Béla Uitz
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Mehala, Timiș, România Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Budapesta, Republica Populară Ungară Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Kerepesi Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
grafician[*]
grafician[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba maghiară[5] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea de Artă Moholy-Nagy[*], Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta[*]  Modificați la Wikidata

Béla Uitz (n. , Mehala, Timiș, România – d. , Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un pictor și grafician maghiar, unul dintre cei mai robusti și talentați artiști ai activismului maghiar. Ulterior, cumnatul său, Lajos Kassák, a avut o influență decisivă asupra carierei sale.

Anii studenției

modificare

S-a nascut in satul Mehala din judetul Timiș si provenea dintr-o familie de țărani. În ciuda tendințelor sale artistice timpurii, nevoia[6] l-a determinat să studieze o meserie, devenind astfel lăcătuș. În 1907, cu sprijinul financiar al fratelui său, se înscrie la Școala de Arte Aplicate, unde își începe studiile în pictura decorativă. György J. Feichtinger a fost fostul său profesor, de care și-a amintit cu drag din perspectiva unei jumătate de secol. A învățat tehnica frescei de la el, de ale cărui cunoștințe profesionale temeinice, Uitz, a fost mândru de-a lungul vieții. De aici, a început prietenia sa strânsă cu József Nemes-Lampérth, care mai târziu - contrar spiritului academic - a acționat ca o forță eliberatoare pentru Uitz.

Ulterior a câștigat o bursă pentru a studia artele plastice. Din 1908 a urmat Academia de Arte Frumoase, unde a studiat cu Ede Balló și Károly Ferenczy. În departamentul lui Balló îi întâlnește pe Frigyes Frank, [7] Jenő Krón, [8] Péter Szüle, [9] László Csáky și, din 1909, László Tatz [10] . În paralel cu studiile sale în arte plastice, a fost model, pentru a-și câștiga existența în facultate. Anii 1912 - 1913 nu mai era înscris la Academie. A preferat să viziteze Colonia de artă Epreskerti, unde nu doar arta lui, ci și viața sa a luat o nouă direcție. „Aici l-a cunoscut-o pe Teréz Kassák, care lucra ca model, de care s-a îndrăgostit, iar noua relație a devenit un stimulent pentru activitatea sa de creație.“ [11] După 1912, și-a dezvoltat stilul constructiv-expresiv în urmându-l pe József Nemes- Lampérth, care crease o școală. Primul său mare succes a fost în 1914, la expoziția Asociației Tinerilor Artiști, unde statul și Nemes Marcell au cumpărat toate tablourile expuse. De asemenea, a creat și la colonia de artiști Kecskemét. Din 1915 s-a alăturat A Tett, apoi din 1916, cercului Ma. Pe lângă redactorul-șef Lajos Kassák, a participat și la editarea revistei Ma.

Primele succese

modificare

Gravurile sale au câștigat o medalie de aur la Expoziția Internațională de la San Francisco, în 1916. Arta sa a fost influențată de Goya, pictura în frescă renascentistă, Cézanne, cubiștii și expresioniștii grupați în jurul Der Sturm, Picasso și Cei opt. În timpul Republicii Sovietice Ungare, a fost directorul atelierului proletar. Dupa caderea comunismului a fost inchis si apoi obligat sa emigreze. La Viena, a editat, în continuare, cu Kassák, revista Ma. Au fost mari dispute în cercul lui Kassák, iar Komját Aladár⁠(d) a plecat și a fondat ziarul Egység, care se află sub influența partidului comunist.

Din 1916, Béla Uitz a fost la apogeul puterii sale creatoare. În 1920, o expoziție a lucrărilor sale a fost organizată în incinta Freie Bewegung din Viena, iar în 1923 în Österreichisches Museum. Între 1921 și 1922, a plecat la Moscova. Întors la Viena în 1923, el a creat compoziția sa sugestivă din 14 gravuri, seria General Ludd . Între 1924 și 1926 , și-a publicat fotografiie la Paris sub pseudonimul Martel. Partidul Comunist Francez l-a apovizionat cu comenzi. A realizat grafică și afișe. Tot atunci a publicat albumul său Contre la guerre impérialiste cu o prefață de Marcel Cachin. La Paris, a avut două expoziții colective la Salonul Clarté.

Anii în Moscova

modificare

În 1926 a călătorit la Moscova, unde în 1928 a fost organizată o expoziție a lucrărilor sale și a fost numit profesor la Academia de Arte Frumoase din Moscova. În 1930 i s-a acordat premiul „artist emerit” de către guvernul sovietic. Din 1931, a fost timp de cinci ani secretarul Biroului Internațional al Pictorilor Revoluționari. Între 1936 și 1938 a lucrat în capitala Kîrgîzstanului, Frunze. Stilul lucrărilor sale pictate în Frunze l-a influențat pe László Mészáros, care a lucrat acolo cu el.

În 1938 i s-a fabricat un proces, a fost arestat și întemnițat, dar a fost eliberat după un an și jumătate, deoarece abilitățile sale de decorare și organizatorice erau necesare. A fost însărcinat să finalizeze decorarea sălii de ședințe din Palatul Sovietelor, împreună cu un colectiv de pictură format din opt membri, însă comisionul pentru această lucrare a fost retras în scurt timp. În 1948, cu ocazia aniversarii a 800 de ani de la atestarea documentară a Moscovei, a creat un panno uriaș (42x8 m) în Piața Kropotkin, pe care a imortalizat orizontul viitoarei Moscove. Curând, la Expoziția realizărilor economiei populare din Uniunea Sovietică, a creat, împreună cu colectivul său, două fresce, dintre care una a decorat fațada pavilionului rus (acum Energie atomică), iar cealaltă a pavilionului bielorus.

Ultimii ani

modificare

Uitz a avut multe expoziții internaționale. În 1968, Galeria Națională a Ungariei a organizat o mare expoziție cu lucrările sale. Uitz sa întors definitiv acasă, la Budapesta, în 1970. Lucrările sale pot fi găsite în Galeria Națională a Ungariei, muzeele rurale maghiare, Albertina din Viena, galeria Palatului Pitti din Florența, câteva muzee din Moscova și Ermitajul din Sankt Petersburg .

Lucrări

modificare

Picturi (selecție)

modificare
  • Portretul unei femei (1916)
  • Soldați (1916) (ulei, carton, 36x49 cm) ( Muzeul Sándor Nógrádi, Salgótarján )
  • Copaci (1916) (ulei, pânză, 85X68,5 cm) (GNU)
  • Culegători de mere (1916) (ulei, pânză, 98 x 70 cm) (GNU)
  • Canotaj (1916) (ulei pe pânză, 70 x 90 cm) (MNG)
  • Mama cu copil (1918) (ulei pe pânză, 97 x 70 cm) (JPM, Pécs )
  • Femeie așezată (1918) (ulei, carton, 87 x 69 cm) (JPM, Pécs)
  • Portretul lui Iván Hevesy (1918 - 1919) (ulei pe pânză, 86 x 69) cm) (JPM, Pécs)
  • Femeie întinsă (1919) (ulei pe pânză, 73 x 100 cm) (GNU)
  • Analiza icoanelor (1922) (ulei pe pânză, 156 x 142 cm) (GNU)

Acuarele (selecție)

modificare
  • Mama și copil (1918) (cerneală, acuarelă, 701 x 651 mm) (GNU)
  • Femeie așezată în vedere laterală (1918) (cerneală colorată, hârtie, 710 x 630 mm) (Muzeul Savaria, Szombathely)
  • Model așezat într-un fotoliu (1918 (cerneală, acuarelă, pensulă, hârtie, 760 x 620) mm) (deținută privată)
  • Fabrica (1919) (cerneală colorată, hârtie, 440 x 540 mm) (JPM)
  • Pescarii (desen de frescă) (1919) (cerneală, acuarelă, pensulă, hârtie, 600 x 910) mm) (deținută privat, mai târziu GNU? )
  • Soldații roșii înaintează!
  • Compoziție abstractă (Peisaj montan) (1920) (tempera, vopsea pudră de aur, hârtie de împachetat, 450 x 630 mm) (Muzeul Pușkin, Moscova)
  • Curtea Moscovei, cu un copac cu o coroană sferică în centru (versiunea I) (1921) (acuarelă, hârtie, 455 x 600) mm) (GNU)
  • Curtea Moscovei, cu un copac cu o coroană sferică în centru (versiunea II) (1921) (acuarelă, hârtie, 455 x 600) mm) (GNU)
  • Curtea hotelului din Moscova într-o versiune abstractă (1921) (acuarelă, hârtie, 630 x 460) mm) (GNU)
  • Catedrala Vasili Blazenny din Moscova (1921) (acuarelă, tempera, hârtie, 600 x 455) mm) (GNU)
  • Moscova (fără an) (media mixtă, hârtie, 58 x 44 cm) (deținută privat)

Grafică (selecție)

modificare
 
Mormântul lui Béla Uitz din Budapesta. Cimitirul Kerepes : 34/2-1-20.
  • Autoportret (1914) (cărbune, hârtie) (pierdut, latent)
  • Nud feminin stând cu spatele (1915 - 16) (punct rece, 250 x 205 mm) (deținută privat)
  • Bathers (1916) (punct rece, 230 x 350 mm) (GNU)
  • Lament (1916) (punct rece, 190 x 287 mm) (GNU)
  • Peisaj deluros (1916) (cerneală spălată, pensulă, hârtie, 300 x 472) mm) (GNU)
  • Luptă la baionetă (1917) (cerneală, hârtie, 440 x 310 mm) (JPM)
  • Rezidenți refugiați (1917) (cerneală, hârtie, 310 x 405 mm) (GNU)
  • Bărbat citind (1918) (cerneală, pensulă, hârtie, 530 x 370 mm) (Muzeul Savaria, Szombathely)
  • Parc cu copaci (1918) (cerneală, pensulă, hârtie, 383 x 298 mm) (Muzeul Sándor Nógrádi, Salgótarján)
  • Soldații roșii, înainte (afiș) (1919) (GNU)
  • Versuche (album cu 8 coli) (1920)
  • Două capete în spațiu 1920 (cerneală, desen pe pix, hârtie, 536 x 450) mm) (GNU)
  • Seria de analize (inclusiv Viena, orizontul Moscovei) (1922) (Scottish National Gallery) [12]
  • General Ludd (=Machine Destroyer) (Din istoria mișcării engleze Machine Destroyer Movement) (Etching Series) (1923), (GNU)
  • Portretul lui Sallai (1932) (Leningrad, Schitul) [13]

*GNU = Galeria Națională a Ungariei

Scrieri (selecție)

modificare
  • Tineri la două expoziții . (Expoziție de iarnă, Salon Național ) The Act, anul I. nr. 4
  • Rodin . Astăzi, III. an Nr. 2 , 1918 .
  1. ^ a b Béla Uitz, Brockhaus Enzyklopädie 
  2. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  3. ^ a b Béla Uitz, Uitz, Béla[*][[Uitz, Béla (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^ a b RKDartists, accesat în  
  5. ^ IdRef, accesat în  
  6. ^ A temesvári gimnázium negyedik osztályából kicsapták azzal, hogy semmiféle középiskolában nem tanulhat tovább. Ezek után Temesvárott dolgozott mint vasesztergályos. Középiskoláit magántanulóként fejezi be.
  7. ^ Frank Frigyes⁠(d), festő, született: Budapesten 1890. Arckép, táj és figurális képeket fest. A Műcsarnok 1915-iki tárlatán egy női arcképével a Harkányi-díjat nyerte el, 1916. pedig a Halmos-díjat és 1920. kitüntető elismerést kapott. Az Ernst Múzeumban rendezett gyűjteményes kiállítást. Münchenben és Párizsban is kiállított 1925. és itt kitüntették.
  8. ^ grafikus, született Szobráncon 1882. A mintarajziskolában, később Nagybányán tanult. 1913-ban 10 rézkarcból álló sorozatot adott ki a diósgyőri vasgyárból vett motívumokkal. Kiállított Parisban, Londonban és az 1914-ben a lipcsei könyv- és grafikai kiállításon. A háború után Kassán telepedett le, ahol magánrajziskolát vezetett. 1924-ben Zürichben, majd a Nemzeti Szalonban rézkarcokat, litográfiákat és tusrajzokat állított ki. Újabb munkáival az expresszionizmus felé közeledett. Több lapja van a Szépművészeti Múzeum gyűjteményében.
  9. ^ Szüle Péter festő (Nagyvárad, 1886. jún. 25. – Bp., 1944. febr. 4.) . Bp.-en a Képzőművészeti Főiskolán Ferenczy Károly, Balló Ede és Zemplényi Tivadar voltak mesterei. Fiatalon a szolnoki művésztelepre került, ahol 1928-ig dolgozott.1923-ban és 1929-ben az Ernst Múzeumban⁠(d), 1924-ben és 1934-ben a Műcsarnokban volt kiállítása. Számos díjat nyert (1920, 1927, 1940). Több művét őrzi az Magyar Nemzeti G.
  10. ^ festő, született Máriapócs 1888. Budapesten végezte tanulmányait s 1912 óta állít ki nagyobbára tárgyiasan megfestett arcképeket és képmástanulmányokat: Feketeruhás nő, olykor tájrészleteket is: Reggel a Dunán, Csónakázók.
  11. ^ Bajkay Éva:Uitz Béla
  12. ^ Festmény, akvarell vagy grafika?
  13. ^ Festmény vagy grafika?

Legături externe

modificare
  • Compilare despre Béla Uitz, viața lui, arta, MEK
  • Béla Uitz: seria Destroyers (gravuri)
  • Expoziție de Béla Uitz. Din lucrări din muzeele sovietice și deținute de artist. Budapesta, Galeria Națională Maghiară, 1968 ; ed. Sándor Kontha, ex. János Mácza; MNG, Bp., 1968
  • Éva Bajkay: Béla Uitz ; Gondolat, Bp., 1974 ( Ochi în ochi )
  • Muzeul Uitz. Pécs, 1978. Șeful expoziției permanente ; ed. Ferenc Romváry, profesor, secretar. Éva R. Bajkay; JPM, Pécs, 1978 ( publicații de artă ale Muzeului Janus Pannonius )
  • Éva Bajkay: Béla Uitz ; Colegiul de Arte Plastice, 1987