Deschide meniul principal

Biești, Orhei

sat din raionul Orhei, Republica Moldova
Biești
—  Sat-reședință  —
Biești se află în Moldova
Biești
Biești
Biești (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 47°30′57″N 28°51′50″E47°30′57″N 28°51′50″E

Țară Republica Moldova
RaionOrhei
ComunăComuna Biești, Orhei
Atestare23 martie 1430

Guvernare
 - PrimarIon VLAS (2003-2007, 2007-2011, 2011-2015, 2015)

Altitudine142 m.d.m.

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-3512
Prefix telefonic235

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Biești este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Orhei, Republica Moldova.

Satul Biești este situat la 25 km Nord de centrul raional și la 71 km de Chișinău. Cea mai veche atestare documentară a localității o aflăm la 23 martie 1430. Conform unei legende, temelia satului a fost pusă de către boierul Beiul și fii lui, care au tras o brazdă adâncă, de hotar, între moșia lor și cea a satului Chiperceni. Pe moșia satului sunt două movile funerare rămase de la triburile nomazilor veniți din stepele asiatice peste băștinașii sedentari, cu scopuri de jefuire. În ele au fost înmormântați migratorii răpuși în lupte de către băștinași. Movilele ne vorbesc despre faptul că localitatea este mult mai veche, acest fapt este atestat documentar, document în care se vorbește despre aceste locuri și despre un neam de boieri cu nume Beiu. În prezent mai mulți locuitori ai satului Biești poartă acest nume de familie, Beiul fiind probabil urmași de sânge ai fondatorului.

Locuitorii satului, secole la rând, și–au stăpânit moșia răzeșească respectând cu strictețe legile nescrise ale răzeșilor: de a nu–și vinde partea de moșie decât celorlalți răzeși din sat. Străinii nu erau acceptați.

Ca un document convențional despre băștinașii acestor locuri și preocupările lor poate servi și comoara monetară găsită lângă Biești încă în 1907 de locuitorii acestui sat, Macrinici, Călugar și Mascovici. S–au păstrat din acea comoară numai 11 monede de argint emise în Polonia, cea mai veche fiind bătută în 1614, iar cea mai recentă în 1626. Comoara a fost îngropată probabil în anii 1626–1650. Așadar, toponimul, prin formativul – și prin semnificația sa de origine românească, confirmă prezența unei vechi patronimii, comunitate de oameni coborâți dintr–un strămoș cu numele Beiu, care de asemenea, provine dintr-un vechi cuvânt turcesc: bei – domn, boier mare.

E semnificativ faptul că încă un document vechi despre satul Biești și oamenii lui (din noiembrie 1473) s–a păstrat nu la boieri, ci la răzeșii din sat.

La 29 aprilie 1835 documentul respectiv, de la Ștefan Vodă cel Bătrân, se păstra cu sfințenie în casa mazilului Gheorghe Holban, în vârsta de 34 de ani.

Până în prezent satul a păstrat vechile tradiții culturale și spirituale.

Corul popular „Semănătorii” condus de Ștefan Caranfil, artist al poporului, are mai bine de 30 de ani. Acest colectiv s-a învrednicit de titlul de cor popular încă în 1973, este laureat a nouă festivaluri de prestigiu din republică și de peste hotare. La căminul cultural mai activează ansamblul folcloric „Comorile plaiului” (condus de Cucu Nadejda), care adună, valorifică și promovează folclorul local. Cântăreața de muzică populară Alexandra Pîrvan din Biești s-a învrednicit să fie inclusă în enciclopedia „Femeia din Moldova” (Chișinău 2000).

PersonalitățiModificare

Satul se mai mândrește cu mai multe personalități care au jucat un anumit rol în viața social-politică și spirituală a neamului.

Protosinghelul Dosoftei Vîrlan (anul nașterii nu se cunoaște) a activat la Mitropolia Basarabiei la începutul anilor treizeci ai sec. XX fiind mâna dreaptă a mitropolitului Gurie Grosu. Ulterior este numit stareț la mănăstirea Țigănești. A decedat la 20.07.1933 și este înmormântat pe teritoriul aceluiași locaș sfânt, în partea dreaptă a Bisericii de vară.

Gheorghe Andronache (08.04.1893 - 14.03.1970, Barlad), nepotul protosinghelului Dosoftei, este unul din partizanii unirii de la 1918. Organizează Garda călare a Sfatului Țării. Din august 1917 până în martie 1918 deține funcția de prefect al poliției Chișinău. Cu prilejul aniversării a 15–a de la Unire, publică „Albumul Basarabiei in jurul marelui eveniment al Unirii”, lucrare cu valoare de document istoric. După 1940 activitatea acestui înaintaș este învăluită de mister.

Teodor Vicol (s-a născut în anul 1888). A colaborat activ cu ziarul „Cuvânt Moldovenesc” și revista „Viața Basarabiei”, el este autorul volumelor de nuvele „Pe scara vieții” (1919), „Dureri și nădejde” (1937) și a devenit profesor cu renume la Facultatea de Medicină din Iași.

Nicanor Crocos (1890-1977), după absolvirea școlii primare din sat își continuă studiile la Chișinău, apoi studiază la universitate în Rusia. În anii sec. XX a activat în calitate de secretar la Ministerul de Interne al României.

Andrei Munteanu (s–a născut în 1939 ) a absolvit școala medie din satul Biești, apoi Institutul Pedagogic din Tiraspol. Doctor în biologie. Din 1970 activează în Institutul de Zoologie al ASM. Savant de talie mondială. A publicat circa 200 de lucrări științifice, inclusiv 3 monografii.

Prezintă mare interes cărțile sale „Lumea animalelor din Moldova”, „Fauna oazelor biocenotice”, „Enciclopedia Păsărilor” etc. Este laureat al Premiului de Stat. Participă activ la pregătirea cadrelor științifice din Republica Moldova.

Școala din satul Biești a avut absolvenți demni cu care se mândrește și în prezent, ca Vladimir Gherciu și Ion Cucu, doctor în științe fizico–matematice, Maria Anghel–Junghietu, doctor în filologie, Maria Vîrlan - doctor în psihologie, Ion Caraman, doctor în științe agricole, Nicolae Macrinici, doctor în chimie, Gheorghe Plămădeală, doctor în biologie, Tudor Capșa, doctor în drept. Tudor Macrinici a deținut în anii 1990–1994 funcția de deputat în Parlament, iar Vasile Plămădeală jurist, specialist în drept international, a activat în cadrul Comitetului de Stat Pentru Relații Economice Externe de pe lângă Consiliul de Miniștri al Uniunii Sovietice.

Trofin Macrinici, născut la 26 iunie 1898 în Biești, locotenent-colonel. A participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei (1941) și a Transilvaniei de Nord (1944). Propus pentru decorare cu ordinul "Mihai Viteazul" la 27 mai 1947. Arestat după câteva zile și predat autorităților sovietice. Deportat în lagărul de exterminare Vorkuta din Siberia. Decedat în spitalul Snagorodok din lagărul I.N.T.A. Aruncat la groapa comună.

Stela Popescu, una dintre cele mai mari artiste ale României este născută aici într-o familie de învățători

(n. 21 decembrie 1935, în satul Slobozia-Hodorogea / Biești / România – d. 23 noiembrie 2017, București, România)

I s-au decernat mai multe distincții : în 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. În 2013, fostul rege Mihai I al României i-a conferit, (prin fiica sa, principesa Margareta) într-o ceremonie care a avut loc la Castelul Peleș din Sinaia, Decorația Regală „Nihil Sine Deo”. În 2016, Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, i-a conferit titlul onorific „Artist al Poporului” în semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în promovarea artei teatrale și cinematografice.

Legături externeModificare