Azotit de sodiu

compus chimic
Azotit de sodiu
Formula structurală
Formula structurală

unitate celulară
Denumiri
Alte denumiriE 250, nitrit de sodiu, azotit de natriu, nitrit de natriu
Identificare
Număr CAS7632-00-0
ChEMBLCHEMBL93268
PubChem CID23668193
Informații generale
Formulă chimicăNaNO2
Aspectsolid culoare albă
Masă molară68,99 g/mol
Proprietăți
Densitate2,17 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topire271 °C
Punct de fierberepeste 320 °C (se descompune)
Solubilitatebună în apă (820 g/l la 20 °C)
Aciditate (pKa)~9
Structură cristalinăSistem cristalin ortorombic  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Azotitul de sodiu este o sare a sodiului cu acidul azotos, cu formula chimică NaNO2. Este precursor pentru substanțe organice obținute industrial cum ar fi farmaceutice, coloranți, însă este cel mai cunoscut ca aditiv pentru mezeluri[2].

Proprietăți

modificare

Nitritul de sodiu se prezintă sub formă de cristale incolore, dizolvabil în apă cu absobție de căldură, soluția rezultată având o reacție alcalină. Punctul de topire al nitritului de sodiu este de 320 °C, temperatură la care se și descompune. La temperaturi înalte este inflamabil și se combină energic cu aluminiul, mai ales când acesta este sub formă de pulbere. El este folosit ca substanță reducătoare, în aer devine cu timpul nitrat de sodiu NaNO3. Permite obținerea nitrosocompușilor, între care nitrozamină.

Nitritul de sodiu este o substanță toxică (doză letală fiind de 4g), în combinație cu unele amine (nitroamine) fiind cancerigen.

Identificarea nitritului se face cu sulfat de fier (II) (FeSO4 · 7 H2O) care, în prezența nitritului, devine brun.

Produce trioxid de azot prin acidificare cu acid sulfuric[3].

Răspândire

modificare

În natură nitriții apar într-o etapă a ciclului azotului prin procesele nitrificare sau denitrificare. Din punct de vedere tehnic nitritul se obține prin combinația oxizilor de azot cu hidroxidul de sodiu (NaOH).

Utilizare

modificare

Este folosit în anumite condiții în industria alimentară ca aditiv alimentar (cu codul E 250) în procesul de conservare a produselor din carne în concentrație de 0,4 - 0,5 % în amestec cu sarea de bucătărie. Nitritul de sodiu stabilizează culoarea roșie a cărnii (formând, în combinație cu mioglobina, un pigment de culoare roșie, nitrosomioglobină, care participă la păstrarea aspectului proaspăt al produselor conservate) și are un efect antibacterian.[4]

În farmacologie și chimie servește la sinteza substanțelor colorante pe bază de azot, sau în tehnologia de galvanizare a metalelor și pentru prepararea materialelor anticorozive. Din cauza unor intoxicații cu azotat de sodiu, din anul 1980[5] este admis procentul maxim de 0,5% în saramurarea cărnurilor.

  1. ^ „Azotit de sodiu”, SODIUM NITRITE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Laue, Wolfgang; Thiemann, Michael; Scheibler, Erich; Wiegand, Karl Wilhelm (), „Nitrates and Nitrites”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a17_265 
  3. ^ Ripan, Ceteanu, p. 317
  4. ^ Jay, James Monroe (). „13. Food Protection with Chemicals, and by Biocontrol”. Modern food microbiology, 7th ed. Springer. p. 790. ISBN 978-0-387-23180-8. 
  5. ^ „Anlage 5 (zu § 5 Abs. 1 und § 7) Zusatzstoffe, die für Lebensmittel zur Konservierung oder als Antioxidationsmittel zugelassen sind”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 24
  • D. Negoiu, Tratat de chimie anorganică, editura Tehnică, vol.2, București, 1972
  • Raluca Ripan: Manual de lucrări practice de chimie anorganică- vol I - Metaloizi, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1961
  • Raluca Ripan: Semimicroanaliza, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1961
  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)


Legături externe

modificare