Byte

Un byte (pronunțat bait) este cea mai mică unitate de stocare a informației adresabilă independent într-un calculator. Este utilizat pentru a specifica cantitatea de memorie sau capacitatea de stocare a unui anumit dispozitiv, indiferent de tipul de date. Cea mai uzuală dimensiune pentru un byte este 8 biți, drept pentru care în română este numit în mod obișnuit octet. Un byte este abreviat cu ajutorul majusculei B. Multiplii byte-ului folosiți în mod uzual sunt kilobyte (KB), megabyte (MB), gigabyte (GB), terabyte (TB) și petabyte (PB). Un byte poate reprezenta valori de la 0 la 255, sau 2^8 = 256 valori diferite.

Multipli ai baitului
Zecimal Valoare Metric 1000 kB kilobyte 10002 MB megabyte 10003 GB gigabyte 10004 TB terabyte 10005 PB petabyte 10006 EB exabyte 10007 ZB zettabyte 10008 YB yottabyte	Binar Valoare JEDEC IEC 1024 KB kilobyte KiB kibibyte 10242 MB megabyte MiB mebibyte 10243 GB gigabyte GiB gibibyte 10244 - - TiB tebibyte 10245 - - PiB pebibyte 10246 - - EiB exbibyte 10247 - - ZiB zebibyte 10248 - - YiB yobibyte

Standardele CIE și IEEE precizează B drept prescurtare pentru octet. UIT și CIE 80000-13, acceptă simbolul o pentru octet în loc de byte.

Termenul byte a fost introdus de Werner Buchholz^{⁠(en)[traduceți]} în 1957 în primele faze de proiectare ale calculatorului IBM 7030 Stretch. A fost inițial definit în instrucțiuni pe 4 biți, permițând de la unu la șaisprezece biți într-un byte (proiectul de producție a redus acest lucru la câmpuri de 3 biți, permițând de la de unu la opt biți într-un byte). Dispozitivele I/O tipice din această perioadă au folosit unități de șase biți. O dimensiune fixă de byte de 8 biți a fost adoptată și promulgată ca standard în anul 1964 pentru IBM System/360.

În trecut au existat și arhitecturi de calcul cu dimensiunea unui byte diferită de 8 biți (între 5 și 12 biți).

Vezi și

• Qubit
• Prefixe binare
• Tipuri de date