Banu Rădulescu

scriitor român
Banu Rădulescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Berlin, Germania Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Banu Rădulescu (n. 12 februarie 1924 [1] București – d. 9 decembrie 1998, Berlin) a fost un doctor în medicină, deținut politic în două rânduri, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1967, fondatorul din 1990 și redactorul-șef al revistei Memoria, președinte al Fundației cu același nume, promotor al Memorialului "Fortul 13 Jilava".[2]

A fost absolvent al Liceului Militar "Nicolae Filipescu" de la Mănăstirea Dealu, președinte al Fundației cu același nume, promotor al Memorialului "Fortul 13 Jilava".

Banu Rădulescu a fost arestat în 1948, pe când era student la medicină în anul VI, și a fost eliberat în 1954.[3] În cei 6 ani de pușcărie, Banu Rădulescu a schimbat 7 locuri de detenție.[4] Banu Rădulescu a fost arestat din nou în 1956. <ref> https://www.cotidianul.ro/personalitati-pe-nedrept-uitate-banu-radulescu/<ref>

  • Dincolo de așteptare, Editura Pentru Literatură, București, 1967
  • Lumina si piatra, București, 1972
  • Păsările mari nu cântă, București, 1976; reeditare Editura Institutul Cultural Român, 2005. ISBN 973-577-471-2
  • Nimic despre fericire, Editura Militară, București, 1984
  • În iarbă cu fața la soare, Editura Cartea românească, București, 1989
  1. ^ Aceasta zi in istoria Romaniei[nefuncțională]
  2. ^ In memoriam Banu Rădulescu
  3. ^ „Alex. Ștefănescu: Scriitori arestați (1944-1964)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Laszlo Alexandru: Între Icar și Anteu[nefuncțională]