^ Sámuel Domokos, La moartea lui Avram P. Todor (1899-1978). În: Foaia noastră, nr. 25 (26?) / 1 octombrie 1978, p. 5.
^ Radu Bogdan, Rămășițe formaliste în desenul ilustrativ. În: Contemporanul, nr. 170 / 6 ianuarie 1950./

Bibliografie

Maria Basarab, „Avram P. Todor - un profesionist al bibliotecii”. În: Sargetia, Acta Musei Devensis (S.N.), anul IX, 2018, pp. 315–322.
Grigore Băjenaru, Cișmigiu & Comp., Editura Tineretului, București, 1968, pp. 108-111.
Grigore Băjenaru, Bună dimineața, băieți!, Editura Jurnalul Național, București, 2009, p. 268.
György Beke, Fără interpret, ediție on-line.
György Györfi-Deák, Însemnări sălăjene (caiet de lectură), Editura Caiete Silvane, Zalău, 2015, pp. 39–47.
Nicolae Manolescu, Rolul culturii. În: România literară, nr. 17 / 26 aprilie 1984, p. 9.
Sándor Veégh, Un statornic si talentat traducător: Avram P. Todor. În: Steaua Roșie nr. 6 / 9 ianuarie 1971, pag. 3.

Galerie de imagini

Fotografie din 1970
Portret din 1975
Ediţia „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă de la Editura „Gheorghe Mecu”
Ediţia „Poveşti” de Ion Creangă de la Editura „Gheorghe Mecu”
Coperta romanului „Săliştencele” de Kálmán Mikszáth
Coperta volumului „Confluențe literare româno-maghiare”

[1] Călindaru' Foii interesante

[2] Gazeta Transilvaniei, nr. 90 / 28 aprilie 1916, pag. 2.

[3] Foaia Românească nr. 13 / 1 iulie 1974, p. 4.

[4] Avram P. Todor, Cu divizia 35 la Piave și pe frontul francez (amintiri). În: Apulum, VII/2, 1969, p. 315.

[5] Világirodalmi lexikon, vol. 15, Taa–tz, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1993, pag. 574.

[6] Árvay Árpád, Bukaresttől Pécsig. În: Magyarország nr. 43 / 22 octombrie 1978, pag. 21.

[7] Cursurile de vară de la Vălenii de Munte. În: Neamul românesc nr. 165 / 23 iulie 1932, pag. 2.

[8] Ion Dodu Bălan, „Un savant și un sacrificat dat uitării: A. P. Todor”, publicat în săptămânalul Palia Expres din Orăștie.

[9] Desbaterile grupului de spioni și trădători aflați în slujba Legației Franței, (nesemnat). În: Scânteia, nr. 1867 / 20 octombrie 1950, p. 2.

[10] Világirodalmi lexikon, vol. 15, Taa–tz, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1993, p. 574.

[11] Carte considerată în 1948 ca având conținut dușmănos la adresa regimului comunist, v. Ionut Costea, Istvan Kiraly, Doru Radosav, Fond secret, Fond "S" Special, Contribuții la istoria fondurilor secrete de bibliotecă din România, Editura Dacia, Cluj, 1995, p. 204.

[12] Revista Fundațiilor Regale, iulie-septembrie 1943, p. 448.

[13] György Beke, Avram P. Todor. În: György Beke, Fără interpret, Editura Kriterion, București, 1983, pp. 72–80.

[14] Petru Cîmpian, Adept al prieteniei: Avram P. Todor. În: Foaia Românească, nr. 2 / 15 ianuarie 1975, p. 7.

[15] Sámuel Domokos, La moartea lui Avram P. Todor (1899-1978). În: Foaia noastră, nr. 25 (26?) / 1 octombrie 1978, p. 5.

[16] Radu Bogdan, Rămășițe formaliste în desenul ilustrativ. În: Contemporanul, nr. 170 / 6 ianuarie 1950./

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]