Biserica de lemn din Brătuia

Biserica de lemn din Brătuia, comuna Dănești, județul Gorj, a fost construită în secolul XVIII. Are hramul „Sfinții Voievozi”. Biserica se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: GJ-II-m-B-09249.

Istoric și trăsături

Biserica este situată pe valea Brătuii, la crucea hotarelor a mai multor sate, în mijlocul cimitirului acestora (este capela de cimitir a satelor Lazu, Trocani și Brătuia). Are o vechime de circa trei secole și a fost renovată în mai multe rânduri, anul uneia dintre acestea fiind considerat, eronat, în lista monumentelor istorice ca an al ridicării^[1].

Planul este dreptunghiular, cu absida altarului decroșată, poligonală, cu cinci laturi^[2]. Dimensiuni: nava 6,20 m/4,40 m, decroșul altarului de 0,40 m, laturile altarului între 1,37 m și 2,20 m, înălțimea 1,93 m. Nava este ridicată pe un soclu de piatră, în timp ce altarul a rămas direct pe pământ^[3]. Acoperișul, în pante mari, este din tablă; elevația interiorului: boltă semicilindrică peste navă, semicilindru și fâșii curbe pentru altar^[4].

Bârnele, aparente la exterior, cu excepția laturii de vest, tencuită și pictată în 1978, sunt îmbinate în coadă de rândunică. Stâlpii care marchează intrarea sunt sculptați; unul este originar, purtând pe capitel numele dăltuitorului: Stan Calotă^[5].

În anul 1978 biserica a fost tencuită în interior și împodobită iconografic de pictorul Grigorie Catrinoiu-Ionești. Se păstrează două icoane, încastrate în pronaos, în peretele despărțitor: Soborul Sfinților Arhangheli, cealaltă cu Sfinții Gheorghe și Dimitrie.

Bibliografie

Studii regionale

Pănoiu, Andrei (1971). Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București: manuscris.
Pănoiu, Andrei (1977). Din arhitectura lemnului. București: Editura Tehnică. CZ 721:694/5(498).
Cristache-Panait, Ioana (2001). Arhitectura de lemn din județul Gorj. București: Arc 2000. ISBN 973-99718-2-2.