Dioxid de carbon

Identificare
Dioxid de carbon


Nume IUPAC	Dioxid de carbon
Alte denumiri	Anhidridă carbonică
SMILES C(=O)=O^[1]
Număr CAS	124-38-9
ChEMBL	CHEMBL1231871
PubChem CID	280
Informații generale
Formulă chimică	CO₂
Aspect	gaz incolor, inodor
Masă molară	44,0099 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,9767 kg/m³ (0 °C, 1013 mbar)
Starea de agregare	gaz
Punct de topire	–56,6 °C (5,3 bar)
Punct de fierbere	–78,5 °C (Sublimare)
Solubilitate	3,3 g/l la 0 °C, 1,7 g/l la 20 °C, la 1013 hPa
Presiune de vapori	57,258 bar(20 °C)
Fraze S	S9, S23
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Structura 3D a cristalului de „gheață uscată”

Dioxidul de carbon, format dintr-un atom de carbon și doi atomi de oxigen este o anhidridă labilă a acidului carbonic (CO₂.H₂O ~ H₂CO₃), un compus chimic rezultat din oxidarea carbonului, în majoritate, de origine organică. Prezent în atmosferă în concentrația de circa 0,04% este strict necesar pentru păstrarea echilibrului biosferei.

Descriere. Proprietăți fizice si chimiceModificare

Dioxidul de carbon este un gaz incolor, prezent și în atmosfera terestră în concentrație de aproximativ 0,04%. Este unul din cele mai importante gaze cu efect de seră^{[necesită citare]}.

Formula chimică: CO₂.

Echivalent CO₂Modificare

Termenul de echivalent CO₂ desemnează potențialul de încălzire globală al unui gaz, calculat prin echivalența cu o cantitate de dioxid de carbon care ar avea același potențial de încălzire globală, la o anumită scală de timp, de obicei 100 de ani. Dioxidul de carbon este luat ca referință.

Rol fiziologicModificare

Este produs de catabolism al organismelor aerobe. Este transportat de sângele organismelor superioare ca bicarbonat de sodiu ,iar sub forma compușilor carbaminici cu hemoglobină de către eritrocit.

Ciclul biologic al carbonuluiModificare

Procesul de ardereModificare

Substanța organică se oxidează (ardere completă) prin reacție o exotermică terminată cu eliminarea de energie (căldură), dioxid de carbon și apă la oxidarea monomerilor, sau polimerilor de zahăr și de grăsimi, iar la alte substanțe organice, oxizi de metale, etc.

Glucoză: C₆H₁₂O₆ + 6O₂ --> 6CO₂ + 6H₂O + energie

Energia (căldura) poate fi eliberată :

-în timp scurt și la temperaturi înalte, în cazul de ardere simplă;

-lent și treptat, prin procese biochimice catabolice, care au loc pe toată biosfera, ca bază a metabolismului, de la microb la animal, cu eliminări dozate și controlate de energie/temperatură (spre exemplu, glicoliza, arderea unei hexoze - zahăr cu 6 atomi de carbon - pe Calea Embden-Meyerhoff-Parnas (engleză :Embden-Meyerhoff-Parnas pathway) prin ruperea enzimatică a hexozei care duce într-un prim stadiu la piruvat, energia fiind preluată de co-factori: adenozindifosfat ADP care se transformă în adenozintrifosfat ATP și NAD -->NADH; piruvatul, se va descompune enzimatic (ciclul Krebs) la dioxid de carbon, eliminat prin respirație și apă).^[2]^[3]^[4]

Dioxidul de carbon din atmosferă este preluat de plantele, algele și protozoarele care conțin clorofilă - sau sisteme enzimatice surori - care, împreună cu apa și energia solară resintetizează polimeri zaharide: amidonul, lignina, etc.

CO₂Modificare

Formula chimică:

Carbon (C) + Oxigen (O₂) = Dioxid de Carbon (CO₂)

Carbon: Nemetal NA: 6 AM: 12.01 Capacitatea Combinătoare - 4 y:4
Oxigen: Nemetal NA: 8 AM: 15.99 Capacitatea Combinatoare + 2 y:6
Reacționeaza Cu
NA: Numărul Atomic
AM: Masa Atomică
E : Electroni x[2](1st Shell) y(2nd Shell) z(3rd Shell).
Are densitatea 1.98 kg/m3

Vezi șiModificare

CCS

NoteModificare

^ „Dioxid de carbon”, carbon dioxide (în engleză), PubChem, accesat în 18 noiembrie 2016
^ en Bodner, George M.: Metabolism Part I: Glycolysis for the Embden-Meyerhoff pathway, J. Chem. Educ., 1986, 63 (7), p 566, July 1986
^ en Curs de Biochimie la Univ. Cornell: Fermentation : A BioMi 290/291 MicroWeb Movie Page, http://courses.cit.cornell.edu/biomi290/MOVIES/GLYCOLYSIS.HTML
^ en Engelking‏, Larry Rex: Textbook of veterinary physiological chemistry, chap. 24, p.137, 2004.

BibliografieModificare

Seppänen, O. A.; Fisk, W. J.; Mendell, M. J. (decembrie 1999). „Association of Ventilation Rates and CO₂ Concentrations with Health and Other Responses in Commercial and Institutional Buildings” (PDF). Indoor Air. 9 (4): 226–252. doi:10.1111/j.1600-0668.1999.00003.x. Arhivat din original (PDF) la 27 decembrie 2016.
Shendell, D. G.; Prill, R.; Fisk, W. J.; Apte, M. G.; Blake, D.; Faulkner, D. (octombrie 2004). „Associations between classroom CO₂ concentrations and student attendance in Washington and Idaho” (PDF). Indoor Air. 14 (5): 333–341. doi:10.1111/j.1600-0668.2004.00251.x. Arhivat din original (PDF) la 27 decembrie 2016.
Soentgen, Jens (februarie 2014). „Hot air: The science and politics of CO₂”. Global Environment. 7 (1): 134–171. doi:10.3197/197337314X13927191904925.
Good plant design and operation for onshore carbon capture installations and onshore pipelines: a recommended practice guidance document. Global CCS Institute. Energy Institute and Global Carbon Capture and Storage Institute. 1 d.Hr.. This new title is an essential guide for engineers, managers, procurement specialists and designers working on global carbon capture and storage projects.

Legături externeModificare

Dioxidul de carbon, otrava de pe reversul strălucirii civilizației noastre, 11 octombrie 2009, Diac. Dr. Adrian Sorin Mihalache, Ziarul Lumina

[3ca134f8d0724d7ffaeae8bf4a0c31ab-1] „Dioxid de carbon”, carbon dioxide (în engleză), PubChem, accesat în 18 noiembrie 2016

[2] Bodner, George M.: Metabolism Part I: Glycolysis for the Embden-Meyerhoff pathway, J. Chem. Educ., 1986, 63 (7), p 566, July 1986

[3] Curs de Biochimie la Univ. Cornell: Fermentation : A BioMi 290/291 MicroWeb Movie Page, http://courses.cit.cornell.edu/biomi290/MOVIES/GLYCOLYSIS.HTML

[4] Engelking‏, Larry Rex: Textbook of veterinary physiological chemistry, chap. 24, p.137, 2004.

[1]

[2]

[3]

[4]