Petre Bajbeuc-Melikov

(Redirecționat de la Bajbeuk-Melicoff)
Petre Bajbeuc-Melikov
Date personale
Născut1872 Modificați la Wikidata
Tighina, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedatoctombrie 1944 (72 de ani) Modificați la Wikidata
Ploiești, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Republica Rusă
 Republica Democratică Moldovenească
 Republica Democrată Armeană
 Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațieeseist
inginer
scriitor
agronom
politician
rușii albi[*] Modificați la Wikidata
Primar de Orhei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
member of Sfatul Țării Modificați la Wikidata
În funcție
 – decembrie 1918

Partid politicSocietatea pentru Salvarea Basarabiei 
Partidul Național-Țărănesc 
Partidul Constituțional Democratic 
FRN  Modificați la Wikidata

Petre (Piotr) Bajbeuc-Melikov (Melichian, Milinchișvili), de asemenea Bajbeuk-Melicoff și Bajbeuk-Melikov (n. 1872, Tighina, Imperiul Rus – d. octombrie 1944, Ploiești, România; în armeană Պետրոս Բաժբեուկ-Մելիքյան, transliterat Bedros Bažbeuk-Melikyan; în rusă Пётр Захарович Бажбеук-Меликов) a fost un agronom țarist și om politic moldovean de etnie armeană. A fost membru al Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești.

Biografie

modificare

S-a născut la Bender (Tighina) în Basarabia țaristă pe 27 februarie 1872. A fost educat în gubernia Tiflis (Tbilisi) și apoi în Franța. Pe parcursul vieții a ocupat diverse posturi administrative în Imperiul Rus și Republica Rusă. S-a prezentat la alegerile din noiembrie 1917 pentru Adunarea Constituantă Rusă ca afiliat al Partidului Constituțional Democrat.[1] Eșuând în această acțiune, a fost în schimb primit ca delegat armean de către Sfatul Țării, chiar înainte de proclamarea Republicii Democrate Moldovenești. Loial față de aceasta din urmă, el s-a pronunțat împotriva infiltrării bolșevice și a susținut intervenția României. Deși a salutat expediția militară românească de la începutul anului 1918, s-a opus (a fost absent de la sesiune) unirii ulterioare a Basarabiei cu România, în favoarea monarhismului rus.

În 1919, s-a alăturat Comitetului pentru Salvarea Basarabiei din Odesa și, prin intermediul acestuia, și mișcării Albe. Comitetul l-a trimis în misiune la Comandamentul General al Forțelor Armate ale Rusiei de Sud la Rostov-pe-Don, unde a vorbit despre reintegrarea Basarabiei într-un viitor stat rus. Părăsind regiunea în etapele ulterioare ale Războiului Civil Rus, a făcut publicitate cauzei emigraților albi în Bulgaria, dar în cele din urmă s-a întors în Basarabia și a slujit monarhiei române. În anii 1930 a fost primarul Orheiului.[2]

Galerie de imagini

modificare
  1. ^ Petru Cazacu, Moldova dintre Prut și Nistru, 1812—1918, p. 226. Iași: Viața Romînească, [1924]. OCLC 10132102
  2. ^ Figuri contemporane din Basarabia, p. 10. Chișinău: Editura Arpid, 1939

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare