Biserica fortificată din Merghindeal

Biserica evanghelică fortificată din Merghindeal, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIII. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12458, cu următoarele obiective:

• cod LMI SB-II-a-A-12458.01 - Biserica evanghelică fortificată, secolul XIII, cca. 1500 (fortificare), 1803 (modificări);
• cod LMI SB-II-a-A-12458.02 - Incintă fortificată, cu turnuri, secolul XVI;

Biserica fortificată din Mergindeal
Biserica din Merghindeal Machetă - Reconstituire pentru biserica din Merghindeal Planul fortificaţiei din Merghindeal
Poziționare
Biserica fortificată din Mergindeal
Coordonate	45°57′51″N 24°43′24″E ({{PAGENAME}})
Localitate	Merghindeal
Comună	Merghindeal
Țara	România
Adresa	sat Merghindeal nr.230
Edificare
Bazilică romană modificată stil gotic	fortificată
Tip	defensivă
Data începerii construcției	mijlocul secolului al XIII-lea
Materiale	Construcție de piatră și cărămidă
Clasificare
LMI	SB-II-a-A-12458

Biserica văzută de sus (video)

Localitatea

Merghindeal (în dialectul săsesc Märjeln, Maerjln, în germană Mergenthal, Mergeln, Märgeln, Merglen, Mergental, Marienthal, în trad. "Valea Mariei", colocvial Mergeln, în maghiară Morgonda) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România.

Articol principal: Merghindeal, Sibiu.

Merghindeal se numea în limba germană, la data atestării sale, Mergenthal sau Marienthal, în ungurește Morgonda și însemna Valea Mariei. În anul 1910, localitatea avea 1204 locuitori și în 1995 doar 41, motiv pentru care slujba la biserică este ținută de preotul din Dealu Frumos.

Biserica

Localitatea Merghindeal este atestată pentru prima oară în anul 1336 și biserica a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Stilul arhitectonic al ei poate fi întâlnit și la Homorod, Veseud, Bruiu și Dealu Frumos, el fiind tipul cel mai simplu de biserică reduit. Clopotnița bisericii este izolată de corpul bazilical, ea fiind localizată în turnul masiv situat în partea de vest a locașului de cult. Turnul a fost consolidat, îngroșat substanțial la nivelul primului nivel și a fost întărit prin intermediul unei galerii prevăzută cu un parapet de lemn. Turnul are trei etaje, la nivelul trei existând un coridor de apărare din lemn situat imediat sub acoperișul piramidal. De asemenea la fiecare etaj turnul este prevăzut cu metereze, deschideri înguste cu rol defesiv. Corul a fost înglobat în zidăria masivă pe cinci nivele, ultimele trei având metereze dreptunghiulare înguste.

Privind monumentul din partea dinspre sud, aspectul exterior se prezintă sub forma unei bazilici, în partea de nord având aspectul schimbat din cauza modificărilor la care a fost supusă construcția. Acest lucru poate fi înțeles datorită faptului că nava centrală cât și cea colaterală are același acoperiș. La interior, în turnul de vest, se află situată tribuna, ea fiind deschisă spre nava centrală de unde se pot observa bolți construite recent pe structura navelor laterale. Corul este sub formă de boltă în cruce, arcul triumfal fiind semicircular. Peretele nordic al navei centrale are cinci ferestre romanice. Intrarea în biserică se face dinspre nord și dinspre sud prin intermediul a două uși simetrice adăpostite de porticuri.

În nava colaterală sudică, pe peretele de est există incripția:

„Anno 1600 ist dieses Gotteshaus von Michael Waida verwustet. Anno 1773 eine vollige neue Verbesserung. Glucklich collendet und anno 1803 Stockatiert woeden.”

Inițial altarul era prevăzut cu șapte statui care reprezentau îngeri (dintre care doi purtători de instrumente muzicale) și pe Ioan Evanghelistul și Fecioara Maria. Astăzi mai există doar una, cea a lui Isus răstignit din centrul altarului aflată în stare avansată de degradare. De-a lungul timpului cele șapte statui ale altarului au fost furate.

Fortificația

Fortificția prezintă o formă trapezoidală, lată de 17 metri și lungă de 37 metri, ea având zidul de sud întărit la colțurile de sud - vest și sud - est cu câte un turn. Inițial, fortificația avea patru turnuri din care s-au păstrat doar două. Ultimele faze ale construcției s-au petrecut probabil în secolul al XVI-lea, biserica fiind devastată la scurt timp de armata lui Mihai Viteazu așa cum rezultă din inscripția interioară. Ca urmare a distrugerilor, ansamblul bisericii evanghelice din Merghindeal a necesitat renovări succesive în anii 1634, 1732, 1773, 1803 și 1958.

Incinta fortificației are asemănări privind forma și a modului de întărire a zidurilor cu turnuri de colț, cu fortificațiile din Homorod, Biertan, Șeica Mică, Moșna și Ațel.

Galerie de imagini

• 
• 
• 
• 

Legături externe

• ro Fișa monumentului
• ro Merghindeal în Repertoriul arheologic Sibiu 2003

Vezi și

• Merghindeal, Sibiu

Bibliografie

• Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
  • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
  • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
• Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
• Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
• Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
• Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
• Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
• Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
• Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
• Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.

• Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
• George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
• Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
• Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.