Biserica evanghelică din Lovnic

Biserica evanghelică din satul Lovnic, comuna Jibert, județul Brașov, foto: iunie 2019.
Interiorul bisericii-sală
Altarul neogotic al bisericii evanghelice din Lovnic
Cristelnița din lemn sculptat, donată de asociația femeilor din Lovnic (Frauenverein) a fost realizată în 1889 și poartă la interior, în creion, o inscripție cu numele meșterului și a notabilităților locale din acea perioadă.
Steagul organizației tinerilor sași din sat, croit și brodat în 1937, este și în prezent arborat pe capătul vestic al emporei nordice.
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica evanghelică din Lovnic

Biserica evanghelică din satul Lovnic, comuna Jibert, județul Brașov, a fost finalizată în anul 1886. A fost precedată de o biserică medievală, demolată complet în anul 1883.


LocalitateaModificare

Lovnic (în dialectul săsesc Lihwleng, Lieflengk, în germană Leblang, Löweneck, Löwlingen, în maghiară Lemnek) este un sat în comuna Jibert din județul Brașov, Transilvania, România. Localitatea este situată la o distanță de 20 km vest de Rupea, la 21 de km nord de Făgăraș și la 10 km nordest de localitatea Șoarș.

Prima mențiune a localității datează din 1206, când Lovnicul este pomenit ca localitate de frontieră și cu denumirea în limba latină villa Lewenech. [1]

Lovnic a fost cel mai mic sat săsesc din zona Făgărașului. Cu toate acestea comunitatea a fost înstărită, realitate ușor observabilă din dimensiunile ample ale caselor și gospodăriilor vechi păstrate.

BisericaModificare

Biserica evanghelică fortificată din Lovnic a fost demolată complet în 1883 pentru a face loc unei noi construcții finalizată în 1886, an prezent și pe partea superioară a turnului. Noua biserică hală, cu absidă poligonală și sacristie sudică, nu are dimensiuni foarte mari, dar a fost o extindere a spațiului de cult suficientă pentru nevoile comunității de atunci.

Puține obiecte aduc aminte de vechea biserică. În casa parohială de lângă biserică se păstrează o cristelniță cu capac-pupitru din perioadă barocă. Atenția este atrasă de un mic panou pictat cu scena crucificării. O altă piesă istorică rară se află în biserică – micul candelabru cu trei brațe atârnat în fața altarului a fost donat bisericii în 1773.

Emporele bisericii evanghelice din Lovnic se sprijină pe stâlpi ormanentați din fontă. Tot mobilierul este realizat după anul 1883. Cele trei panouri ale altarului neogotic sunt pictate pe pânză. Tot neogotic este și amvonul cu baldachinul său.

Orga a fost construită și instalată în 1888 de constructorii József Nagy și Eugen Palfy[2].

Orologiul din turn, datând de la începutul ssecolului al XIX-lea, este încă funcțional și bate orele importante ale zilei. Tot în turn se află și cele două clopote, din care unul istoric, datat 1622, turnat de meșterul clopotar Paul Neidel.

NoteModificare

BibliografieModificare

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi șiModificare

Imagini din exteriorModificare

Imagini din interiorModificare