Bătălia de la Gettysburg

Bătălia de la Gettysburg
Parte din Teatrul de operațiuni din Est al Războiului Civil American[*]​
Bătălia de la Gettysburg de Thure de Thulstrup⁠(d)
Informații generale
Perioadă 1–3 iulie 1863 Loc Gettysburg, Pennsylvania, SUA 39°48′41″N 77°13′33″V ({{PAGENAME}}) Rezultat Victorie a Uniunii
Beligeranți
SUA (Uniunea)	Statele Confederate
Conducători
George Meade⁠(d)	Robert E. Lee
Efective
93.500–104.256 360 de tunuri 36 de regimente de cavalerie	65.000–75.000, posibil până la 80.000 270 de tunuri pieces 9500 cavaleriști
Pierderi
23.049	23.000–28.000

Bătălia de la Gettysburg a fost o luptă de trei zile în cadrul Războiului Civil American între forțele Uniunii^⁠(d) și cele ale Confederației^⁠(d), desfășurată între 1 și 3 iulie 1863, în orașul Gettysburg, Pennsylvania și în jurul acestuia. Bătălia, câștigată de Uniune, este considerată a fi punctul de cotitură al Războiului Civil^⁠(d), care a pus capăt aspirațiilor Confederației de a deveni o țară independentă. A fost cea mai sângeroasă bătălie a Războiului Civil, soldată cu 50.000 de morți de ambele tabere în trei zile.

Această hartă ovală din 1863 ilustrează câmpul de luptă de la Gettysburg^⁠(d) între 1–3 iulie 1863, cu pozițiile și mișcările trupelor și artileriei, hașuri^⁠(d) ale reliefului, ape, drumuri, căi ferate, și case cu numele locuitorilor de la momentul bătăliei.

În bătălia de la Gettysburg, Armata Potomacului^⁠(d) în frunte cu generalul-maior^⁠(d) unionist George Meade^⁠(d) a respins atacurile Armatei Virginiei de Nord^⁠(d) a generalului^⁠(d) confederat Robert E. Lee, oprind campania lui Lee de invadare a Nordului și obligându-l să se retragă.

După succesul de la Chancellorsville în Virginia în mai 1863, Lee și-a condus forțele confederate prin Valea Shenandoah^⁠(d) pentru a începe Campania Gettysburg^⁠(d), a doua tentativă de invadare a Nordului. Armata lui Lee avea moralul bun, și el intenționa să deplaseze punctul focal al campaniei de vară din nordul Virginiei^⁠(d) devastat de război, în speranța de a penetra până la Harrisburg, Pennsylvania sau chiar Philadelphia, ceea ce el spera că va convinge politicienii din Nord să renunțe la război. Președintele Abraham Lincoln l-a îndemnat la început pe generalul-maior Joseph Hooker^⁠(d) să-și deplaseze forțele unioniste în urmărirea lui Lee, dar l-a înlocuit pe Hooker de la comandă cu doar trei zile înaintea bătăliei, aducându-l în locul său pe Meade.

Pe 1 iulie 1863, în timp ce forțele lui Lee înaintau spre Gettysburg în speranța de a distruge Armata Uniunii, cele două armate s-au ciocnit pentru prima oară, și a început bătălia. Dealurile joase de la nord-vest de Gettysburg erau la început apărate de o divizie de cavalerie unionistă condusă de generalul de brigadă John Buford^⁠(d), și au fost curând întărite cu două corpuri de infanterie. Două mari corpuri confederate le-au luat însă cu asalt dinspre nord și nord-vest, și au rupt liniile aranjate în grabă de unioniști, și făcându-i pe aceștia să se retragă prin străzile Gettysburgului pe dealurile de la sud de oraș. În a doua zi a bătăliei, pe 2 iulie, liniile Uniunii erau aranjate într-o formațiune defensivă asemănătoare unui cârlig de pescuit. Spre sfârșitul după-amiezei, Lee a lansat un asalt masiv asupra flancului stâng al Uniunii, ducând la lupte grele la Little Round Top^⁠(d), Wheatfield, Devil's Den^⁠(d), și Peach Orchard^⁠(d). Pe flancul drept al Uniunii, demonstrațiile^⁠(d) confederate au escaladat în asalturi la Culp's Hill^⁠(d) și Cemetery Hill^⁠(d). Deși au suferit pierderi semnificative, forțele Uniunii și-au păstrat liniile.

În a treia zi de bătălie, pe 3 iulie, s-au reluat luptele la Culp's Hill, și luptele de cavalerie au continuat la est și sud de Gettysburg, dar principala ciocnire militară a fost un dramatic asalt de infanterie confederat cu circa 12.000 de soldați, care au atacat centrul liniei unioniste la Cemetery Ridge^⁠(d) în ceea ce a rămas în istorie ca șarja lui Pickett^⁠(d). Șarja confederată a fost respinsă cu foc de pușcă^⁠(d) și artilerie de către Uniune, care a dus la mari pierderi pentru confederați. A doua zi, de 4 Iulie, Lee și-a condus rămășițele armatei sale confederate în greaua retragere din Nord^⁠(d). Între 46.000 și 51.000 de soldați din ambele tabere au murit în bătălia de trei zile, ea fiind cea mai sângeroasă luptă din istoria SUA.

Pe 19 noiembrie președintele Lincoln a mers la Gettysburg, unde a vorbit la o ceremonie de inaugurare a Cimitirului Național Gettysburg^⁠(d) în onoarea soldaților unioniști căzuți și a redefinit obiectivul Războiului Civil în celebrul discurs de la Gettysburg, o alocuțiune de 271 de cuvinte considerată a fi unul din cele mai celebre discursuri din istoria Statelor Unite.

Context

Situația militară

Campania Gettysburg (până la 3 iulie) cu mișcările cavaleriei ilustrate prin linii întrerupte

     Confederația

     Uniunea

La scurt timp după ce Armata Virginiei de Nord a obținut o mare victorie în fața Armatei Potomacului^⁠(d) în bătălia de la Chancellorsville (30 aprilie – 6 mai 1863), generalul Robert E. Lee a hotărât o a doua invazie a Nordului (prima fusese nereușita campanie Maryland^⁠(d) din septembrie 1862, încheiată cu sângeroasa bătălie de pe Antietam). O asemenea manevră urma să perturbe planurile Uniunii pentru sezonul de campanii din vară și ar fi putut reduce presiunea asupra garnizoanei confederate asediate de la Vicksburg^⁠(d). Invazia ar fi permis confederaților să profite de pe urma bogatelor ferme din Nord, dând Virginiei devastate de război o foarte necesară odihnă. În plus, armata de 72.000 de oameni a lui Lee putea amenința Philadelphia, Baltimore și Washington, și ar fi putut încuraja mișcarea pacifistă din Nord.

Mișcările inițiale spre bătălie

Astfel, pe 3 iunie, armata lui Lee a început să se deplaseze spre nord din Fredericksburg, Virginia^⁠(d). După moartea lui Thomas J. "Stonewall" Jackson, Lee și-a reorganizat cele două mari corpuri în trei noi corpuri, comandate de generalul-locotenent^⁠(d) James Longstreet (Corpul I), generalul-locotenent Richard S. Ewell^⁠(d) (al doilea), și generalul-locotenent A.P. Hill^⁠(d) (al treilea); atât Ewell cât și Hill, care fuseseră până atunci subordonați lui Jackson la comanda unor divizii, erau noi la acest nivel de responsabilitate. Divizia de cavalerie a rămas sub comanda generalului-maior J.E.B. Stuart^⁠(d).

De partea Uniunii, Armata Potomacului condusă de generalul-maior Joseph Hooker^⁠(d) consta din șapte corpuri de infanterie, un corp de cavalerie și o rezervă de artilerie, având o forță combinată de peste 100.000 de oameni.

Prima acțiune majoră a campaniei a avut loc la 9 iunie între forțele de cavalerie de la Brandy Station^⁠(d), lângă Culpeper, Virginia^⁠(d). Cei 9500 de cavaleriști confederați conduși de Stuart au fost luați prin suprindere de forțele combinate^⁠(d) ale generalului-maior Alfred Pleasonton^⁠(d) formte din două divizii de cavalerie (8000 de oameni) și 3000 de infanteriști, dar Stuart a reușit să respingă atacul Uniunii. Bătălia neconcludentă, cea mai mare bătălie predominant de cavalerie a războiului, a demonstrat pentru prima oară că soldații călare ai Uniunii sunt egalii omologilor lor sudiști.

Pe la jumătatea lui iunie, Armata Virginiei de Nord^⁠(d) era pregătită să treacă râul Potomac și să pătrundă în Maryland. După ce a învins garnizoanele unioniste de la Winchester^⁠(d) și Martinsburg^⁠(d), Corpul al II-lea al lui Ewell a început să treacă râul pe 15 iunie. Corpurile lui Hill și Longstreet l-au urmat pe 24 și 25 iunie. Armata lui Hooker i-a urmărit, poziționându-se constant între Washington, D.C. și armata lui Lee. Armata Unionistă a trecut Potomacul între 25 și 27 iunie.

Această ilustrație publicată în noiembrie 1862 în Harper's Magazine^⁠(d) arată Armata Confederată^⁠(d) escortând civili afro-americani luați în sclavie. În drum spre Gettysburg, Armata Virginiei de Nord^⁠(d) a continuat această practică, răpind între 40 și aproape 60 de civili negri și trimițându-i spre sud în sclavie.

Lee a dat ordine stricte armatei lui să minimizeze orice efecte negative asupra populației civile. Nu se rechiziționau alimente, cai și alte provizii decât dacă un cetățean își ascundea proprietatea, deși ofițerii de intendență le plăteau fermierilor și negustorilor din Nord în monedă confederată^⁠(d) care era practic lipsită de valoare sau cu note de promisiune care nu erau deloc bine primite. Diferite orașe, cum ar fi York, Pennsylvania, au fost obligate să plătească bani în loc de provizii, sub amenințarea distrugerii. În timpul invaziei, confederații au răpit între 40 și aproape 60 de afro-americani din nord. Câțiva dintre ei erau sclavi evadați, dar mulți erau oameni liberi; toți au fost trimiși în Sud sub pază pentru a fi făcuți sclavi.

Pe 26 iunie, elemente ale diviziei generalului-maior Jubal Early^⁠(d) din cadrul corpului lui Ewell au ocupat orașul Gettysburg după ce au pus pe fugă abia-strânsa miliție a 26-a, de urgență, din Pennsylvania într-o serie de ciocniri minore. Early a impus taxe teritoriului ocupat, dar nu a colectat provizii semnificative. Soldații au incendiat câteva vagoane de cale ferată și un pod acoperit, și au distrus căile ferate și liniile de telegraf^⁠(d) din apropiere. A doua zi dimineața, Early a plecat în comitatul York adiacent.

Între timp, într-o manevră controversată, Lee i-a permis lui Stuart să ia o parte din cavaleria armatei și să o ducă în jurul flancului estic al armatei Uniunii. Ordinele lui Lee îi lăsau lui Stuart multă libertate de manevră, și ambii generali sunt vinovați pentru lunga absență a cavaleriei lui Stuart, precum și pentru neatribuirea unui rol mai activ cavaleriei rămase alături de armată. Stuart și cele trei cele mai bune brigade au lipsit din armată în timpul fazei cruciale a apropierii de Gettysburg și în primele două zile ale bătăliei. Până în 29 iunie, armata lui Lee era dispusă într-un arc de la Chambersburg^⁠(d) (45 km nord-vest de Gettysburg) la Carlisle^⁠(d) (48 km nord de Gettysburg) până aproape de Harrisburg și Wrightsville^⁠(d) pe râul Susquehanna^⁠(d).

Într-o dispută pe marginea utilizării forțelor care apărau garnizoana Harpers Ferry^⁠(d), Hooker și-a dat demisia, iar Abraham Lincoln și generalul Henry W. Halleck^⁠(d), care căutau o scuză să scape de el, i-au acceptat-o pe loc. Ei l-au înlocuit pe Hooker în dimineața zilei de 28 iunie cu generalul-maior George Gordon Meade^⁠(d), pe atunci comandant al Corpului V^⁠(d).

Pe 29 iunie, când Lee a aflat că Armata Potomacului trecuse Potomacul, a ordonat o concentrare a forțelor în jurul Cashtownului^⁠(d), aflat la baza estică a Muntelui South^⁠(d) și la 13 km vest de Gettysburg. Pe 30 iunie, în timp ce o parte a corpului lui Hill se afla în Cashtown, una din brigăzile lui Hill (nord-carolinenii conduși de generalul de brigadă^⁠(d) J. Johnston Pettigrew^⁠(d)) s-a aventurat spre Gettysburg. În memoriile sale, generalul-maior Henry Heth^⁠(d), comandantul de divizie al lui Pettigrew, a susținut că el îl trimisese pe Pettigrew în oraș să caute provizii — în special ghete.

Când trupele lui Pettigrew s-au apropiat de Gettysburg pe 30 iunie, au observat cavaleria unionistă a generalului-maior John Buford^⁠(d) sosind la sud de oraș, iar Pettigrew s-a întors la Cashtown fără a-i ataca. Când Pettigrew le-a spus lui Hill și lui Heth ce văzuse, niciunul din generali nu a crezut că ar exista o forță unionistă substanțială în oraș sau în preajma lui, bănuind că fusese vorba doar de vreo miliție pennsylvăneană. În ciuda ordinului lui Lee de a evita o luptă generală înainte de concentrarea întregii lui armate, Hill a hotărât să organizeze o importantă operațiune de recunoaștere în forță^⁠(d) a doua zi dimineața pentru a determina mărimea și puterea forței inamice din fața lui. Pe la orele 5 a.m. în dimineața zilei de miercuri, 1 iulie, două brigăzi ale diviziei lui Heth au înaintat spre Gettysburg.

Desfășurare

Ziua întâi

Harta bătăliei de la Gettysburg - ziua I-a

În dimineața zilei de 1 iulie, generalul-maior al celui de-al treilea corp AP Hill, Henry Het, a trimis divizia sa-7500 de soldați de la Pike Chambersburg spre Gettysburg. Întâmpină rezistență, au presupus inițial ca miliția din Pennsylvania a fost în grabă urgentă asamblată, care ar fi desfășurat lupte sporadice pe parcursul campaniei.

În realitate, colonelul Ioan Buford a desfășurat o parte din două brigăzi de cavalerie ale Uniunii, ca pușcasii de-a lungul preriei Run Willoughby, trei mile la vest de oraș. Două săptămâni înainte, a eliberat culata de încărcare carabine, și au folosit armele cu capacitate de încărcare rapidă, pentru a crea impresia unei forțe mult mai mari, încetinind în avans brigăzile Hill pentru un timp înainte de a scădea din nou.

Confederații i-au urmat peste un curs de apa, doar pentru a se ciocni cu o linie de infanterie Uniunii pe culmea Ridge McPherson. Armata Potomac a sosit fragmentată, iar printre primii care ajunge era o brigadă de regimente de Vest, care a câștigat porecla de "Brigada de Fier a Occidentului. "Confederații au recunoscut acești "colegi cu pălării negre" și și-au dat seama că a fost o zi mult mai dură decât se aștepta.

Generalul-maior John Reynolds, comandantul aripei de stânga a Armatei Potomac (corpurile I, III și XI ), a sosit și a preluat conducerea apărării. Oamenii lui s-au luptat cu tenacitate, și Reynolds a fost împușcat mortal în timpul luptelor.

De la sediul său de la Taneytown, Meade i-a expediat Generalului-maior Winfield Scott Hancock pentru a prelua comanda la Gettysburg, deși generalul-maior-O.O. Howard era deja pe teren, și să evalueze dacă sau nu ar trebui să fi luptat acolo. Hancock, văzând poziția puternică defensivă oferita de dealurile din apropierea orașului Gettysburg, a ales să stea pe loc, și Meade a ordonat corpului dintr-un alt oraș mic la răscruce de drumuri.

De după-amiază, întăririle confederate au sosit.

Corpul XI al Uniunii a fost retras printre dealurile din apropierea orașului Gettysburg, pierde 4000 oameni, iar seara, a fost consolidat de întăririle în Cimitirul de sud din dealurile orașului.

Lee și-a exprimat dorința pentru General Ewell să ia cu asalt dealurile fără a aștepta , dar el nu a reușit să facă o comandă expresă. Ewell nu și-a trimis oamenii obosiți înainte, oferindu-i timp lui Meade pentru a consolida trupele de pe dealuri.

A doua zi

Planul lui Robert E. Lee pentru 2 iulie 1863

Corpul lui James Longstreet a sosit, și cei 20.000 de oameni au fost trimiși pentru a păcăli aripa stânga unionista, care a fost ancorata la sud de două eminențe cunoscute sub numele de Little Round Top și Big Round Top. Dar Confederații nu au reușit să plaseze trupele pe aceste dealuri, Lee a aflat de la un raport de recunoaștere dimineața devreme. Ewell a făcut o demonstrație împotriva lui Culp și dealurile Cimitirul privind dreptul Uniunii de a utiliza propria discreție cu privire la lansarea unui atac pe scară largă.

Oamenii lui Longstreet se deplasează spre obiectivul lor, a trebuit să se întoarcă, să desfășoare un contramarș și să ia o cale diferită, după generalul de brigadă McLaws Lafayette, care a descoperit traseul planificat.

Toate cele șapte corpuri ale lui Meade erau acum pe teren, desfășurate într-o formă de pește în cârlig cu centrul său aflat de-a lungul Cimitirului Ridge, cu Culp pe poziții defensive în dealurile Cimitirul, formând un cârlig la un capăt. Aripa stânga a fost organizata de generalul-maior Sickles Daniel, având o importanța politica datorita rangului sau militar.

Nemulțumit cu poziția sa în capătul de jos al Ridge Cemetery,a avansat cu Corpul III aproape o jumătate de mile la vest spre Pike Emmitsburg formând un teren deschis pe un câmp de grâu în apropierea unei livezi de piersici. Mișcarea s-a întins la 10.000 de oameni în corp. Oamenii lui Longstreet au atacat noua poziție a lui Sickle, și luptele de la stâncoasa Diavolului a lui Den, cuprinzând câmpul de grâu și livada de piersici au fost printre cele mai sângeroase și mai înverșunate lupte al celor trei zile.

Meade, care se confruntă cu Sickles, a trimis Corpul V și o parte a corpului XI pentru întăriri. Brigada irlandeza din New York a primit ultima slujba de la un preot catolic, înainte de luptă; 198 dintre ei nu s-au întors de la luptele disperate de după-amiază fierbinte și sufocanta.

Deasupra câmpurilor ud de sângele soldaților, o dramă similară a fost jucat pe Little Round Top. În jurul orei 4:30 pm, oameni din Alabama, Texas și Arkansas, de la divizia John Bell Hood din Corpul lui Longstreet, au început să avanseze pe un deal abrupt de la vest. Dacă ar fi ajuns cu două ore mai devreme, n-ar fi capturat înălțimile fără opoziție, ci în momentul în care a ajuns Brig, șeful inginerilor la Meade. Generalul Guvernator K. Warren a descoperit situația potențial dezastruoasă și i-a trimis mesaje lui Sickles, care nu a putut trimite nici un regiment singur până la acea dată.

Un mesaj a fost găsit în drumul spre colonelul Strong Vincent, comandantul Brigadei 3, Divizia 1, Corpul V . El și-a dislocat soldații printre stânci și copaci și pe pârtiile de la Little Round Top. Soarta Armatei Unioniste, la acel moment, și-a odihnit e 1350 oameni din regimentele 83-Pennsylvania, 44-New York, 16-Michigan și 20-Maine.

Ordinele lui Vincent "păstrați acest pământ cu toate costurile !"

Aproape 650 de rebeli au luat cu asalt regimentul 15thAlabama jurul orei 6:00 pm, și regimentul 20thMaine condus de colonelul Joshua Chamberlain. După o oră de lupte intense, cei 300 de oameni ai lui Chamberlain au epuizat aproape 15000 de muniții. El a ordonat o contraofensivă. Alabamienii au fost surprinși și învinși de regimentele unioniste și s-au retras la Big Round Top.

Pe versantul vestic, regimente conduse de colonelul Vincent , au rezistat până când o parte din al 16-lea regiment a fost împins înapoi spre Michigan. Guvernatorul Warren a primit un motiv pentru întăriri, a ordonat 140thNew York Zouaves pentru a încărca, și au rupt linia rebelilor suficient pentru a ajunge mai multe întăriri.

În timp ce Soarele apunea, Unioniștii încă rezistau, iar balantul victoriei înclina spre ei, dar Corpul III nu mai era un factor important în lupta, și Corpul V a fost grav avariat. Între timp, o lupta disperată a avut loc pe panta Cimitirul Hill.

Trupele lui Ewell au avansat de-a lungul orașului Gettysburg să ia cu asalt dealurile. Timp de o oră au luptat pe un teren accidentat.

În jos pe Cimitirul Ridge, Winfield Hancock a trimis regimentul 14thIndiana și 7-West Virginia pentru a consolida Cimitirul Hill. Sosind după lăsarea întunericului, ei îi înving pe Rebelii care luptau cu Artileriștii Unionioniști. Confederați s-au retras înapoi.

Într-una din evenimentele ironice ale războiului, regimentul al șaptelea Virginia de Vest, care a fost Virginia a saptea (tabara unionista) până în 20 iunie , atunci când Virginia de Vest a fost admisa ca stat, a luptat mână în mână cu Virginia 7 a Confederatiei, capturându-l pe nepotul unui comandant din regimentul propriu

O zi lunga și sângeroasă se încheiase. Meade i-a convocat pe toți comandanții săi pentru un consiliu de război. Ar fi trimis deja un mesaj la Departamentul de război care să ateste că a intenționat să rămână și să lupte.

A treia zi

Harta bătăliei în ziua a III-a a bătăliei (3 iulie 1863)

De-a lungul războiului, agresivitatea lui Robert E. Lee a servit cauza Confederației destul de bine pe câmpul de luptă . Dar la 3 iulie 1863, s-a ajuns la dezastru.

În ciuda argumentelor pasionați de Longstreet, Lee si-a instruit "cal sau de război vechi" pentru a lovi centrul Uniunii pentru a-l înfrunta pe Ridge Cemetery, folosind divizii ale lui Brig. Generalul James Johnston Pettigrew, maior Isaac Ridgeway Trimble, și divizia recent sosita și condusa de maiorul George Pickett sosisera. În total, aproximativ 15.000 de oameni au avansat trei sferturi de mile dincolo de teren deschis, urcand garduri de-a lungul drumurilor, și încărcați treptat până la panta abrupta ,pentru a ajunge la Cimitirul Ridge pentru a asalta o forță de aproximativ 6500.

La ora 1:00 după-amiaza, un baraj de artilerie prelungită de confederați, utilizând un număr fără precedent de arme răspândite pe două mile lățime, a precedat atacul, destinat să reducă la tăcere tunurile Unioniste și să slăbească infanteria. Cele mai multe dintre ghiulele au fost lansate , cufundate la pământ în spatele liniei Federalilor ", deși unii au considerat marca acestora. Una a lovit aproape de Meade, în fața sediului său.

Divizia Pettigrew era fornată din patru brigăzi din stânga al liniei de atac, cu două brigăzi Trimble în spatele ei și în dreptul lor de sprijin. Oamenii lui Pickett au pășit spre dreapta.

Avansul a fost dereglat de teren și de însoțirea incendiului la stânga lui Pettigrew, când se apropiau de linia Uniunii. Avansul lui Pickett a alunecat spre stânga, expunând dreptul său la focul inamic. Prin lovitura, linia lungă a Confederatiei a avansat înainte. Aproape de centrul Uniunii, acesta a fost ruptă temporar până când întăririle au condus-o înapoi. Supraviețuitorii strigau înapoi la liniile confederate de la Seminarul Ridge, mulți dintre ei spunându-i lui Robert E. Lee, că: "Este vina mea."

A doua zi, acțiuni de cavalerie, călăreți din brigada lui George Custer și Gregg David au înăbusit încercarea lui Stuart pentru a intra în spate Unioniștilor.

Vezi și

• Bătălie
• Războiul civil american